In doar cinci luni (din februarie a.c.), el a castigat 11%. PNL-ul, partenerul sau de opozitie, a obtinut in plus, pentru aceeasi perioada, doar 6%, ajungand la 25%, in ciuda capacitatii vocale mai mari (in raport cu V. Ponta, liderul PSD-ului) a presedintelui sau, Crin Antonescu. Surprinzatoare, in aceste sondaje "de casa", este si ascensiunea PRM-ului. Cotat cu 9%, PRM-ul reapare din neant, desi "vuvuzeaua" sefului sau "istoric", C. V. Tudor, nu prea se mai aude. UDMR-ul, participant la coalitia de guvernare, se incadreaza in marja de eroare (cu 3%), desi electoratul sau stabil i-a asigurat intotdeauna depasirea cu usurinta a pragului de reprezentare parlamentara de 5%. UNPR-ul, format "din mers" (cu defectori PSD-isti si PNL-isti), atinge abia 1%, in timp ce alt "partid-vuvuzea", Partidul Poporului, al lui Dan Diaconescu, isi incepe ascensiunea de la 4%. Marele perdant in astfel de sondaje este PDL-ul, principalul partid al coalitiei guvernamentale, care se inscrie pe un trend descendent, de la 38% la, actualmente, 16%. Ultimul procent este temporar, comanditarii sondajelor fiind convinsi ca scaderea va continua, ceea ce face ca destinul PDL-ului sa semene primejdios de mult cu cel al altui mare partid ajuns la putere, PNTCD-ul.
Nu mi-am propus sa fac o analiza serioasa a unor astfel de "fotografii de opinie", realizate periodic. Toate partidele se informeaza, la anume intervale, asupra impactului lor public. In vreme de criza, cum ne aflam in momentul de fata, ele sunt cu atat mai necesare cu cat situatia dinamica presupune solutii rapide si corecte, tactici adecvate pentru pastrarea sau cresterea procentului de simpatizanti. Pentru PSD, ca sa exemplificam, rezultatele - estimate, desigur - sunt de mare efect, confirmand valabilitatea "politicilor" adoptate de conducerea in functiune. Victor Ponta, tanarul lider al partidului, poate declara cu orgoliu ca, fortand organizarea unor alegeri anticipate, PSD-ul va ajunge sa guverneze singur. Erodarea popularitatii coalitiei guvernamentale este atat de evidenta incat, printr-o campanie viguros organizata, PSD-ul poate capta inca 8% din voturi, dobandind - in final - majoritatea absoluta in Parlament. Nimic nu ar mai putea sta, in aceasta situatie, in calea lui spre realizarea controlului total al tarii. Printr-o noua suspendare, presedintele actual al Romaniei va fi inlaturat, implicarea lui in stabilirea masurilor anticriza ale guvernului Boc (bine popularizate de mediile "tonomat") facand ca, la prezumtivul referendum, rezultatele consultarii anterioare sa nu se mai repete. Controland, in consecinta, Presedintia, Guvernul si Parlamentul, PSD-ul isi va putea relua vocatia de "partid-stat" pe care si-a mai exercitat-o - cu rezultatele cunoscute. Nu avem, aici, spatiul sa le reamintim. Fara a intra in detalii tehnice privind rezultatele sondajelor ce l-au umplut de mandrie partinica pe V. Ponta si l-au impins pe "patriarhul" PSD-ului, I. Iliescu, sa afirme ca seful liberalilor, C. Antonescu (ce vrea conducerea unei coalitii anti-PDL), este "un pustan obraznic", se cuvine sa facem cateva (scurte) comentarii. Rezultatele sunt, evident, aranjate. PDL-ul are, in mod normal, un trend descendent. Chiar si in perioade linistite, un partid la putere sufera o anume eroziune a impactului. Strategii partidelor de guvernamant propun de aceea - aproape intotdeauna - anume "ajustari" ale echipelor si programelor cu care se inscriu in noile confruntari electorale. Prins in valtoarea crizei economice, PDL-ul a propus o serie de masuri dure (reducerea salariilor, cresterea TVA-ului, scaderea brutala a cheltuielilor publice etc.), care nu puteau sa nu-i afecteze popularitatea. Mai ales ca un formidabil aparat propagandistic (televiziunile "tonomat") a exploatat orice ezitare, gafa sau "naivitate" a liderilor sai. O scadere de 16% este, totusi, pentru un interval scurt, inexplicabila. Nucleul dur al electoratului PDL si numeroasa sa "clientela" nu puteau renunta atat de abrupt la convingerile sau beneficiile sustinerii sale la putere. PNTCD-ul era, la vremea lui, primul partid dintr-o alianta contradictorie, iar inaintea alegerilor care l-au "prabusit" nu a facut, practic, nici o ajustare semnificativa.
Cresterea PSD-ului (cu 11%) este si ea, aproape, inexplicabila. PSD-ul nu a venit cu nici un fel de contrapropuneri pentru combaterea crizei. O umflare - masiva si brusca - a impactului, bazata doar pe stimularea necritica a reactiei afectiv-negative a electoratului, este indoielnica. Chiar daca multimile au "memoria scurta", invatamintele trecutului recent nu se uita, totusi, cu totul. In calitate de comanditari ai sondajelor, liderii PSD au aranjat rezultatele, mai degraba, in alt scop. PSD-ul vrea sa sugereze PNL-ului (care "a crescut" cu numai 6%) ca liderul lui nu poate emite pretentia de conducator al unei coalitii impotriva PDL-ului. C. Antonescu si-a insusit parerea, vehiculata de unii analisti dupa ultimele prezidentiale, ca daca el ar fi fost candidatul aliantei PSD-PNL l-ar fi infrant pe Traian Basescu. PSD-ul vrea, concomitent, sa arate PNL-ului ca, daca nu isi modereaza liderul, se poate dispensa de ajutorul lui (interesat), fie dobandind majoritatea absoluta, fie asociindu-se cu PRM-ul. Procentul, amenintator pentru PNL, al PRM-ului nu se justifica defel, un partid fara program coerent si doctrina precizata neputand urca la aproape 10% de la nimic, oricat de aiuritoare ar fi declaratiile liderului sau. O dovedeste aventura lui D. Diaconescu, beneficiarul unei publicitati gratuite, accentuate de audienta televiziunilor sale de nisa, ce nu a "prins" decat 4%.
PDL-ul trebuie sa inteleaga insa ca, oricat de clar ar fi faptul ca d-l Ponta vinde "pielea sondajului din padure", situatia sa nu este deloc roz. Ezitarile si lipsa de decizie, joaca de-a masurile anticriza, lipsa de transparenta si, mai ales, incapacitatea de comunicare cu electoratul il vor afecta inevitabil. Reducerea birocratiei administrative, trebuie s-o spunem, s-a transformat intr-un fel de rotatie a cadrelor, in functie de interesele baroniale sau de grup. Solidarizarea tacita cu opozitia in blocarea unor initiative legislative menite sa stopeze coruptia a devenit aproape un reflex neconditionat. Selectia si promovarea aderentilor se face inca pe principii de fidelitate feudala sau nepotism. Deformarea intereselor comunitare sub presiunea intereselor de grup exista inca. Daca destui electori inteleg ca agitatia intretinuta de PSD, PNL si partidele-vuvuzea este doar propaganda goala, pentru ca - pe fondul crizei - ele nu vor, in realitate, sa isi asume guvernarea, destui altii au inceput sa priveasca detasat si critic administratia in functiune. Pentru PDL a sosit obligatoriul moment al "ajustarii", pana la alegeri fiind tot mai putin timp.