Nici o speranta, pe nicaieri

Rodica Culcer
1. Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, un mare profesionist al punerii banului deoparte, care a sporit substantial rezervele in aur si euro ale Romaniei, a declarat recent ca tara noastra nu mai are nevoie de un imprumut FMI, intrucat detine "suficiente rezerve financiare si se bucura de credibilitate pe plan international". O declaratie soc, care scoate criza romaneasca din zona apocalipsei, acolo unde o plaseaza televiziunile mogulistice si opozitia. Cum sa intelegem corect declaratia optimista a guvernatorului BNR?

- In primul rand, ca pe o declaratie moderat-optimista si destul de prudenta. In stilul sau indirect, guvernatorul BNR a sugerat, de fapt, ca efectele masurilor de austeritate in plan social ar putea fi mai greu de suportat decat ne imaginam astazi, iar bancherii trebuie sa se pregateasca pentru "runda a doua" de efecte ale crizei. In privinta relatiilor cu FMI, domnul Isarescu recomanda totusi un acord de tip preventiv (precautionary), pentru a intari credibilitatea tarii si a preveni un atac speculativ asupra leului. Cu alte cuvinte, fara o garantie a FMI, tara ramane vulnerabila - nu din cauza rezervelor, care sunt mai mult decat adecvate prin grija guvernatorului BNR, ci din cauza politicienilor care o conduc si care nu au nici o solutie viabila pentru relansarea economiei. Romania nu s-a imprumutat de la FMI si de la UE pentru ca nu avea rezerve, ci pentru ca ar fi fost nevoita sa le epuizeze platind pensii si salarii, peste posibilitatile economiei reale. Tot Mugur Isarescu spunea pe 1 octombrie ca rezerva a fost mentinuta pentru a sustine credibilitatea tarii, dar agentiile de rating penalizeaza Romania, nu pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce nu face, si anume, pentru absenta reformelor structurale. In Romania nereformata "sunt mai multi votanti pensionari decat votanti contribuabili", iar deficitul bugetar este tratat "cu o nonsalanta inspaimantatoare", pentru ca "se crede ca se arunca cu bani din cer". Concluzia guvernatorului BNR a fost extrem de dura la adresa oamenilor politici care se pregatesc de alegeri si promit mai mult decat isi permite economia: "Descurajarea muncii pentru obtinerea de voturi nu inseamna decat drumul spre iad pentru Romania". Mai mult, Mugur Isarescu a explicat ca Romania se afla in continuare in recesiune si ca, pentru o crestere economica adevarata, este nevoie de investitii. Cu alte cuvinte, daca punem cap la cap declaratiile guvernatorului BNR vom intelege ca Romania ar putea iesi din recesiune, pentru ca are rezerve valutare si credibilitate, daca ar fi guvernata de oameni competenti, care inteleg regulile economiei, nu de politicieni obsedati de alegeri. Privite in contextul politic actual, avertismentele guvernatorului par sa fie adresate chiar premierului Emil Boc, care a inceput deja sa anunte ca in 2011 se va recupera o parte din reducerile salariale din sectorul bugetar. Este un mesaj pe care probabil ca bugetarii l-au receptionat cu oarecare speranta, dar care i-a dat fiori guvernatorului BNR, care constata ca reformarea statului merge incet si - desi nu o spune - ca masurile de austeritate au fost gandite si aplicate in pripa. Este adevarat ca guvernul a inceput sa se gandeasca timid la cateva masuri de stimulare a economiei, dar ele sunt total insuficiente si deocamdata exista numai pe hartie. Pe scurt, am putea s-o ducem bine daca Mugur Isarescu ar fi premier, dar nici nu se gandeste la asa ceva, si cine poate sa-i faca vreo vina ca refuza sa se amestece cu politicienii?

2. In ultima vreme, PDL-ul scoate la lupta, in linia intai, femei. Elena Udrea, Raluca Turcan, Monica Macovei par mult mai decise, decat colegii lor cu cravata, sa lupte pentru identitatea politica a partidului. In misoginismul mitocanesc al mass-mediei din Romania, credeti ca femeile au vreo sansa sa ajunga in posturi de decizie politica efectiva? S-ar schimba ceva? Se poate naste o Angela Merkel si in Carpati?

- Nu este greu sa se nasca o Angela Merkel - sau chiar o Margaret Thatcher - in Carpati; problema este daca ar putea sa evolueze nestingherita si sa se realizeze in peisajul politic romanesc actual. Cele trei personalitati feminine pe care le-ati enumerat sunt foarte diferite, si fiecare pune in lumina un alt aspect al "misoginismului mitocanesc" din politica si din mass-media. Si pentru ca vorbim de misoginism, trebuie sa spunem ca el nu lipseste nici din PDL, unde activeaza unul din marii misogini ai politicii romanesti, Vasile Blaga. Secretarul general al PDL a repezit-o aspru pe Monica Macovei, cand a indraznit sa propuna un sistem de cote de reprezentare pentru femei in Parlament. In prezent, ele reprezinta doar 9% din totalul parlamentarilor, desi sunt peste jumatate din populatie. Ca sa nu mai vorbim despre reactia dura a masculilor din partid, la propunerile de reforma a statutului PDL, promovate de Monica Macovei, in sensul separarii afacerilor de politica. Nici Raluca Turcan nu s-a bucurat de sprijinul colegilor de partid, in promovarea unei noi legi a televiziunii si radioului publice, motiv pentru care am ramas cu aceeasi lege din 1994. Elena Udrea are ceva mai mult noroc pentru ca, in timp ce Monicai Macovei i s-a spus ca nu are nici o sansa sa mai ajunga ministru, ea este membra a guvernului si administreaza fonduri considerabile. Nu cred ca legaturile sale cu oameni de afaceri foarte puternici nu au jucat un rol considerabil in promovarea sa. De remarcat, totusi, ca doamnele mai sus mentionate nu reprezinta un grup omogen, ci actioneaza fiecare pe cont propriu, fiecare urmarindu-si agenda proprie, fara a vorbi prea mult despre afirmarea femeilor in politica. Curajul si consecventa lor trebuie insa admirate, ca si constiinciozitatea cu care isi fac datoria. Nu e frumos sa dam nume, dar putem cita destui parlamentari din noua generatie de politicieni, inclusiv din PDL, care nici macar nu au schitat un proiect de lege de cand au ajuns in Parlament, in schimb, fac saptamanal turul studiourilor de televiziune. Problema nu este, asadar, ca nu am avea femei capabile, muncitoare si curajoase, pentru ca ele exista in destule domenii de activitate, ci mai degraba ca femeile competente nu doresc sa se implice in politica, pentru ca le repugna regulile si practicile impuse de actuala generatie de barbati politici si de proprietari de televiziuni. Situatia nu este insa fara iesire, pentru ca mentalitatea alegatorilor a evoluat mai rapid si mai bine decat cea a liderilor politici: astazi, electoratul nu mai ezita sa voteze pentru femei, daca ele dovedesc ca au calitati, obtin rezultate si stiu sa se lupte. Probabil ca vom asista la afirmarea mai multor femei de calitate in politica. Din pacate, nu in ritmul pe care l-am dori.