Odiseea spatiala a cainilor-cosmonauti

Melania Papadache
La 19 august se implinesc 50 de ani de cand primele creaturi pamantene au zburat in jurul Pamantul. Primii cosmonauti au fost caini. Doua maidaneze Strelka ("Micuta sageata") si Belka ("Albicioasa"), care au efectuat 18 zboruri orbitale, inainte de a ateriza, tefere, pe Pamant. Alti maidanezi n-au fost la fel de norocosi. Zborurile cu caini au fost teste fundamentale pentru zborurile ulterioare cu echipaje omenesti

Se cauta caini fara stapan

Mai intai, cercetatorii sovietici au stabilit ca cei mai buni "cobai" sunt maidanezii, datorita instinctului foarte dezvoltat de supravietuire si a rezistentei la conditii vitrege. La inceput, strazile Moscovei au fost curatate de orice patruped fara stapan, dupa care s-a trecut la selectie. Au fost preferati cainii de talie mica si medie, iar dupa ce s-a constatat ca "prostul" obicei al masculilor de a ridica piciorul ca sa-si faca nevoile impiedica imbracarea costumelor speciale, au fost selectate pentru zbor doar femele. Masculii au fost folositi insa la antrenamentele specifice, fiindu-le monitorizate functiile vitale.
Oficial, "Programul Sputnik" prevedea lansarea unor sateliti pentru a explora straturile atmosferice, dar cum razboiul rece era in plina desfasurare, programul avea si alte scopuri mai putin civile. Racheta purtatoare R-7 fusese proiectata initial pentru proiectile nucleare. Radio-operatorii din toata lumea au urmarit cu ingrijorare calatoria satelitului pe orbitele terestre.
Primele zboruri sub-orbitale cu maidanezi la bord s-au desfasurat intre 1951 si 1956. Cainii purtau costume presurizate si casti din sticla acrilica. Zborul era scurt, pana-n o suta de kilometri altitudine. Intre 1957 si 1960, s-a trecut la seria cu rachete purtatoare R-2A, efectuandu-se 11 zboruri, pana la 200 de kilometri altitudine. Trei zboruri au ajuns pana la 450 de kilometri, cu rachete R-5A, in 1958. La ultimele zboruri, cainii erau tinuti in custi presurizate.

Maidanezi pe cerul URSS

Dezic si Tiganca au fost primele catele care, la 22 iulie 1951, au efectuat un scurt zbor sub-orbital, la o altitudine de 110 kilometri. Cercetatorii care se ocupau de antrenamentul acestor caini ajungeau sa-i indrageasca foarte mult. Astfel, Anatoli Blagonravov, unul dintre fizicienii implicati in proiect, a adoptat-o pe Tiganca si a scos-o din program, ca sa o fereasca de o soarta tragica. In septembrie, cu o zi inainte de un zbor sub-orbital, o catelusa antrenata, Bobik, parca presimtind ceva, a fugit si n-a mai fost gasita. Insa oamenii care o cautau au gasit alta, aciuata pe langa baracile de pe Baikonur si, fara antrenament, a efectuat cu succes zborul sub-orbital programat. Smelaia ("Curajoasa") era programata pentru un zbor sub-orbital in septembrie acelasi an, dar a fugit cu o zi inainte, spre disperarea celor care programasera pana la cel mai mic detaliu misiunea. Spre norocul lor, a fost gasita in zorii zilei lansarii si, impreuna cu Malaska ("Micuta"), a efectuat zborul si s-a intors cu bine. Alte cateluse care au efectuat zboruri sub-orbitale au fost Damka ("Cenusia"), Modista si Koziavka ("Musculita"). Otvaznaia ("Brava") a fost o veterana a zborurilor sub-orbitale. Primul l-a efectuat in compania catelusei Snezinka ("Fulg de nea") si a iepuroaicei Marfusa, la 2 iulie 1959. Apoi, pana in 1960, a efectuat inca cinci zboruri, cu ajutorul ei punandu-se la punct aparatura de sustinere a vietii, in scopul unor zboruri de mai lunga durata.

Laika, victima cursei spatiale

Albina si Tiganca (alta decat cea adoptata de fizicianul Anatoli Blagonravov) au fost primele cateluse ejectate din capsula, la o altitudine de 85 de kilometri, si au avut o aterizare fericita. Albina era pe lista exclusivista a misiunii Sputnik 2, dar n-a avut "norocul" sa fie la bordul rachetei-purtatoare care sa o duca pe lumea cealalta.Laika a fost aleasa pentru primul zbor orbital fara intoarcere. Lansarea satelitului rusesc Sputnik 1, in octombrie 1957, a fost un eveniment international, care a deranjat foarte tare Statele Unite, aflata si ea in cursa cuceririi Cosmosului, impreuna cu Uniunea Sovietica. O luna mai tarziu, la 3 noiembrie 1957, lansarea satelitului Sputnik 2 a socat pur si simplu, pentru ca acesta ducea cu el si prima creatura pamanteana care a efectuat un zbor orbital, pe catelusa Laika, in varsta de trei ani. Corcitura de Husky a fost si prima creatura sacrificata cu buna stiinta pe "altarul" cosmonauticii. ASSOCIATED PRESS transmitea ca sovieticii au inchinat acest mare succes spatial Marii Revolutii din Octombrie, anuntandu-l ca pe o "cucerire asupra americanilor", ceea ce a transformat-o pe Laika in victima nevinovata a razboiului rece, dintre capitalisti si comunisti.
Initial, sovieticii au spus ca aceasta a murit fara sa sufere. Abia in 2002 s-a aflat ca sovieticii mintisera in privinta mortii catelusei. Institutul pentru Probleme Biologice din Moscova (IPBM), care are "dosarul Laika", a dezvaluit ca aceasta a murit la cateva ore de la lansare, din cauza unei supraincalziri a capsulei unde era tinuta si din cauza panicii. Cumplite momente, pentru cei care o antrenasera si acceptasera sa fie sacrificata! Oleg Gazenko, unul dintre specialistii care au supervizat antrenamentele, a marturisit, cu glas tremurat, la o conferinta de presa in 1998: "Cu cat trece timpul, cu atat regret mai mult. Nu trebuia sa facem asta. Acea misiune nu ne-a adus nici un beneficiu care sa justifice moartea catelusei Laika".

O mica stea cazatoare

Dr. Alexei Malasenkov a dezvaluit ca antrenamentul pentru cainii-cosmonauti era extrem de dur, mai ales adaptarea la cabina minuscula a misiunii Sputnik 2. Ca sa se "obisnuiasca", erau tinuti, gradual, in custi din ce in ce mai mici, timp de 15-20 de zile. In primul rand, li se masura nivelul de stres si impactul acestuia asupra functiilor vitale. Catelusele purtau si costumele speciale, de cosmonaut, care erau prevazute cu un dispozitiv de colectare a urinei si fecalelor. Erau hranite cu "supa de proteine", un fel de jeleu foarte gustos, aceasta parte fiind si singura care nu le provoca nici un stres, desi, fiindca meniul era prea fibros, se constipau.
Dar, in ciuda rezultatelor de la antrenament, Laika s-a panicat inca de la lansare, dupa cum au indicat senzorii medicali. Apoi, aparatura telemetrica a indicat o supraincalzire a capsulei, ceea ce a ridicat nivelul de stres al catelusei. La a patra orbitare, Laika a murit! Oricum, asta s-ar fi intamplat, dar se planuise, dupa cum sustineau sovieticii, o eutanasiere inainte de terminarea oxigenului din tubul de alimentare. "Sicriul" catelusei a orbitat Pamantul de 2.570 de ori, inainte de a arde in atmosfera terestra, la 4 aprilie 1958. Cine s-a uitat cu atentie pe cerul noptii atunci a putut vedea o micuta stea cazatoare. Era Laika!
In 2008, Laikai i-a fost ridicat un monument, cu ocazia Zilei Cosmonauticii, sarbatorita de rusi la 12 aprilie, zi in care, in 1961, Iuri Gagarin facea primul zbor orbital din istoria aeronauticii. Monumentul, de 2 metri inaltime, amplasat in Moscova, are forma rachetei care a purtat-o pe Laika in spatiu, spre moarte, numai ca acum, o Laika de piatra sta mandra in varf. Laika a fost exploatata asiduu si dupa moarte, daca e sa amintim numai seriile de timbre cu chipul ei, editate de multe tari, printre care si Romania, care erau la foarte mare cautare printre colectionari. La dezvelirea monumentului, Igor Usakov, seful Institului de Medicina Militara, a declarat: "O recunosc pe Laika, asa cum e ea imortalizata de acest monument. E vesela si stralucitoare cum era la antrenamente."

Eroinele Strelka si Belka

De la moartea inutila a catelusei Laika, nu au mai fost gandite zboruri fara module de intoarcere. Trei ani mai tarziu, sovieticii au pregatit alte doua cateluse pentru primul zbor orbital cu modul de intoarcere si de lunga durata. Insa Ceaika ("Pescarusul") si Lisicika ("Vulpita") n-au fost norocoase. Racheta-purtatoare a explodat la 28,5 secunde de la lansare, la 28 iulie 1960. La 19 august 1960, Strelka ("Micuta Sageata") si Belka ("Albicioasa ") aveau sa devina primele creaturi pamantene care au efectuat un astfel de zbor, in cadrul misiunii sovietice Korabl-Sputnik-2 (Sputnik-5), lansate de pe aerodromul Baikonur, la bordul unei rachete Vostok. Cele doua cateluse au avut companioni un iepure, 42 de soareci, doi sobolani, muste, plante si ciuperci. Au purtat costume speciale, rosu si verde, si au petrecut o zi in spatiu, fiindu-le monitorizate functiile vitale. Belka nu a fost deloc incantata de faptul ca intra in istorie. A incercat sa se elibereze din centuri si a latrat continuu, in timpul celei de a patra, a cincea si a sasea orbitare, apoi a vomitat din cauza agitatiei. Strelka a fost cuminte, reusind pana la urma s-o linisteasca si pe Belka. Comportamentul catelusei Belka a dus la stabilirea timpului optim pentru primul om in spatiu : o singura orbitare. Catelusele au efectuat 18 zboruri orbitale in jurul Pamantului si s-au intors tefere. Dupa revenirea pe Pamant, Strelka s-a cuplat cu Pusok, un maidanez veteran al antrenamentelor la sol si a nascut sase pui. Una dintre cateluse, Pusinka, a fost oferita cadou de catre Nikita Hrusciov presedintelui J.F. Kennedy in 1961, inainte de criza rachetelor cubaneze. Serviciul de paza si protectie al presedintelui american a propus inlaturarea catelusei "suspecte", care, se banuia, ar fi fost burdusita cu tehnica de ascultare, dar Kennedy s-a opus. Asa s-a nascut cea mai frumoasa idila a razboiului rece, pentru ca Pusinka l-a vrajit pe Charlie, terrierul lui JFK, din iubirea lor nascandu-se patru catelusi, pe care JFK i-a numit "pupniks", "catelusii Sputnik"!

Cursa contracronometru

Catelusele Damka ("Domnita") si Krasavka ("Frumusica") erau programate pentru primul zbor orbital de lunga durata la 22 decembrie 1960, dar racheta propulsoare s-a defectat si a reintrat in atmosfera terestra, dupa ce a atins apogeul sub-orbital de 214 kilometri. Echipa era pregatita, in caz de nereusita, sa ejecteze catelusele si sa declanseze sistemul de autodistrugere. Insa sistemul de ejectare nu a functionat, dar cel de autodistrugere a capsulei, da. Cum autodistrugerea era programata la 60 de ore de la activare, un echipaj a pornit intr-o cursa contracronometru sa recupereze catelusele. Specialistii au localizat capsula, pe o vreme de -45 de grade Celsius, dar nu au putut privi inauntru, pentru ca suprafata era inghetata. N-au putut nici dezactiva sistemul de autodistrugere si au raportat resemnati ca nu se aude nimic din interior, probabil ca Damka si Krasavka au murit. Insa a doua zi, cand au inceput sa lucreze la capsula, le-au auzit latrand. Cele doua au fost gasite aproape inghetate. Le-au infasurat in cojoace de oaie si le-au dus la Moscova cu avionul, unde au fost recuperate total. Apoi, de bucurie ca le-au recuperat, le-au alintat in fel si chip: Sutka ("Glumita"), Kometka ("Micuta cometa"), Zalka ("Clevetitoarea"). Nimeni nu mai stia cum le chema initial. Cernuska ("Negricioasa") a urmat pe orbita, in misiunea Sputnik 9, la 9 martie 1961. Ea a zburat cu un cosmonaut-marioneta poreclit Ivan-Ivanovici, un soricel si un porcusor de Guineea. Ivan-Ivanovici a fost ejectat la reintrarea in atmosfera terestra si a aterizat cu bine, iar Cernuska si celelalte animalute au fost recuperate din capsula.

Zviedocika, "steaua" lui Gagarin

Zviedocika ("Micuta stea"), numita astfel de Iuri Gagarin, a fost premergatoarea acestuia, la 25 martie 1961, fiind insotita de un cosmonaut din lemn, care a fost ejectat din capsula, in timp ce catelusa a ramas inauntru pana la aterizare. Abia datorita reusitei si acestui zbor, la 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin a fost primul om care a efectuat un zbor orbital! Veterok ("Adierea") si Ugolek ("Ambra") au ramas in istorie ca patrupedele care au petrecut cel mai mult timp in spatiu. Au fost lansate la 22 februarie 1966, la bordul misiunii Cosmos 110, si au petrecut 22 de zile in spatiu. Acest record nu a fost doborat nici de oameni, pana la statia Skylab 2.