Despre criza, la doua piane

Rodica Culcer
1. Premierul Ungariei, Viktor Orban, a refuzat fara drept de apel conditiile puse de FMI pentru un nou imprumut. Ce motiveaza aceasta atitudine trufasa a vecinilor nostri, in vreme ce Romania sta tot timpul cu capul plecat, in fata organismului international?

- Cotidianul britanic Financial Times compara Ungaria cu un boxer, in relatia cu FMI, in timp ce Romania era asemanata cu un pudel. Vom vedea in viitor cine a avut mai mult succes, pudelul sau boxerul, se amuzau jurnalistii de la FT. Nici noi nu ne putem aventura in previziuni, dar putem medita asupra ceea ce vedem, si anume: la Budapesta, un premier perfect constient de gravitatea crizei economice, care a anuntat de la bun inceput un set de masuri de redresare a economiei pe principii liberale, adica de sprijinire a capitalului autohton, si care a nu a ezitat sa trimita FMI acasa, in momentul in care expertii acestuia au incercat sa-i modifice programul; la Bucuresti, un guvern care se declara de dreapta, dar ia masuri de stanga, care sustine declarativ cota unica, dar tanjeste in secret dupa impozitarea progresiva, un guvern lipsit de o filozofie economica proprie, care nu pare sa priceapa ca Romania are nevoie de un sector privat puternic, pentru a putea plati pensiile si salariile bugetarilor si, pentru ca nu pricepe acest lucru, se agata de banii de la FMI, ca inecatul de pai.
Potrivit presei ungare, Viktor Orban a rupt relatiile cu FMI, in momentul in care acesta a exprimat nemultumiri cu privire la suprataxa impusa bancilor. De altfel, domnul Orban a declarat si la Tusnad, ca bancile care prospera de pe urma economiei nationale si au fost sprijinite de contribuabil in momentul culminant al crizei, trebuie sa intoarca acum contribuabilului acest ajutor si sa ajute la redresarea finantelor publice. Mai mult, premierul ungar a anuntat ca intentioneaza sa introduca si in Ungaria cota unica si, mai ales, sa schimbe complet sistemul fiscal, pentru ca actualul sistem nu se mai bucura de credibilitate: "O economie in crestere nu se poate baza pe un sistem in care 2,5 milioane de persoane ofera contributii pentru 10 milioane".
Cam acelasi lucru se intampla si la noi, veti spune, dar nimeni nu a vorbit de reforma fiscala, ci doar de carpeli. Desi guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, si ambasadorul american au avertizat ca nu se maresc taxele in plina recesiune, coalitia aflata la guvernare nu a gasit alta formula decat marirea TVA, iar acum se gandeste la noi taxe si suprataxe, in speranta desarta ca ele vor umple pusculita goala a bugetului. In replica, oamenii de afaceri au anuntat ca se muta in Bulgaria, unde cota unica este de 10%.
Desigur, premierul Ungariei a pus un pariu indraznet, poate chiar riscant, pe succesul politicii sale economice. Guvernul de la Bucuresti este in schimb exasperant prin dependenta sa de credite externe si prin incapacitatea sa de a oferi solutii economice. Nu stiu daca Viktor Orban va reusi, dar sigur Romania nu are nici o sansa daca va continua pe aceasta cale.

2. Aproape jumatate dintre romani l-ar alege pe Ceausescu daca ar candida la presedintie, 80% dintre ei considera ca nu a fost judecat corect, iar 70% cer pedepsirea autorilor condamnarii la moarte. Cifrele furnizate de agentia de sondaje IRES arata ca nostalgiile comuniste sunt in crestere printre romani. Oare criza prin care trecem genereaza aceste viziuni defetiste sau, dimpotriva, cramponarea in trecut transforma opinia publica romaneasca, dintr-un partener al progresului (citeste reforme), intr-o obada pusa la roata carutei?

- Problema semnalata este mult mai grava decat pare. De aproape un an avem de a face cu o ofensiva a cercurilor comunisto-securiste de a-l reabilita pe Ceausescu, pentru a bloca orice reforma. Totul a inceput cu articole sentimentaloide despre tristetile nepotului lui Ceausescu (din pacate chiar in Evenimentul Zilei!) si despre marile calitati de vizionar economic si democrat pe care le-ar fi avut Nicu Ceausescu - desi bietul om era alcoolic din adolescenta si, se pare, chiar autorul unor acte de violenta si de inconstienta criminala, escamotate ulterior. Campania, orchestrata de Jurnalul National si de RealitateaTV, a culminat cu deshumarea sotilor Ceausescu, mediatizata pana la ingretosare. Ea nu este altceva decat o lovitura propagandistica a cercurilor mentionate mai sus. Sondajul institutului condus de Vasile Dancu, fost "ministru al propagandei" in guvernul Adrian Nastase, a pus cireasa pe tort. Nimeni nu s-a gandit sa-i dea o replica si sa atraga atentia ca sondajul contrapune o fantoma unor oameni politici in carne si oase, deci este fundamental viciat si, de fapt, nu are valoare de sondaj. Cine poate spune ce ar fi facut Ceausescu, in conditiile crizei economice actuale? Judecand dupa modul in care a achitat datoria externa pe spinarea cetatenilor, putem anticipa ca ar fi infometat din nou toata tara. Se gandesc oare nostalgicii care raspund la sondaje manipulatorii, ca ar fi avut din nou, doar doua ore de program la televizor si si-ar fi pierdut serviciul daca indrazneau sa critice puterea?
Fara indoiala, momentele de criza nasc nostalgii, mai ales in randurile unei populatii care a devenit captiva a asistentei sociale si a carei unica sansa de propasire este oferita de munca in strainatate. Popularitatea - de moment, speram - a lui Ceausescu este esecul tuturor guvernelor post-decembriste si al intregii clase politice, de pana acum, obsedata de imbogatire pe seama resurselor publice. Ea este insa si un succes al manipularii operate de cercurile oculte din spatele televiziunilor "de stiri", care incearca sa creeze un curent de opinie ostil reformei. Din nefericire, aceste cercuri stiu sa profite atat de incoerenta din tabara puterii actuale, in privinta reformelor, cat si de situatia pe care au creat-o prin politicienii proprii, creatorii sistemului de pomeni. Cel mai trist aspect al acestui sinistru caz de manipulare este insa lipsa de reactie a oamenilor politici care se pretind reformisti si, mai ales, a societatii civile si a intelectualilor. Glorificarea lui Ceausescu este posibila si pentru ca nu a existat un proces al comunismului, nici macar o dezbatere publica viguroasa pe tema naturii si crimelor acestui regim. Multi cred ca nu este cazul sa reactioneze si ca nostalgicii comunismului nu mai au putere sa schimbe destinul Romaniei. Vom aminti doar ca nici Hitler nu era considerat un pericol, la inceputul anilor '30.