Constatare la fata locului

N. C. Munteanu
De doua decenii violenta este o constanta a vietii romanilor.

Specificul national, particularitatile comunismului romanesc, dictatura care a stralucit prin supravegherea si terorizarea populatiei au facut imposibila prabusirea altfel decat prin violenta. Prin violenta s-a realizat si recuperarea revolutiei de catre nomenclatura din planul doi, in cardasie cu securitatea, armata, militia si justitia defunctului regim. Cand credeam ca am ajuns la liman, au urmat alte violente. Puterea emanata de revolutie, contestata de noua opozitie, avea nevoie de noi diversiuni pentru a se consolida. Au urmat mitinguri, contramitinguri, uneori cu infruntari de strada, atacarea Guvernului, raiduri mineresti in sprijinul puterii, confruntarea de la Targu Mures, care a nascut SRI-ul din cenusa fostei securitati. Spirala violentei s-a desfasurat crescendo, culminand cu mineriada din iunie 1990.
Bucurestiul a fost scena unor atrocitati inimaginabile, puse la cale de statul roman impotriva propriilor cetateni. Mineri veniti in capitala din Valea Jiului au batut, arestat, violat, jefuit studenti, profesori, opozanti ai regimului, tigani, simpli trecatori care au avut nesansa sa se afle in calea minerilor, condusi, ghidati si asmutiti de politisti, militari si securisti reactivati in noile structuri informative. Raidul mineresc s-a lasat cu sase morti. Multi din cei arestati au fost eliberati abia peste cateva luni, fara despagubiri sau reparatii fizice ori morale. Teroarea declansata in Bucuresti in zilele de 13-15 iunie nu are nici astazi, dupa 20 de ani, o versiune oficiala, iar responsabilii nu au fost identificati. Justitia a taraganat ancheta pentru prescrierea faptelor si pare a lucra mana in mana cu cei care au pus la cale raidul represiv.
La douazeci de ani de la minerida, in pasajul Universitatii a fost deschisa expozitia de fotografii "Constatare la Fata Locului", exercitiu de memorie asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990, o colectie de imagini semnificative, insotite de marturii ale violentelor din in acele zile. La sapte zile de la deschidere, Administratia Strazilor, institutie din subordinea primariei, a anuntat ca textele care insotesc imaginile incita la violenta si trebuie eliminate. Ar fi existat reclamatii in acest sens. S-a aflat, tousi, ca nu exista plangeri scrise, insa "se doreste" inlaturarea textelor, fara sa se precizeze cine se ascunde in spatele impersonalui "se doreste". Actualul primar al capitalei, Sorin Oprescu, om cu trecut PSD-ist, dar care la vremea mineriadei n-avea culoare politica, iar ca medic a tratat victime de ambele parti ale mineriadei? Militienii, securistii si juristii care au participat la represiune? Organizatorii si profitorii mineriadei, in frunte cu Ion Iliescu? Mister! Iata unul dintre textele care ar "incita la violenta", publicat in presa: "In dimineata zilei de 13 iunie, dupa ce si-a facut cumparaturile, a ajuns din curiozitate in Piata Universitatii, pentru ca auzise de incidentele dintre fortele de ordine si demonstranti. In dreptul cinematografului "Luceafarul" a fost batuta de fortele de ordine, fiind apoi transportata si retinuta la unitatea militara de la Magurele, unde a dat o declaratie. In dimineata zilei de 14 iunie 1990, a fost atacata la domiciliu de un grup de mineri, introdusa intr-un Aro si retinuta timp de cinci zile. La un an de la evenimente, i s-a comunicat in scris ca trebuie sa plateasca o amenda de 1000 de lei". Administratia Strazilor are in atributii administrarea, intretinerea si reabilitarea retelei stradale, a podurilor, pasajelor rutiere supra si subterane, fantanilor, ornamentelor, precum si a sistemului de dirijare si semnalizare, nicidecum cenzurarea unor manifestari artistice pentru presupuse incitari la violenta. Altfel o sa-i puna gand rau si statuii lui Mihai Viteazul care, cu atitudinea lui razboinica, pare a cam incita la violenta, nu?