O chestiune de legalitate

Toma Roman
Dezvaluirea continutului convorbirilor telefonice ale "mogulului" Sorin Ovidiu Vantu - din stenogramele ajunse la tribunal - a provocat, in haosul politic romanesc inca un scandal. Oponentii regimului il acuza pe d-l Traian Basescu, presedintele tarii, de politie politica.

Intr-o tara democratica normala, ascultarea (si inregistrarea) unor discutii private ar putea fi, intr-adevar, asemuita cu o operatiune de politie politica. Un sef oarecare poate sa-si santajeze sau sa-si blocheze adversarii cu ajutorul informatiilor dobandite printr-o astfel de procedura. Ascultarea conversatiilor telefonice private este, de aceea, permisa doar cu aprobarea reprezentantilor Justitiei si numai in situatii speciale, cum ar fi atingerea sigurantei statului. In cazul de fata, sustin politicieni si oameni de presa din opozitie, ar fi vorba de un conflict intre doi potentati, Traian Basescu si Sorin Ovidiu Vantu, conflict in care primul, avand la dispozitie mijloacele specifice ale serviciilor secrete ale tarii, ar urmari, din motive de concurenta viscerala, distrugerea celui de-al doilea si, desigur, a imperiului mediatic pe care acesta si l-a construit. Or, blocand libertatea exprimarii libere a unor organe de presa, primul abuzeaza de puterea incredintata - prin vot - de cetateni si, in consecinta, face politie politica.
Lucrurile nu stau tocmai asa. Presedintele Romaniei a declarat in nenumarate randuri ca evolutia dezastruoasa a tarii se datoreaza instaurarii, sub primul "regim Iliescu", imediat dupa rasturnarea dictaturii ceausiste, a unui sistem de relatii de tip mafiot la nivelul tuturor institutiilor statului. Acest "sistem ticalosit" a permis prelevarea bogatiilor tarii de catre un grup, aparent neomogen, de indivizi, alcatuit - in genere - din fosti activisti comunisti, fosti securisti si cativa profitori de moment, nimeriti conjunctural in vartejul "restructurarilor" si "privatizarilor" romanesti. Raspanditi, sub masca democratiei, in formatiuni politice opuse doctrinar si programatic, indivizii in cauza isi manifesta, transpartinic, solidaritatea de grup, de indata ce "schemele de imbogatire" ale vreunuia dintre ei sunt amenintate de revolta civica a unor politicieni dezgustati de "metode". Evolutia postcomunista a Romaniei a fost viciata de coruptia generalizata, indusa de "sistem", de instabilitatea legislativa si de caderea in derizoriu a structurilor statale. Asa se explica de ce - chiar daca, din nevoile conjuncturale ale partenerilor, Romania a fost admisa in NATO si UE - tara se regaseste printre cele mai sarace state europene, iar dezvoltarea ei este una caracteristica "lumii a treia". Pe fondul crizei economice mondiale, care a lovit si interesele superbogatasilor romani aparuti peste noapte, aceasta "stare" a impins tara pe marginea prapastiei, amenintand-o cu disolutia, cu excluderea din comunitatea statelor democratice civilizate. S-a ajuns, cu alte cuvinte, la punerea in discutie a sigurantei natiunii, ceea ce indreptateste utilizarea oricaror mijloace legale pentru salvarea ei. D-l Traian Basescu a fost ales (si reales) presedinte al Romaniei, tocmai pentru ca a promis cetatenilor tarii stoparea flagelului coruptiei care, perceput in Occident ca o boala specifica locului, a patat demnitatea natiei. Spre deosebire de antecesorii sai, el chiar a incercat sa blocheze sistemul subteran de solidaritate mafiota in apararea interesului economic al castei politice ce si-a impus dominatia in postcomunism. O Constitutie prost alcatuita, predispusa la interpretari aberante si conjuncturale, i-a limitat marja de actiune. Spre deosebire de "tatucul" Iliescu, fondatorul "capitalismului de cumetrie" romanesc, ori Emil Constantinescu, cel "infrant de sistem", d-l Basescu, presedinte-jucator, a administrat cateva lovituri dure "organizatiei" ascunse sub masca unei democratii "originale". Refuzand sa cedeze la presiunile propriilor aliati (cazul celebrului "bilet roz", trimis de - pe atunci - premierul Tariceanu, pentru stoparea actiunii Justitiei intr-un proces de coruptie majora), el a devenit, pentru opozitia politica - si oligarhia veroasa din spatele ei - inamicul public nr. 1. Nu am spatiu sa reamintesc toate acuzele (de dictatura, imoralitate, nebunie etc.) ce s-au revarsat impotriva lui din partea interesatilor, deveniti - intre timp - si posesorii unor imperii mediatice agresive si manipulatoare. D-l S. O. Vantu este unul dintre cei mai mari profitori de tranzitie. Direct, sau prin interpusi, profitand de slabiciunile sistemului legislativ romanesc, cumparand si santajand politicieni si inalti functionari ai statului, el a jupuit sute de mii de romani - naivi si dezinformati - de bruma de agoniseala a vietii lor. BID, FNI, FNA - ca organizatii de "acumulare si dezvoltare" - au fost printre cele mai mari "tunuri" economice date in Romania "democrata". SOV a fost un "combinator" de geniu, care a inteles ca nu ajunge, pentru a-si pastra intacta averea acumulata salbatic, cumpararea (directa) a unor politicieni ori lideri sindicali (interesati, de altfel, in "privatizarea" fondurilor diverselor comunitati profesionale). Cum nu ajunge nici "blindarea" asiguratoare a interpusilor, "exilati" dupa dezvaluirea "tunurilor" in locuri exotice, cat mai indepartate de tara. Puterea, a sesizat SOV, ti-o da stapanirea politicului (nu a politicienilor) si a mass-mediei. D-l Vantu si-a cumparat (din banii "agonisiti" prin operatiile amintite) un imperiu mediatic (trustul Realitatea-Catavencu) si un partid. Faptul ca M. Geoana, liderul oficial al PSD-ului si candidatul acestuia la presedintia tarii, raspundea - servil si imediat -, alaturi de alti "colaboratori" la convocarile "patronului" este extrem de semnificativ. Iar agresivitatea televiziunii Realitatea (si a publicatiilor trustului in cauza) a aratat ca formula "orice om are un pret" este perfect valabila. Stenogramele prezinta o lista cutremuratoare de jurnalisti, scriitori, politologi si analisti care, pentru sume, desigur, foarte mari, si-au vandut verticalitatea profesionala, devenind mercenari (zelosi si, totusi, talentati) ai afaceristului. SOV, alaturi de alti moguli (si afaceristi onerosi) a crezut ca poate rasturna ordinea legitima a statului atacand "inamicul public nr. 1", care a incercat reformarea acestuia si blocarea unui sistem ce perpetueaza coruptia, producand mereu noi moguli si patroni cleptocrati. Pe fondul crizei economice, actiunile sale au riscat sa afunde tara si intr-o criza politica demolatoare. Ales prin votul majoritatii cetatenilor, d-l Basescu are dreptul de a utiliza toate mijloacele legale ce pot convinge Justitia sa-si faca datoria, si opinia publica, de faptul ca redresarea tarii e inca posibila.