"Orwellian" a devenit un adjectiv comun (la fel de mult folosit ca si "kafkian"). El se suprapune atat de bine regimurilor totalitare, mecanismelor lor de zdrobire, prin supraveghere permanenta si teroare, a personalitatii individului, incat lui George Orwell (1903-1950) i-au fost atribuite calitati de profet politic, de geniu al anticipatiei. Autorul "Fermei animalelor" (1945) si al celebrisimului roman 1984 (scris in 1948-1949!) a intuit extraordinar ceea ce aveam sa traim pana in 1990 in "lagarul" comunist, sub dictatori imbatati de putere absoluta, pentru care libertatea spiritului era un dusman de moarte. De aceea cartile lui au fost interzise in aceasta parte de lume pana la caderea comunismului, ceea ce nu inseamna ca nu circulau citite pe sub mana de o multime de oameni, pentru care Orwell devenise vocea adevarului, acidul coroziv aruncat asupra imposturii politice.
Pe numele lui adevarat Eric Arthur Blair, scriitorul englez si-a luat pseudonimul faimos in 1932, cand manuscrisul reportajelor sale din straturile cele mai mizere ale gheenei urbane, reunite sub titlul "Vagabondand prin Paris si Londra" a fost cu greu acceptat de un editor. N-a dorit sa-si publice cartea sub identitatea reala, pentru a nu-si supara parintii burghezi, multumiti ca fiul lor studiase cu o bursa de merit la colegiul Eton, ceea ce ii deschidea drumul spre Cambridge. Deja ii dezamagise cand, abandonand studiile, se angajase la 19 ani in politia birmana si plecase in India, unde lucrase pana in 1927. Aceasta experienta ii va inspira primul roman, "Zile birmane", si doua eseuri despre realitatile imperialiste. Intors la Londra isi incepe investigatiile jurnalistice printre lumpeni, continuate in acelasi mediu la Paris, traind alaturi de vagabonzi, cersetori si declasati, in mizerie extrema, tot asa cum in 1931 impartaseste viata culegatorilor de hamei din tinutul Kent si apoi pe cea a muncitorilor, somerilor, saracimii din nordul industrial al Angliei. A publicat reportaje despre toate acestea. In 1937, se decide sa plece in Spania pentru a lupta de partea republicanilor. Experientele sale printre dezmostenitii sortii facusera din el un socialist convins. Numai ca in Spania ia cunostinta de luptele interne dintre factiunile marxiste, de eliminarea gruparilor disidente fata de Moscova si intelege - printre primii, alaturi de Panait Istrati (inca din 1927) si Arthur Koestler - esenta nociva, totalitara a stalinismului, a comunismului sovietic, ireconciliabil cu ideea de democratie si dreptate. In tot ce scrie de acum incolo - fictiuni, articole, eseuri, dar si in jurnalistica radiofonica - Orwell se va dovedi un umanist in slujba adevarului, angajat, in ciuda sovietomaniei unor intelectuali occidentali, in batalia politica impotriva celor doua totalitarisme, nazismul si stalinismul, vazute ca fete ale aceleiasi medalii.
Pentru ca in vremurile orwelliene in care am trait, autorul lui 1984 a insemnat atat de mult pentru noi, "Jurnalele" lui recent traduse au un interes major. Volumul - care reproduce o editie din 2009, ingrijita de un mare specialist, Peter Davison, editor si al "Operelor complete" in 20 de volume - contine cele 11 caiete cu insemnari diaristice pastrate (se pare ca altele, confiscate in Spania in 1939, s-ar afla in arhiva inca secretizata a NKVD-ului). Cei care se asteapta la "jurnale intime" vor fi dezamagiti, caci notatiile au prea putin de a face cu sentimentele si evenimentele biografice sau de creatie literara. Jurnalele sunt de doua tipuri. Unele, factologic, sociologic, istoric, extraordinar de interesante, precum "Jurnalul unui culegator de hamei" (1931), "Drumul catre Wigan Pier" (1936), si mai ales "Jurnalele din timpul razboiului" (1939-1942). Altele, cu nume generic "Jurnal domestic" - din Wallington, din Marrakech, din insula Jura, unde si-a trait ultimii ani - consemneaza monoton doar preocuparile de fermier ale lui Eric Blair: cate oua au facut gainile, cat lapte au dat caprele, cati pesti au prins, mersul "muncilor si zilelor" prin anotimpuri, in gospodaria tinuta cu sora lui, Avril. Doar din introducerile si notele editorului putem corela aceste notatii cu evenimente biografice majore. De pilda ca, in iunie 1944, Eric si sotia lui, Eileen, adopta un nou-nascut, botezat Richard, ca tatal lui Orwell, dar micutul nu are parte de mama adoptiva, caci aceasta moare dupa un an, in timpul unei operatii. Sau ca, pe patul de spital, dupa ce tuberculoza i se agravase, fiindca scriitorul intarziase tratamentul pentru a-si termina romanul "1984", Orwell se recasatoreste, cu doua luni inainte de a muri... Eric Blair, cel care-si cultiva gradina, n-a ramas decat in aceste "jurnale domestice". In schimb, George Orwell, scriitorul de geniu, umanistul, omul liber care a refuzat sa subscrie la orice ortodoxie politica, isi pastreaza forta denuntatoare (dovada ca sunt tari unde e si azi interzis).