- Curtea Constitutionala a respins pachetul de legi de austeritate prin care guvernul si-a asumat raspunderea, respingand propunerea de reducere a pensiilor. In schimb, guvernul va taia 25% din salariile bugetarilor si va majora TVA la 24%. Sunt acestea singurele solutii acceptabile, dupa cum afirma guvernul?
- Solutia actuala, asa-numitul "plan B", este de fapt o combinatie intre primele doua variante avansate. Prima varianta, care a circulat neoficial si care a fost propusa de FMI, era marirea cotei unice si a TVA. A doua varianta, asumata de presedintele Basescu si de guvern, a fost taierea salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15%. A treia varianta, care ne este propusa acum, vizeaza taierea salariilor si cresterea TVA. E un hibrid care nemultumeste pe toata lumea. Dar avand in vedere ca decizia este a Curtii Constitutionale, guvernul nu prea are de ales. Pensiile nu vor fi diminuate, dar s-ar putea ca pensionarii sa piarda mai mult din majorarea TVA. Pe de alta parte, este important daca se salveaza cota unica. Daca si aceasta ar fi fost marita, chiar era ultima lovitura data sistemului privat. Nu cred ca preturile vor creste la nivelul anticipat si care ingrozeste pe toata lumea. Nu cred, pentru ca e greu sa maresti foarte mult preturile acum, cand puterea de cumparare a scazut si cand exista o saturatie de produse pe piata. Cel putin cei din domeniul alimentar cred ca vor prefera sa dea marfa la un pret rezonabil, decat sa li se strice in galantare.
- Opozitia contesta si ultima solutie, amenintand din nou cu o motiune de cenzura.
- E un joc periculos, pentru ca, deja FMI a amanat o data acordarea urmatoarei transe de imprumut. Sigur, opozitia isi face datoria de a obiecta si de a se opune masurilor guvernului, dar pana unde poate sa impinga aceste lucruri? Daca FMI se va satura de balbaielile si capriciile clasei noastre politice, Romania va trebui sa se imprumute de pe piata si ne va costa si mai mult mentinerea in viata a sistemului.
- Dar ce spera sa obtina opozitia de pe urma contestarilor sale: o solutie mai buna anti-criza sau demisia guvernului?
- E greu de spus, pentru ca in orice caz, PSD si PNL vor lucruri diferite, pe care nu le pot obtine simultan. PSD vrea introducerea impozitului progresiv; PNL vrea ca guvernul sa nu se atinga nici de TVA, nici de cota unica, ba chiar ca acestea sa fie diminuate, daca e posibil. Nu poti multumi ambele partide in acelasi timp. Cred ca vor, pur si simplu, sa darame guvernul. Cu orice pret. Dar nu pentru a intra ei la guvernare intr-o perioada asa de dramatica, ci doar pentru a inlocui guvernul cu o noua formula, de aceeasi coloratura, PDL-UDMR-UNPR. Pe de alta parte, nici PSD si nici PNL nu au solutii. Dar vor sa-si faca imagine pe seama demiterii guvernului Boc. Fiecare partid are telul de a guverna singur si foloseste orice prilej pentru a-si distruge adversarii. De acord, guvernul Boc e erodat, i se pot reprosa multe, dar il schimbi acum, cand trebuie sa vina banii de la FMI? Nu e destul timp dupa aceea? De daramat e usor, mai greu va fi de reparat ce ramane dupa demolare. Experimentam asta de 20 de ani: daramam, dar nu mai stim sa si refacem. Asa incat exista riscul ca, in 2014, cand va veni opozitia la putere, sa gaseasca o tara in ruina, dar o ruina la care a contribuit si ea. Si nu va incalzi pe nimeni cu nimic ca va fi invocata din nou "greaua mostenire". Te opui, critici, dar nu pana acolo incat sa compromiti viitorul tarii pe foarte multi ani.
- Exista un program coerent al opozitiei pentru iesirea din criza?
- Nu exista nici un program in afara propunerii PSD de a introduce impozitul progresiv. Numai ca impozitul progresiv nu a scutit de criza nici o tara care il aplica si nici nu a ajutat la iesirea din criza. Altceva n-a prea spus opozitia. A, desigur, clameaza si ea masuri de ordin general: reducerea cheltuielilor, stoparea evaziunii fiscale etc., dar nu spune si cum sa se faca. De altfel, guvernul incearca sa ia astfel de masuri, care tin de o gospodarire minima. Nu are nimeni insa solutia miraculoasa pentru iesirea din criza. Nici macar tarile din Occident. Probabil ca indiferent ce solutie ar propune guvernul Boc, ar fi contestata de dragul contestarii.
"Problema competentei este a intregii Romanii"
- Intr-o atmosfera asa de ostila, in care capitalul electoral ii scade vertiginos, de ce credeti ca nu a demisionat guvernul?
- Era cea mai comoda solutie pentru guvernul Boc sa demisioneze. Dar nu ne-ar fi slujit la nimic noua, ca tara. Si apoi, nu a avut incuviintarea sa demisioneze. Presedintele Basescu stie ca premierul Boc este un politician onest si loial, are incredere in el, si cu el vrea sa puna in aplicare un plan de salvare. In plus, in ultimele sase luni, am fost permanent presati de timp, iar inlocuirea guvernului necesita timp. Pana se instala un nou guvern, pana relua negocierile cu FMI, criza s-ar fi adancit. Trebuia facut ceva repede.
- Demiterea guvernului ar fi legitima? Sau acuzatia de incompetenta e inventia adversarilor sai?
- Sa ne amintim ca din 1990 incoace, fiecare guvern a fost considerat de opozitie, presa si de o parte din opinia publica drept cel mai incompetent. La o vreme dupa schimbarea fiecarui gu-vern, l-am reevaluat si nu ni s-a mai parut chiar asa de catastrofal. Guvernul Nastase, de pilda, n-a mai parut chiar incompetent, guvernul Tariceanu - parca n-a fost chiar asa de rau... In momentul de fata, e greu sa masori competenta guvernului Boc, pentru ca n-a avut timp sa si-o manifeste, iar atunci cand a fost silit sa ia decizii, a facut-o sub presiune, crispat si pripit, incat deseori i-a tremurat mana si a gresit croiala. Sigur ca acum a patit-o cu Curtea Constitutionala. Dar daca, de 20 de ani incoace, toate legile noastre ar fi trecut pe la Curtea Constitutionala, nu mai ramaneau in vigoare nici 10% din ele. De altfel, moda asta a contestarii legilor la Curte a aparut de vreo doi ani, taman de cand e guvernul Boc. Si nici Curtea nu decide foarte bine, sa fim seriosi. Pe ea insa nu o mai poate cenzura nimeni. E politizata si are si probleme de competenta. Ca toate institutiile romanesti. Problema competentei este o problema grava a intregii Romanii si, oricui o reprosam, incepand cu guvernul, avem dreptate. Pentru ca nu s-a creat inca mecanismul de selectie a oamenilor si de instruire a lor pentru functiile publice. In plus, cei care intra in sistem, din pricina mediului delasator, care are motto-ul "lasa ca merge si-asa", se descalifica de la an la an. Oameni de buna credinta, odata ajunsi pe pozitie, cand vad ca toti in jurul lor se ocupa numai de afaceri personale, de cum sa scurga bani din buget in buzunarul propriu, de cum sa traga chiulul si sa-si faca imagine, se molipsesc de acest comportament. Incompetenta guvernarii, oricare a fost ea, se vede si din faptul ca nu a reusit sa atraga decat sume infime din fondurile UE, miliarde de euro care ne sunt puse la dispozitie. Este incalificabil, strigator la cer, aproape de deznadejde sa nu fii capabil sa iei atatia bani care ti se ofera, mai ales cand iti crapa buza. Guvern dupa guvern a ratat sansa asta. Si asta e examenul decisiv de competenta. Nici unul nu are nici o scuza.
"Isteria este intretinuta prin mecanisme politice si de presa"
- Dvs. vedeti o iesire din criza, in contextul actual?
- Sincer, nu, dupa cum merg lucrurile acum. Si nu o spun deloc cu placerea de a trage alarma si a starni panica, nici cu satisfactia prosteasca pe care o remarc la unele posturi de televiziune, de a anunta dezastre, ci din cauza felului in care este exagerat tabloul (care chiar e grav si negru, de ce sa mai ingrosi tusa?). Isteria este intretinuta prin mecanisme politice si de presa, astfel incat, chiar daca am avea o sansa, nu o vedem si nu o putem folosi. Daca in alte momente de criza, ca au mai fost, din perioada de tranzitie, tot speram sa vedem luminita de la capatul tunelului, acum cred ca in toti acesti ani ne-am ocupat s-o omoram pe Luminita. Sa nu cumva sa apara vreodata la capatul tunelului. Unde a disparut Elodia s-a dus si Luminita, spre satisfactia noastra morbida. Vorbesc de atmosfera ostila si obstructionista pe care o face opozitia, dimpreuna cu o parte a presei. Inteleg sa cenzurezi puterea, dar nu sa mori de gat cu ea. Incepem sa semanam cu niste kamikaze sau cu pastorul acela unitarian care, pentru ca sotia i s-a imbolnavit de cancer, si-a omorat copiii si s-a sinucis. Nu asa se rezolva problemele. Acest comportament ma face sa fiu sceptica. Cred ca PSD si PNL ar fi putut castiga un mai mare capital electoral, daca in loc sa hartuiasca guvernul ar fi incheiat cu acesta un armistitiu si ar fi pus umarul la depasirea crizei. Si electoratul ar fi apreciat mai degraba asta, decat lupta politica nesfarsita, orbeasca si sinucigasa, care il scarbeste si il determina sa nu mai voteze. Probabil ca din aceasta cauza vom iesi din criza printre ultimele tari.
"Vedem zi de zi cum se umfla isteria"
- Aceasta atmosfera toxica justifica mentiunea inclusa in strategia Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) privind "vulnerabilitatile" la care este expus statul, prin atacuri de presa?
- Acel paragraf zugraveste o realitate: ca se duc campanii de presa mincinoase impotriva unor oameni si a unor institutii. Campania electorala a fost relevanta in acest sens. Si vedem in continuare, zi de zi, cum ziare si posturi de televiziune lanseaza informatii false, cum sunt mestecate ore in sir scenarii dramatice si cum se umfla isteria. Dar asta nu justifica, in nici un fel, prezenta acelui paragraf intr-un document CSAT. Securitatea nationala nu poate fi afectata de prestatia presei. Avem o mare problema daca presa poate destabiliza institutiile de stat prin niste emisiuni tv sau prin articole care vehiculeaza informatii false. O informatie falsa se dezminte, daca e grava. Daca e prea gogonata, nici nu trebuie luata in seama, caci nimeni nu o va crede. Cred ca eroarea de a introduce acest subiect in strategia CSAT este tot un rezultat al incompetentei. A fost facut un deserviciu documentului, pe care l-a coborat la nivelul polemicii resentimentare dintre presedinte si presa, care dureaza de ani. De altfel, paragraful poarta ampreta inconfundabila a presedintelui Basescu. Insa sunt atatia oameni cu capul pe umeri in CSAT si trebuiau sa atraga atentia ca se fac de ras. Aceasta realitate a atacurilor media pe baza informatiilor false trebuia sa intre in alta strategie, aceea de comunicare a puterii. Nici guvernul, nici d-l presedinte Basescu nu s-au ostenit sa intretina o comunicare corecta si normala cu presa. Este mereu o relatie incordata, crispata si nervoasa.