As putea sa va spun ca este mare, gri, are ochi frumosi, ca de domnisoara, si o codita prea mare, in comparatie cu corpul, dar va voi lasa sa va ganditi la ea ca la orice alt iepure, sa vi-o inchipuiti asa cum doriti.
Am cumparat-o din piata, desi imi doream un iepuras alb, cu ochii rosii, dar nu mi-a mai parut rau dupa ce am luat-o in causul palmelor. Cand am mangaiat-o, am simtit ce simti cand iti iei copilul in brate, o imensa bucurie, amestecata cu surpriza pe care ti-o rezerva viata. Nu stii cum sa reactionezi, dar te gandesti ca pana ajungi acasa o sa-ti dai tu seama cumva...
Am mai avut iepuri, dar, pentru ca stau la bloc,
Pia a crescut toata vara, avand mereu la dispozitie cea mai proaspata iarba si cele mai bune ramuri de salcam. Primea in fiecare seara si o bucata de paine, pe care o savura tacticos, ca pe o prajitura, apoi venea si se cuibarea pe bratul meu. Ii placea sa o mangai, tot atat de mult cat imi placea si mie, dar niciodata nu a cersit iubirea, cum fac cainii sau pisicile. Inchidea doar ochii de placere si se lasa iubita.
La inceput, nu a avut un nume, era doar un iepure ce nu-si gasise inca locul in lumea noastra, dar dupa ce fiica mea a inceput sa o cheme asa, Pia, incet-incet, venea in intampinarea ei. Intai venea la gard, adulmecand curioasa surpriza ce i-o aduceai, apoi, cand am lasat-o libera prin gradinita, venea direct in bratele tale. S-a imprietenit cu pisica batrana, care obisnuia sa doarma toata ziua pe marginea fantanii, si au inceput sa stea amandoua, ca doua babute surprinse de sosirea serii pe banca din fata portii. Curand a devenit mascota ulitei, si copiii o priveau inciudati, cand se ridica pe picioarele din spate. Iepurii lor erau inchisi, nu liberi. Erau curiosi, de ce nu fuge, de ce nu cade in fantana, de ce nu se sperie de oameni... In mintea mea le raspundeam: "Pentru ca este inteligenta si are incredere in oameni", dar pe gura imi ieseau frazele pe care le asteptau ei: "E doar un iepure, daca il speriati, va fugi". Cateodata e bine sa nu atragi atentia asupra ta, sa nu fii diferit sau mai bun decat ceilalti, vor incerca sa iti ia acest dar, sa te aduca la nivelul lor. Iar eu faceam asta pentru ea,
Vacanta de anul acesta s-a terminat, iar eu am plecat la oras. Au ramas la tara cainele, pisica si Pia. Peste un timp, primii s-au intors la oras, dar Pia... Prefer sa cred ca a fugit si nu a mai vrut sa raspunda decat chemarii libertatii. Nu inteleg insa cu ce sunt mai buni cainele si pisica decat Pia, de ce ei au avut un statut privilegiat si s-au intors. Daca s-ar fi pierdut cainele, parintii mei sigur ar fi dat anunt la mica publicitate, sa il recupereze. Dar s-a pierdut doar un iepure, si cred ca anuntul in cazul lui ar suna chiar asa: "Pierdut iepure drag. Gasitorului ii doresc pofta buna!"...
P.S. De ce va povestesc despre Pia la prezent? Pentru ca in mintea mea ea inca vine sa o mangai, de cate ori o strig...
LAURA CRAIOVEANU
Inapoi
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
12.11.2010, 22:03Ana-Maria Pop
Acum 2 ani am fost la tara si matusa mea mi-a facut cadou un iepuras cat palma mea de mic. Era atat de frumos incat nu am putut sa refuz acel cadou pretios. Tatal meu categoric a refuzat sa il duc acasa, mai ales ca noi locuim intr-un apartament cu 2 camere si nu este adeptul de a tine animale in casa, pe motiv ca le chinuim. Intr-un final, mama l-a convins sa il luam acasa, cu conditia sa fac curatenie dupa el si sa ii aduc mereu mancare. Eram atat de fericita ca il aveam, iar tot drumul pana acasa l-am pupat si l-am mangaiat. Ajunsi acasa, am cautat pe net fel si fel de nume ciudate pentru iepurasul nostru dar si tot ce inseamna alimentatia si ingrijirea lui. A fost foarte greu sa ii aleg numele, aveam impresia ca nu i se potrivea nimic, pana la un moment dat cand tata la strigat "Puri" iar el si-a indreptat privirea spre el, de parca stiind ca este strigat. Si pana la urma, i-a ramas numele de "Puri". Acest iepuras era foarte special, era practic ca un cateleus. Se atasase foarte mult de mine si culmea de tata. Cand veneam acasa , fiecare il cauta pe "Puri" sa il pupe si sa isi primeasca cadoul (ii aduceam mereu mancare la orice iesire din casa, toti membrii familiei mele). Chiar daca avea cutiuta lui unde dormea, cand eram acasa dormea in patul meu la picioarele mele. In fiecare dimineata , in jur de ora 5, venea la urechea mea si se alinta si ma lingea cu limbuta lui mica. Nu ma lasa sa dorm in continuare pana nu puneam mana pe el si il mangaiam apoi ne puteam continua somnul unul langa altul. In fiecare seara era agitat daca nu eram toti acasa. Se nimerise la un momemt dat sa plec la bunica mea si sa raman acolo un week-end iar Puri ramase cu parintii mei. In acea perioada in care am lipsit, el era forte agitat si agresiv.
A fost o perioada foarte frumoasa cu acest iepuras, dar nu puteam sa il mai tin deoarece crescuse si incepuse sa imi miroase urat in camera, asa ca am fost nevoita sa il duc la un prieten de al tatalui meu care mai crestea si alti iepuri.
Daca ar fi sa aleg un animal sa il tin in casa, cu siguranta as alege tot un iepuras.
Te inteleg Laura cand vorbesti de Pia la prezent, asa mai fac si eu, si mama ma corecteaza de fiecare data.
Mereu am impresia cand ii rostesc numele iese de sub biroul meu si vine sa il pup.