- Nici o alta masura de redresare a guvernului Boc n-a starnit atata nemultumire. Considerata exagerata si umilitoare, suprataxarea drepturilor de autor lasa actuala conducere a tarii fara putinii sustinatori pe care ii mai avea. Un adevar exprimat si de opiniile pe care le publicam -
1. Ce motivatie are gestul sinucigas al guvernului de a impozita drepturile de autor?
2. Ce efecte credeti ca va avea aceasta masura asupra lumii culturale si a presei?
TRAIAN T. COSOVEI, poet
"Guvernul Boc a gasit "solutia finala" pentru cultura"
1. Nu cred ca exista motivatie de a pune biruri si taxe enorme pe gestul de a scrie, de a visa. In ce ma priveste, imi pun serioase intrebari legate de functia critica a culturii, cat si despre utilitatea noastra, a oamenilor de arta, intr-un context social, politic, economic ostil. Shakespeare era platit in lire, actorii romani sunt platiti in dispret, iar scriitorii nu sunt platiti deloc. Analfabetismul acesta, impanat cu "succesuri" de opereta, este argumentat de niste jalnice proceduri de urgenta, care imi aduc in amintire situatia tragica a "ultimei solutii" pe care nazistii o foloseau in cel de al doilea razboi mondial. Ciclonul B al taxelor si impozitelor nejustificate a devenit solutia finala pentru spiritul creativ al unei tari care si-a uitat propriile interese vitale in materie de cultura... Pana si disperata sentinta de a-i pune la zid pe manelisti reprezinta o stare de confuzie generala. In aceeasi cusca au fost bagati porumbei si crocodili, dar crocodilii au vile cu vedere la piscina, pe cand poetii... Ticalosia a devenit sport national.
2. Traiesc senzatia ca, in actualele momente, clasa culturala a Romaniei este expusa unei agresivitati cel putin egale cu cea traita in vremea mineriadei, cand intelectualilor li se administrau contondente mustrari, indiferent de culoarea blugilor, lungimea barbilor ori dioptriile ochelarilor. Aceasta politica administrata cu bata, palma sau parul imi evoca metodele lui Kim Ir-sen si ale lui Mao Zedong, transpuse pe plai dambovitean. Cel putin aia nu-si batjocoreau profesorii, pur si simplu ii mancau! Ficatul era cel mai apreciat.
DAN STANCA, prozator si jurnalist
"PDL va avea o soarta mai urata decat PNTCD"
1.Guvernul este de-o incompetenta crasa, iar rezultatele se vad acum, la spartul targului. Soarta PDL, dupa expirarea mandatului sau, va fi mult mai urata decat cea a PNTCD, de dupa alegerile din anul 2000. Prin felul in care a guvernat, in acest rastimp destul de scurt, a reusit sa fie profund detestat de romani, si nici atitudinea bascalios populista a presedintelui Basescu nu-l mai poate salva. Picatura care a umplut paharul este 0suprataxarea drepturilor de autor. Ca un inecat care incearca sa se salveze pe ultimii metri, PDL vrea sa stoarca bani din orice. De asemenea, nu-l intereseaza modul in care ii umileste pe oameni, punandu-i sa stea la cozi si cheltuindu-le timpul. In fata acestui abuz, nu vad ce mai conteaza motivatia initiala a guvernului.
2. Cel mai probabil, atat artistii, cat mai ales jurnalistii vor ajunge sa lucreze la negru, intr-o mai mare masura decat pana acum. Autorii vor prefera sa fie platiti in mod ilicit, decat sa-si imputineze veniturile si sa-si toceasca nervii la ghiseele institutiilor de stat, urmand calea legala. Este o perspectiva sumbra, pentru ca ne impinge intr-o situatie oricum umilitoare, in afara legii.
LIVIU AVRAM, jurnalist
"Drumul spre bune intentii e pavat cu draci"
1. Ordonanta 58 pe 2010 este expresia antisimetrica a sintagmei "drumul spre iad e pavat cu intentii bune". In cazul de fata, drumul spre bune intentii e pavat cu draci.
In mod evident, unica ratiune care a impus aceasta masura este prabusirea celor trei bugete - pensii, somaj si sanatate - dupa aproape doi ani de recesiune, in conditiile in care toate trei sunt alimentate de partea activa a societatii, aflata, la randul ei, intr-o severa contractie. In consecinta, guvernul s-a vazut silit sa identifice cai de alimentare a celor trei bugete. Si le-a gasit in zona contractelor de drepturi de autor, in care se practica, la nivel de masa, o cvasi-evaziune fiscala, aparent legala, careia unii ii zic "optimizare fiscala". Cata vreme subiect al acestei optimizari au ajuns soferi si femei de serviciu - exemple deja clasice -, era de asteptat ca guvernul sa-si stabileasca drept tinta tocmai companiile care o practicau si unde drepturile de autor erau, de fapt, drepturi salariale mascate. Totusi, daca examinam cu atentie istoria extrem de recenta, putem observa ca scandalul public nu a fost declansat de intentia guvernului de a preleva contributii sociale de la contractele de drepturi de autor. Asta inseamna ca niste oameni - angajatori si angajati deopotriva - stiau ca au o oarece musca pe caciula si ca cineva, fortat de imprejurari, a gasit pliciul adecvat. Insa cu adevarat scandalos e felul in care guvernul a imaginat modul de plata a acestor contributii. (Aglomeratia din ziua de 25 august e irelevanta, pentru ca a coincis cu ziua in care si firmele vin sa-si plateasca tot soiul de angarale.) Inacceptabila este pana si ipoteza cea mai usoara descrisa de guvern, adica aceea de a face lunar un transfer bancar si de a trimite prin posta, cu confirmare de primire, dovada platii. Cata vreme ordonanta a identificat destul de precis ceea ce inseamna relatia de dependenta dintre angajat si angajator, era foarte simplu sa puna in sarcina angajatorului efectuarea acestor plati, avand in vedere ca acelasi angajator are tot ce-i trebuie pentru a le face: departament specializat de resurse umane si exercitiul de a efectua lunar plata acestor contributii aferente contractelor de munca si a impozitelor aferente contractelor de drepturi de autor, asociate, indeobste, contractelor de munca. In ceea ce-i priveste pe cei cu venituri realmente independente, e simplu de imaginat un mecanism de regularizare anuala a platii acestor contributii, eventual cu o plata anticipata, efectuata in momentul virarii efective a banilor catre beneficiarul veniturilor. Pentru toate acestea, insa, e nevoie de inteligenta, respect si buna credinta.
De ce s-a ales aceasta solutie? Aici lucram cu ipoteze. Una ar fi ca guvernul a vrut, pur si simplu, sa enerveze o jumatate de milion de oameni. Putin probabil. Alta ar fi aceea ca guvernul este grav tributar mentalitatii ca e suficient sa impuna o reglementare pentru ca oamenii, ca oile, s-o urmeze. Mare greseala: oile nu mai sunt cele de acum 20 de ani. In sfarsit, fara stirea guvernului, niste birocrati frustrati de prin Ministerul Muncii, din care nu-l exclud pe insusi ministrul, sa fi imaginat acest mecanism tocmai pentru a pune guvernul in dificultate. Aceasta este ipoteza cea mai optimista, pentru ca lasa guvernului sansa unei cai rapide de a aseza problema intr-un fagas decent.
2. Cat priveste efectele pe care aceasta masura le va avea, imi este dificil sa le expun, cata vreme ipotezele enumerate mai sus nu-si vor fi primit un raspuns. Daca lucrurile raman asa cum sunt acum, estimez o evidenta reasezare, in jos, a veniturilor creatorilor si ziaristilor, pentru ca multi angajatori vor avea tendinta sa transfere cheltuielile suplimentare generate de ordonanta, in contul angajatilor. Si, mai presus de toate, o greata infinita fata de un stat care nici acum n-a inteles ca oile s-au mai emancipat intre timp.
CATALIN TARCOLEA, muzician:
"Aceasta suprataxa este ilegala, deci nu trebuie platita"
1. Guvernul a apelat la suprataxarea drepturilor de autor, pur si simplu, din incompetenta si dintr-o mare ticalosie. Altfel nu se poate explica gestul acesta care, in mod evident, nu va duce la colectarea unor fonduri mai mari la buget, dar care pune lumea pe drumuri, ne umileste pe toti si, finalmente, va duce la prabusirea guvernului. Un jurist cu mare experienta, ca Alexandru Athanasiu, a demonstrat clar ca, prin aceasta ordonanta, guvernul inventeaza si impune o suprataxa, care, in aceasta calitate de suprataxa, nu trebuie platita. Oricine se va judeca cu guvernul pe aceasta chestiune va castiga procesul. Este o suprataxa ilegala si anticonstitutionala. Subliniez ca aceasta suprataxa nu trebuie platita, pentru ca i-am auzit pe multi artisi si jurnalisti la televizor zicand ca nu suma ii indigneaza, ci modalitatea de plata. Ba trebuie sa ne intereseze si suma, daca ea nu are nici o justificare legala pentru a fi incasata de stat. Desigur ca pe urma vine vorba si despre cum a organizat guvernul colectarea suprataxei, care arata dispretul sau suveran pentru contribuabili. Un dispret care se cuvine taxat si de noi, la vot, daca nu altfel.
2. Este greu de anticipat. Totusi, se pare ca se va lucra la negru, intr-o veselie. Romanul gaseste solutii intotdeauna. Pe de alta parte, vor fi manifestatii de protest dintre cele mai insolite. Nu se poate sa-i aduci la disperare pe marii artisti ai acestei tari, asa incat sa ajunga sa declare ca, decat sa plateasca aceasta suprataxa, mai bine nu mai profeseaza.
Pagina realizata de