Spre glorie, cu dintii stransi
- Desi n-ai decat 21 de ani, viata ta se compune dintr-un sir de succese: top-model international, actrita de seriale marca Acasa TV, cu o premiera la toamna ("Iubire si onoare"). Cum se explica ascensiunea ta atat de rapida? Te-a ajutat frumusetea?
- Ascensiunea mea a fost, intr-adevar, rapida, dar simpla n-a fost deloc. Am fost descoperita ca model la 16 ani. Si asta din intamplare: eram in vacanta cu parintii la Breaza si un scouter (n.red. - un agent de recrutare pentru manechine) m-a vazut pe strada si m-a abordat. Astfel ca, aproape peste noapte, am ajuns la Milano, unul dintre marile centre ale modei internationale. Calatoria aceea a insemnat prima mea iesire din tara si primul zbor cu avionul. Singura! Iar ajunsa acolo, n-am inceput sa lucrez din start, cum ma asteptam. Nimeni din domeniu nu-mi explicase ca un model aflat la inceput de drum nu primeste o mie de contracte din prima zi, ca trebuie, mai intai, sa-si faca un "book" (n. red. - un album cu fotografii profesionale), ca trebuie sa realizeze niste editoriale bune si ca abia apoi incepe sa fie asaltat cu oferte. Eu, vazand ca nu lucrez, am inceput sa ma gandesc ca probabil nu sunt buna, ca-mi pierd timpul si ca, in esenta, nu sunt potrivita pentru modelling. Numai ca aici au intervenit parintii mei, de care intotdeauna am fost foarte apropiata si care m-au sustinut cu toata inima in alegerile mele. De fiecare data cand ii sunam ca sa ma lamentez, ei imi spuneau ca sunt milioane de fete care si-ar dori sa fie in locul meu, ca nu pot sa dau cu piciorul acestei ocazii si ca nu as fi ajuns la Milano daca nu as fi fost potrivita. Si uite-asa, impinsa de la spate de vorbele lor, strangeam din dinti si mai rabdam un pic. Si-nca un pic. Si-apoi, pe nesimtite, acumuland experienta si devenind din ce in ce mai cunoscuta, am ajuns sa lucrez "la foc continuu". Numai ca perioada aceasta de tranzitie a fost foarte dificila pentru mine. Poate daca as fi trecut prin ea acum, as fi resimtit-o altfel, i-as fi facut fata mai usor, dar la 16 ani, cat aveam atunci, am suferit foarte mult si m-am luptat din greu cu frustrarile si incertitudinile. Ma simteam cam ca David in fata lui Goliat. Plus ca era si presiunea psihologica legata de despartirea de ai mei. Puiul care pana atunci fusese ocrotit si rasfatat in cuib, acum, cazut pe pamant, trebuia sa se apere si sa se calauzeasca singur. Norocul meu a fost ca, la un moment dat, am cunoscut o alta romanca, o fata care era model de patru ani si care trecuse prin aceleasi experiente ca si mine. Ma intelegea perfect. Ne-am mutat impreuna intr-un apartament inchiriat, iar ea si-a asumat rolul de sora mai mare. M-a ajutat foarte mult si pentru asta ii sunt recunoscatoare.
Radiografia unui top-model
- Nu mi-ai raspuns la intrebarea cu frumusetea. Cat la suta din succes i se datoreaza?
- Fete frumoase sunt pe toate drumurile, dar nu toate au sansa sa lucreze la Milano. A fi model nu inseamna neaparat o legitimare a frumusetii. Sunt foarte multe fete care nu se inscriu in standardele clasice de frumusete, ba multi le considera chiar urate, si totusi, ele sunt modele cu un succes ametitor.
- Atunci, in ce ti-ai aflat puterea de a persevera?
- N-am vrut sa parasesc campul de lupta cu coada intre picioare. Si, trebuie sa recunosc, motivant a fost si castigul financiar. Dar privit nu prin prisma unor gramezi de bani pastrate la saltea, ci ca un simbol al independentei. Dincolo de faptul ca toti trebuie sa si mancam, faptul de a-ti castiga banul tau de la 16 ani, de a putea sa te intretii singura iti da aripi, iti creste increderea in tine. Eu zic ca independenta e ca un drog. Odata ce-ai gustat din ea, greu mai poti sa renunti.
- Majoritatea adolescentelor viseaza, azi, sa urce pe scena modei. Ce calitati ii trebuie unei fete ca sa ajunga ca Naomi Campbell?
- Un model de succes trebuie sa aiba curaj, ambitie, trebuie sa aiba forta psihica, pentru ca aceasta meserie iti impune sa-ti traiesti viata "din valiza", departe de familie si pentru ca si in modelling te lovesti, din cand in cand, de invidie si gelozii. Apoi, trebuie sa fie o fata cuminte. Am vazut modele care aveau o sedinta foto la 7 dimineata, iar ele statusera in club pana la 6. Un astfel de comportament mie nu mi se pare deloc in regula. Sigur, poti sa rezisti un an, doi, trei, dar pana la urma clachezi, fizic te degradezi, nu mai primesti contracte, si-asa cariera ti se duce pe apa sambetei. Si, continuand lista, eu zic ca un model de succes trebuie sa aiba si ceva in cap, ca sa stie pe unde s-o apuce si ce alegeri sa faca. Lumea modellingului pare foarte stralucitoare, plina de sclipiciuri, si multe adolescente se incanta si se zbat sa patrunda in acest univers, tocmai pentru ca sunt atrase ca fluturii de lumina. Aici intervine insa capacitatea ta de a discerne si de a face alegerea corecta. Poti sa decizi sa traiesti in decorul cu sclipici si sa te ruinezi fizic, in petreceri prin cluburi sau pe yachturi, ori poti sa te ancorezi cu picioarele pe pamant si sa privesti modellingul ca pe o meserie oarecare. Sa te trezesti dimineata, sa mergi sa-ti faci treaba si apoi sa te duci, linistita, acasa.
O rima perfecta: modelling-marketing
- Asa cum ai facut si tu! Ba, si mai mult, cu tot succesul, n-ai uitat nici de scoala: esti absolventa a facultatii de Marketing din cadrul ASE-ului bucurestean. Felicitari!
- Multumesc. Chiar ma bucur. Este o realizare. Cand am plecat la Milano, eram eleva la Colegiul National "Mihai Viteazu" din Ploiesti, orasul meu natal. Acesta era un liceu de elita, cu dascali care aveau pretentii ridicate de la elevii lor. Aflandu-mi decizia de-a face modelling si de a calatori des si pentru perioade destul de lungi la Milano, majoritatea profesorilor m-au trecut in categoria cauzelor pierdute. Ba chiar le-au reprosat alor mei ca sunt niste parinti iresponsabili, ca n-ar trebui sa ma lase sa ma vantur asa prin lume. Ei n-au inteles insa ca nici eu si nici parintii mei nu desconsideram importanta scolii. Am invatat singura acolo, printre straini, mi-am luat bacalaureatul in Ploiesti, am venit in Bucuresti si am dat la facultate. Pentru mine, scoala a fost mereu planul A, iar prezentarea de moda a fost ceva tranzitoriu. Daca ar fi trebuit sa aleg intre cele doua, cu siguranta ca as fi renuntat la modelling. Aceasta nu poate sa fie o meserie in adevaratul sens al cuvantului. Un model lucreaza, in general, pana pe la 30 de ani, apoi ambalajul se perimeaza. Fireste, exista si exceptii, manechine care au 35-40 de ani, arata splendid si muncesc in continuare, dar regula e aceea cu 30 de ani. Constientizarea acestei situatii a fost ceea ce m-a determinat sa-mi termin studiile. Sigur, la capitolul prezenta la cursuri, am stat mai prost, dar la invatat n-am facut niciodata pauze. Pe oriunde mergeam, imi caram cartile si caietele dupa mine, asa ca la examene nu m-am facut niciodata de rusine. Pe langa asta, eu am ales facultatea aceasta, pentru ca marketingul imi place foarte mult. E un domeniu extrem de creativ. Asadar, planul meu a fost sa profit de modelling cat pot, dupa care sa ma reprofilez pe marketing.
Vis implinit
- Si, cand colo, te-ai apucat de actorie. Ce te-a determinat sa schimbi drumul?
- Actoria a fost o dorinta secreta a mea. Mereu, cand ma uitam la filme sau citeam articole despre actori, ma gandeam ce minunat trebuie sa fie sa ai posibilitatea sa creezi o personalitate diferita de a ta. Modellingul m-a "instigat" si el, pentru ca la sedintele foto ni se cerea sa interpretam diverse personaje, si-atunci eu imi spuneam: "Daca e atat de frumos cand joci un personaj doar o zi, sa faci asta cu mijloace mult mai variate si pentru mai mult timp trebuie sa fie fabulos". In clasa a XII-a, am avut un puseu de curaj si mi-am trimis CV-ul si cateva fotografii la Acasa TV. Atunci se organiza castingul pentru serialul "Inima de Tigan". Rolul pe care il tintisem eu i-a fost atribuit Andreei Patrascu, iar eu nici macar n-am fost sunata sau chemata la vreo proba. (rade) Ceea ce mi-a zdruncinat si mai tare si-asa firava incredere in abilitatile mele artistice. Ba mi-am zis ca "nici pozele nu li s-au parut expresive", or asta, ca top model, era chiar o problema. Au trecut mai multi ani si mi-am spus sa mai fac o incercare. Si de data asta a fost cu noroc. Mi-am vazut visul implinit si ma simt fantastic. Sunt constienta insa ca am foarte mult de muncit. Eu consider ca ecuatia unui actor este 2% talent si 98% munca. Asa ca nu ma las pe tanjala.
- Cum e lumea filmului, aceea care nu se vede pe ecran?
- Pot sa spun ca am obtinut un rol in serial pentru ca am fost omul potrivit, la locul potrivit, in momentul potrivit. Printre contracandidatele mele erau multe fete cu pregatire in domeniu, iar unele erau chiar si mai frumoase decat mine. Numai ca eu m-am potrivit pe ceea ce doreau realizatorii pentru rol. In modelling se intampla acelasi lucru: nu intotdeauna sunt alese fetele cele mai frumoase sau mai inteligente, ci acelea care se potrivesc cu viziunea designerului. Asta nu inseamna insa ca, odata castigat rolul, am si inceput sa filmez. Au urmat luni de zile in care realizatorii s-au ocupat in amanunt de mine si de partenerul meu direct, Radu Valcan, pentru ca amandoi suntem incepatori intr-ale actoriei. Am facut exercitii de stari, de dictie, de construire a personajului etc. Luni intregi am mers zi de zi la studiourile din Buftea si-am studiat. Imi dau seama, insa, ca abia ce-am zgariat pojghita de la suprafata. Tehnicile actoricesti dau rezultatele scontate atunci cand ai experienta si jonglezi cu ele cu lejeritate. Cand esti insa la inceput, exista riscul ca efectul sa fie acela de artificialitate. De asta ma tem acum cel mai tare: sa nu par falsa. Oricum, insa, fiecare zi e acum marcata de noi descoperiri in zona asta, iar fascinatia mea creste proportional.
- Nu ti se pare, macar uneori, ca te-ai avantat in valuri prea mari?
- Nu pot sa pretind ca nu e greu. Actoria e o meserie care implica foarte multa profunzime si pregatire. Pregatirea e clar ca imi lipseste, dar putere de munca am. Si-apoi, lumea in care am patruns mi se pare atat de frumoasa si de incitanta, nu percep efortul ca pe o povara. Bucuria anuleaza orice dificultati, iar la sfarsitul zilei nu mai contabilizez decat acele pretioase grame de fericire pe care le-am trait.
"Fat Frumos nu trebuie sa aiba ochii albastri"
- Sa recapitulam: tanara, frumoasa, celebra, aflata in pragul unei noi cariere care implica foarte multa munca. Pentru viata personala mai ai vreme?
- Deocamdata stau destul de bine la acest capitol, mai ales ca suntem intr-o pauza de filmari. Am inteles, totusi, de la colegi, ca atunci cand vom reveni la treaba, la Buftea, intr-adevar abia daca vom mai avea timp sa respiram. Se munceste toata saptamana, de dimineata pana seara, iar in week-end-uri se doarme pentru recuperare. Eu am trecut prin lunile de pregatire, cand m-am dedicat exclusiv studiului si exercitiilor, apoi am filmat trei saptamani in Turcia, unde am avut un program foarte incarcat. Am mai furat doar cate-o jumatate de ora, din cand in cand, pentru plaja sau o preumblare prin Bodrum. Acum, in vacanta, chiar daca nu ma obliga nimeni, prefer sa aloc majoritatea timpului pregatirii pentru rol. Ma tem sa nu fac o pauza prea mare, care sa se reflecte apoi pe platou. In rest, imi place sa ma plimb prin parc, pentru ca plimbarile astea ma relaxeaza foarte tare. Inainte obisnuiam sa merg si la echitatie, acum am lasat-o mai moale. Ma duc foarte des la Ploiesti, la mama si la tata, fiindca mi-e tare drag sa stau cu ei. Mai trec si pe la bunica, pe la tara, unde e foarte frumos. Si cam atat. De gatit nu gatesc, catel sa-l scot pe-afara nu am... (rade)
- Dar pe Fat-Frumos l-ai intalnit? Tu pari intruchiparea Ileanei Cosanzeana, povestea ar fi incompleta fara Fat-Frumos.
- Sincer, eu cred ca si in dragoste functioneaza principiul acela cu omul potrivit la momentul potrivit. Si sa stii ca eu nici nu astept un Fat-Frumos la modul propriu. Eu imi doresc un om care sa fie croit pentru mine, desi altora li s-ar putea parea indezirabil. Nu cred in acel Fat-Frumos general valabil, ci il vreau pe Fat-Frumosul meu. Si nu cred in sabloane de nici un fel. Consider ca e nedrept sa excluzi pe cineva din viata ta numai pentru ca are ochii albastri in loc de verzi sau parul saten in loc de blond. Credinta mea este ca atunci cand Fat-Frumosul meu va aparea, voi simti asta, indiferent de trasaturile lui fizice.
- In acest moment al vietii tale, Madalina, care ti-e visul cu aripile cele mai largi si mai puternice?
- In clipa aceasta, cel mai mult imi doresc ca serialul sa aiba un succes rasunator. Restul viselor palesc prin comparatie.
Foto: MARIAN HANCIAREC