Ca delectabila lectura de vacanta va recomand seria de romane politiste care il au ca protagonist pe comisarul Salvo Montalbano si din care au aparut pana acum la Nemira patru volume. Daca cititi unul, le veti cauta cu siguranta si pe celelalte, caci "fenomenul Camilleri" da dependenta. Savuroase, captivante si distractive, aventurile comisarului va transporta in Sicilia, va fac sa descoperiti peisajele ei pietroase si oraselele arse de soare, marea in toate anotimpurile si momentele zilei, dar si spiritul locurilor, asa cum numai un nativ il poate evoca. Faptul ca seria "Comisarul Montalbano" se vinde in milioane de exemplare in toata lumea, ca dupa ea s-a facut si un serial TV de succes, difuzat si la noi, spune multe despre abilitatile lui Don Camilleri, care a devenit autor de bestsellers abia pe la 60 de ani, pentru ca acum, la 85, sa aiba o celebritate mondiala. Originar dintr-o mica localitate siciliana de langa Agrigento, Andrea Camilleri a studiat Literele la Palermo si Arta Dramatica la Roma (unde locuieste de vreo sase decenii) si a facut apoi o cariera de regizor de teatru, scenarist si producator TV. Prin anii '80 a revenit la prima lui pasiune, literatura, publicand romane si eseuri istorice cu subiecte siciliene, dar abia in anii '90, dupa ce l-a inventat pe comisarul Salvo Montalbano in romanul "Forma apei", a devenit cu adevarat cunoscut. Din experienta lui teatrala, scriitorul si-a dat seama de potentialul protagonistului si i-a completat rolul de la o carte la alta, in 15 romane si 4 volume de povestiri, transformandu-l intr-un personaj cult (de tipul Sherlock Holmes, Poirot sau Maigret), cu adresa fixa in oraselul patriarhal fictiv, Vigata. Ceea ce il deosebeste pe Camilleri de foarte numerosii profesionisti ai genului de azi (care si-au inventat la randul lor cate un detectiv cu personalitate marcanta) este faptul ca impleteste mai multe fire epice de culori diferite in acelasi roman - o ancheta criminala, o investigatie politica, o poveste de amor, o dezvaluire a sistemului mafiot de coruptie etc. - evocand in acelasi timp bogatia identitatii siciliene. Dar, pe langa subiecte, originalitatea lui consta in amestecul de italiana si dialect sicilian, o limba pitoreasca si eficace, dar dificil de tradus (Emanuel Botezatu a gasit insa admirabile solutii dialectale si argotice romanesti, pentru a-i pastra hazul si savoarea - o adevarata performanta!). Comisarul Montalbano nu mai e tanar si, spre deosebire de alti detectivi celebri, imbatraneste de la un roman la altul, anchetele il marcheaza (mai mult decat descoperirea criminalilor il pasioneaza sa inteleaga ce s-a petrecut), amaraciunile se aduna, dar epicurianismul lui ramane constant. Comisarul e un mancacios cu gusturi rafinate, rasfatat de o menajera specialista in mancaruri de peste si fructe de mare, citeste Faulkner, Manuel Vzquez Montalbn (autorul spaniol de romane politiste care l-a creat pe detectivul Pepe Carvalho si caruia, prin numele lui Montalbano, Camilleri ii face o reverenta), apreciaza confortul casei sale de pe plaja si faptul ca poate inota in mare oricand. Desi exista in viata lui o eterna logodnica, Livia, stabilita cu serviciul la Genova si care-l viziteaza sporadic, Salvo nu e insensibil la farmecul feminin si nu ezita sa-si foloseasca succesul la femei pentru a elucida mistere sau a-si pune in aplicare planuri ingenioase. Totul - cu un umor neobisnuit functiei sale oficiale si care ii e de mare folos in situatii enervante sau periculoase. In jurul lui Montalbano roieste o mica lume familiara ce se plimba dintr-o carte in alta: subalterni stupizi, ambitiosi sau ezitanti, un sef prietenos, care ar vrea sa-l avanseze, desi comisarul e multumit cu postul lui si nu-si doreste altceva, fosti profesori si colegi de scoala, mafioti, jurnalisti de scandal, eruditi ciudati, burghezi cumsecade, femei seducatoare Ceea ce a invatat Camilleri de la spectacolul de teatru, care nu exista fara spectatori, e sa-i faca pe cititori sa participe, sa colaboreze, oferindu-le piesele din care sa asambleze logic, prin deductie, intregul puzzle, nu lipsit de surprize. Si in care Mafia nu sta, cum ne-am astepta fiind vorba de Sicilia, in miezul subiectului, ci e mai curand o prezenta de fundal. In centru e ironia, comicul de limbaj, de situatii si atmosfera marina atotprezenta, care te lasa visator. Toate astea dau, pe langa spectaculozitatea dezlegarii enigmelor, o mare placere la lectura si explica de ce Camilleri e atat de citit in lume.