Iunie 1860, Braila... Intunericul noptii este strapuns de o stea ce avea sa invinga uitarea, exprimand in esenta ei simbolul feminitatii, al iubirii si al artei. Ivita din imbinarea unor forme geometrice pure, stralucirea acestei stele avea sa atinga coardele adormitei lire cosmice. Ea avea sa faca auzita muzica sferelor la care nazuiau pe vremuri vechii greci, ale caror vise ii fusesera strecurate in suflet. Ea avea sa poarte numele de Hariclea Darclee.
Nascuta din fuziunea unor energii nobile, ale stravechii familii fanariote Mavrocordat, Hariclea Darclee va traversa galaxia compozitorilor din perioada postverdiana, unind creatiile acestora intr-o cariera unica. Ea se va impune in istoria muzicii drept vocea care poate fi numita, fara echivoc, prima soprana a lumii, de la sfarsitul secolului IX si inceputul secolului XX.
"Va calatori mult si va fi mereu in sarbatoare"
Povestea spune ca destinul neasemuit al Haricleei Darclee ar fi fost prevestit la nastere de ghicitoarea Ileana, vestita prin partile locului: "O sa calatoreasca mult si o sa fie mereu in sarbatoare ". Dar gloria avea sa vina mai tarziu, dupa ce anii de studiu i-au desavarsit talentul, iar lupta cu sine si cu greutatile i-au slefuit caracterul.
Adolescenta a urmat fagasul stabilit de tiparele epocii: a fost inscrisa la un pension in Viena. Aici, profesoara ei de canto, Mathilde Marchesi, ii descopera talentul si, dat fiind faptul ca familia ei din tara deja se confrunta cu mari probleme financiare, ii propune cateva lectii gratuite. In schimb, nu cere decat fagaduiala ca tanara Hariclea sa se dedice muzicii. Tot atunci, printr-un bizar calcul al destinului, tanara romanca a ascultat-o pentru prima oara pe Adelina Patti, in Traviata de Verdi. Triumful celebrei artiste se pare ca a trezit in sufletul Haricleei o ambitie ancestrala, aceea de a fi cea dintai. Peste ani, succesul ei va fi mai rasunator, publicul o va iubi cu mai multa patima, muzica o va rasfata mai mult, dezvaluindu-si prin vocea ei intreaga splendoare.
Tanara Hariclea se intoarce la Bucuresti la varsta maritisului, iar parintii, asa cum o cereau rigorile vremii, o introduc in societate. Desi avea o multime de pretendenti din lumea buna a capitalei, Hariclea nesocoteste planurile familiei de a o marita cu un barbat bogat si, in primavara anului 1881, se casatoreste cu Iorgu Hartulary. Barbat frumos, ofiter de cavalerie, erou al razboiului ruso-turc, decorat de insusi generalul Gurko, Iorgu o cucereste total pe Hariclea. Iubirea lor se va stinge insa repede, in patima lui Iorgu pentru cartile de joc, chefurile si legaturile lui extraconjugale. Mereu induiosata de slabiciunile sotului, Hariclea, desi si-ar fi dorit un divort, va ramane credincioasa langa Iorgu ani buni. Impreuna au ajuns la Paris, unde Hariclea avea nazuinta de a se afirma pe scena. Parisul reprezenta pentru ea locul in care veritabilele talente pot izbandi. Aici soarta pare ca si-a luat revansa, oferindu-i, parca pentru a compensa esecul casniciei, primele momente de glorie.
Astfel, iarna anului 1888 a influentat decisiv destinul Haricleei. A debutat pe scena Operei Mari din Paris, in rolul Margaretei din Faust, vocea ei find remarcata de compozitorul Charles Gounod. Acesta ii gasise si numele de scena: Darclee, nume care a consacrat-o pe Hariclea Hartulary, nascuta Haricli. Impresionat, Vasile Alecsandri remarca intr-o scrisoare: "Inca o stea romana pe cerul artelor!".
"Precum in codri suna din ghiers privighetoarea..."
In scurt timp, Hariclea Darclee castiga ovatiile pretentiosului public parizian si este aclamata la scena deschisa, in toate spectacolele. Au urmat apoi Scala din Milano, celebrele teatre din Roma, Petersburg, Madrid, Rio de Janeiro, Montevideo, Buenos Aires, New York, Lisabona, Madrid, Berlin, Florenta, Moscova, Constantinopol. Hariclea Darclee, "privighetoarea din Carpati", cucerea lumea! Toate aceste locuri erau pline de afise care-i anuntau prezenta, iar marea soprana semna milioane de fotografii, ravnite de admiratori. Multe imagini s-au ratacit pe parcursul unui secol, insa o fotografie a ajuns la noi, prin amabilitatea Teatrului Solis din Montevideo, Uruguay.
Poate vechile fotografii care au supravietuit perindarii timpului nu au suficienta forta de convingere, iar cele doua inregistrari ramase nu pastreaza inflexiunile incredibile pe care le atingea vocea ei. Cu toate acestea, povestea Haricleei Darclee a traversat generatii de iubitori ai muzicii culte. Cum a castigat Darclee pariul cu timpul, care parca a incercat sa stearga dovezile gloriei sale? Dintre posibilele explicatii, una se impune cu elocventa: dragostea a fost taina succesului Haricleei Darclee. Ea si-a cucerit nemurirea, pentru ca a faurit din destinul ei o poveste, una rostita de o voce cu un timbru neasemuit, scrisa cu un suflet mereu vibrand de sensibilitate.
Darclee a iubit si a fost iubita nu numai de oameni, dar si de arta careia i s-a dedicat intru totul si neconditionat. Magnetismul pe care il exercita asupra tuturor nu se limita la simpla atractie fizica, dimpotriva, Hariclea nu se supunea canoanelor esteticii feminine de la sfarsitul secolului XIX. Insa ochii sai stralucitori, chipul ce iradia inaltimea cantului, trupul gratios, pasii ei sobri, dar care pastrau farmecul miscarilor libere, fascinau pe toata lumea, barbati si femei, deopotriva. Parea ca fusese nascuta pentru a aprinde si inspira pasiuni. Orice barbat care ar fi putut rezista seductiei infatisarii sale, cu siguranta ar fi fost ingenuncheat de irezistibila ei voce.
Glasul Haricleei Darclee a rascolit multe suflete, trezind in cei care o intalneau sentimente profunde. Ruggiero Leoncavallo, compozitorul devenit celebru prin opera sa "Paiate", o cunoscuse pe Hariclea la Paris si a reintalnit-o la Milano. Fermecat de vocea ei atat de puternica si totodata atat de mladioasa, compozitorul napolitan ii propune Haricleei sa o invete a canta italieneste, cu putin inainte ca aceasta sa debuteze la Scala din Milano. Gratia senzuala a cantaretei si talentul ei neasemuit au trezit in Leoncavallo o pasiune puternica, acesta sfarsind prin a o iubi in tacere. Caci Hariclea Darclee era din ce in ce mai glorioasa, din ce in ce mai inaccesibila. Patima nemarturisita cu care Leoncavallo o iubea pe Darclee s-a manifestat in versuri: "S-a spus ca vocea-ti suie vibrand armonioasa,/ Precum in codri suna din ghiers privighetoarea./ Cat de putin - O, Doamne! Ca lumea, uitatoarea,/ Culege cat pricepe - ce nu, uitarii lasa."
La Milano, pe langa cronicile elogioase si dragostea publicului, primeste un dar de nepretuit: prietenia marelui Giuseppe Verdi. In acea perioada, maestrul asezase intre el si lume un zid de singuratate. Isi proteja linistea de care avea atata nevoie in amurgul unei vieti marcate de lupte, pierderi si de victorii atat de scump platite. Adorat ca nici un alt compozitor italian, Verdi raspundea atentiei de care era inconjurat cu o indiferenta care nu putea fi decat apanajul geniului. Cu toate acestea, vocea Haricleei Darclee a trecut dincolo de acest scut si l-a facut pe maestru sa tresara uimit: nu putea ramane nepasator in fata talentului. Cand a intalnit-o pe Darclee, a ramas uimit de miracolul care reunise intr-o singura faptura gratia liniilor feminine si stralucirea talentului. Dupa reprezentatia cu "Traviata", celebrul compozitor i se adreseaza cu tandrete: "Prea frumoasa, brava mea Violeta".
In locuinta sa luxoasa de pe Via Cernaia din Milano, Hariclea primea adesea pe Verdi, Mascagni, Ricordi. Cu totii o venerau, toti ii dedicau versuri si ii trimiteau scrisori de prietenie sau chiar de dragoste. Darclee era a tuturor si totusi a nimanui. In timp ce viata ei artistica urca treptele gloriei, in viata ei sentimentala se va scrie un capitol decisiv.
Vissi d'arte, vissi d'amore
Giacomo Puccini, autorul "Boemei", si Pietro Mascagni, cel al "Cavalleriei rusticane", aparent erau cei mai buni prieteni. Insa rivalitatea lor artistica s-a iscat tot din disputa pentru Hariclea Darclee. Amandoi o socoteau cea mai de seama soprana a epocii, amandoi o doreau la premierele lor. Dupa succesul lui Mascagni cu "Iris", in interpretarea Haricleei Darclee, Puccini pregatea un contraatac: "Tosca". Pentru a-i pune si mai mult talentul in valoare si pentru a se incununa cu lauri, Puccini compune pentru Darclee celebra arie "Vissi d"arte", arie fara de care "Tosca" nu s-ar fi bucurat de succes.
Puccini nu a fost numai unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii - creatorul operelor "Madamme Butterfly", "Boema" sau "Turandot" - el a fost si unul dintre cei mai pasionati amanti ai perioadei sale. Se spune ca Hariclea Darclee era una din doamnele cu care Puccini adora sa-si petreaca timpul si ca aceasta a fost una din muzele lui creatoare.
"Vissi d'arte" este o arie simbolica pentru viata Haricleei Darclee, o viata in care se intrepatrund arta si dragostea, conturand un destin dramatic, apropiat de cel al personajelor lirice. Premiera operei "Tosca" ii aduce un succes neimaginat si ii prilejuieste intalnirea cu baritonul Eugenio Giraldoni. De o frumusete puternic masculina, cu trasaturi nobile, usor severe, Giraldoni surprindea prin timiditatea privirii, gentiletea gesturilor si sensibilitatea inteligentei. El este singurul barbat de care Hariclea se indragosteste cu toata pasiunea de care este capabila, pentru prima si ultima oara in viata sa. Insa relatia lor este supusa incercarilor nemiloase ale vietii. Mereu despartiti de contractele profesionale, se reintalnesc si se iubesc de fiecare data, parca cu si mai multa ardoare. "Despartirea noastra si acel adio de la Grand Hotel, unde locuia, au fost dureros de sfasietoare. Ne-am schimbat inimile. Ea mi-a luat-o pe a mea, eu am pastrat-o pe a ei", scria Giraldoni in jurnalul sau intim.
Dar demonii ascunsi ai patimilor trupesti il ademenesc pe Eugenio intr-o aventura pe care o va regreta cu toata amaraciunea. Intr-una din perioadele despartirii lor, el se indragosteste, trecator, in Rusia de fiica unui print caucazian. Aceasta ramane insarcinata si, fortat de imprejurari, Giraldoni o ia de sotie. Dragostea dintre Darclee si Giraldoni, intretaiata de desele despartiri, nu a durat decat patru ani. Dar in acesti patru ani, Hariclea a trait poate cu cea mai mare intensitate. In lipsa iubitului, ea isi revarsa intreaga dragoste in muzica. Iubirii cu Giraldoni ii pune capat insasi interpreta, dupa ce primeste o scrisoare convingatoare de la sotia lui. Din generozitate si spirit de sacrificiu, Hariclea renunta la cel care ii stapanea sufletul, pentru ca nu putea trai constienta de suferinta altei femei. Insa jertfa este in zadar, caci Eugenio nu se va intoarce la sotia din Caucaz. Intr-una din ultimele lor revederi, el ii ofera Haricleei caietul sau de insemnari. "Pastreaza-le totdeauna, citeste-le din cand in cand... Eugenio care te adora".
Insa dragostea pentru arta a sopranei Hariclea Darclee a invins dragostea lumeasca pentru Eugenio Giraldoni. S-a aruncat in muzica cu si mai mult patos, a strabatut continente si oceane, in incercarea de a-si uita pasiunile pamantesti. Simtea o datorie sfanta fata de talentul vocii sale, fata de arta si publicul care o adora. Ea nu isi mai apartinea. Hariclea Darclee apartinea Floriei Tosca, Violettei Valery, Norinei lui Don Pasquale.
Pasiunea regelui Carlos
Adorata de barbati din intreaga lume, venerata de compozitori si oameni ai muzicii, Hariclea Darclee a starnit si pasiunile arzatoare ale regilor. Carlos I al Portugaliei s-a indragostit nebuneste de ea si timp de sapte ani i-a trimis scrisori inflacarate. Demna, Hariclea nu a raspuns niciodata sentimentelor lui, nu i-a cerut daruri sau favoruri regesti. Insa nepasarea artistei l-a inversunat si mai tare. La Palatul din Lisabona, Don Carlos traia chinurile iubirii ce nu se putea implini. Conditia sa regala, eticheta Curtii, si mai ales zvonurile si barfele care amenintau sa se iste nu ii permiteau o dragoste fatisa.
Astfel ca intr-o buna zi regele, intr-un acces de pasiune, se deghizeaza si se strecoara in hotelul Braganza, unde Hariclea ocupa un apartament. Cu barba, ochelari si o tinuta obisnuita, Don Carlos trece drept un admirator. Este anuntat de camerista si reuseste sa fie primit. Dar ajuns in fata "divei sale", aceasta il recunoaste imediat. Regele isi scoate palaria si masca si se inclina ceremonios. Instinctul feminin ii sopteste artistei adevaratul motiv al acestei vizite incognito: regele dorea o aventura. Dar Hariclea nu fusese niciodata femeia pasiunilor trecatoare ale adoratorilor ei. Chiar daca erau regi. Cu politete demna, soprana tine piept valurilor de "atacuri" cu care Don Carlos incearca sa o seduca. Orele trec intr-o incordare alternata de declaratii infocate, rugaminti disperate, lacrimi si ingenuncheri. Abia spre zorii zilei, Darclee ramane singura si victorioasa, intr-o lupta ce putea sa se termine nefast. Lumina diminetii a adus in inima zdrobita a regelui o raza de ratiune. Ii scrie Haricleei, fara a-si cere insa scuze in mod evident. "... revin la trista realitate a lucrurilor si nu voi scrie pana ce nu voi avea fericirea sa primesc un cuvant din parte-va. Nu vreau sa continui a va plictisi... Sunteti demna de a fi adorata in genunchi si este ceea ce fac, rugandu-va sa nu ma uitati cu totul...".
Omagiile sultanului
Hariclea Darclee nu a fost adorata si apreciata numai de regele Portugaliei. Si Abdul Hamid, ultimul sultan cu puteri depline al Imperiului Otoman, afland de maiestria vocii romancei, a dorit ca ea sa fie prezenta la nunta fiicei sale cu Kemal, fiul maresalului Osman Pasa. Incantata, Hariclea a dat curs invitatiei, putin cam stranie, in contextul in care Osman Pasa luptase in razboiul ruso-romano-turc impotriva Romaniei. A fost primita la Constantinopol cu fast, de catre "cavasii" din garda personala a sultanului, si purtata cu trasura palatului pana la cel mai luxos hotel, Pera-Palace, numit astazi "Perla Istanbulului". Darclee a dat aici trei spectacole, Traviata, Faust si Trubadurul. In una dintre seri, sultanul i-a oferit artistei o floare de diamant, pe care o desprinsese de pe pieptul sotiei favorite. Un asemenea gest nu putea fi trecut cu vederea. Cuprinsa de gelozie, ea i-a pus in vedere romancei sa paraseasca cat mai repede palatul. La ultima reprezentatie, Darclee a fost nevoita sa invete intr-o singura zi opera "Trubadurul", aceasta nefiind in repertoriul ei, dar solicitata in mod expres de sultan. Eforturile i-au fost apreciate, monarhul musulman oferindu-i, in semn de multumire si cinste, doua decoratii: "Medalia Artistica" si "Marele Ofiter al Sefakatului".
"Essenza" Darclee
Ovationata de milioane de admiratori, in Europa si in Americi, Darclee reprezenta, la inceputul secolului XX, un "brand". In Genova erau lansate parfumuri care-i purtau numele, cel mai cunoscut fiind "Essenza Darclee", designerii celor mai renumite case de moda se luptau pentru a-i concepe toaletele, iar doamnele din inalta societate copiau stilul vestimentar al artistei.
Dupa mai bine de 30 de ani de activitate neintrerupta, odata cu incheierea Primului Razboi Mondial, Hariclea Darclee se retrage de pe scena muzicii. Desi se gasea inca in glorie, artista prefera sa isi incheie activitatea inainte ca vocea sa i se degradeze.
Decorata de Carol al Romaniei, inmormantata de italieni
Romania ii trezea artistei emotia copilariei, a adolescentei si a anilor de debut. Publicul de aici o rasplatea mereu din plin pentru ca purtase faima tarii in intreaga lume. Era asteptata la gara cu un covor de anemone si crini, aplaudata si purtata pe brate. Regele Carol I al Romaniei ii oferise ordinul "Bene Merenti" clasa I, din aur. Aceasta medalie, instituita de Carol I, se acorda foarte rar, si numai pentru merite deosebite in domeniul artelor si stiintei.
In 1936, Hariclea Darclee soseste cu trenul Milano-Bucuresti, cu noi sperante: dorea sa infiinteze o scoala de canto. Dupa o viata de glorie si celebritate, marea soprana nu era prea bogata, asa cum poate ar fi fost firesc. Concertele de binefacere si spiritul ei atat de generos, cu care rasplatise marile teatre, fara a fi onorata la adevarata ei valoare, la care s-au adaugat dezastrele razboiului, erau cauzele starii ei financiare precare.
Visul ei de a preda intr-o scoala proprie de canto se lasa insa prea mult asteptat. La Hotelul Bratu, din Calea Grivitei, unde pe vremuri se caza si prietenul sau de suflet George Enescu, Hariclea Darclee si-a trait cea mai trista perioada a vietii, intr-un anonimat nemeritat. Artista care fusese candva una din apropiatele Reginei Elisabeta si care niciodata nu ceruse nimic in schimbul gloriei purtate in lume, se afla acum in pozitia de a solicita ajutorul Casei Regale. Si acest ajutor s-a lasat asteptat. "Prima soprana a lumii", "Privighetoarea din Carpati" se stinge in 1939, dezamagita si bolnava, in Spitalul Filantropia din Bucuresti. Ca o palma peste obrazul Romaniei, pana si funeraliile ii sunt suportate de catre Legatia Italiana de la Bucuresti.
Dupa mai bine de 50 de ani de la moartea Haricleei Darclee, cea care poate fi numita mostenitoarea talentului acesteia, soprana Mariana Nicolesco, i-a adus un binemeritat omagiu infiintand la Braila Festivalul International de Canto "Hariclea Darclee". Ajuns anul acesta la a 15-a editie, festivalul, care a reunit vocile a sute de talente din intreaga lume, a asezat o floare pe mormantul Haricleei Darclee, prin concertul de gala al laureatilor. Poate nu intamplator, la finalul concertului, din cer s-a lasat o ploaie calda de vara, mangaind pe cei prezenti, printr-o atingere de binecuvantare.
Foto din arhivele Teatrului Solis din Montevideo, Uruguay