Potrivit sesizarii cititorului nostru din Paris, Theodore Bucur, care ne trimite pentru detalii la site-ul: http: //www.oxfam.org.au.explore/mining/our-work-with communities/rapu-rapu-the-philippines, aceasta exploatare initiata de grupul australian Lafayette Mining Ltd (ruinat financiar din cauza neglijentelor si abuzurilor legate de aceasta exploatare) si preluata de doua grupuri sud-coreene (LG International, KORES) si de malaezienii de la Smelting Corporation, a ajuns in stadiul de a pune in pericol existenta populatiilor din insula si a comunitatilor costiere din provincia Sorsogon.
Profit pe spinarea oamenilor
Obligati sa traiasca in ape poluate si intr-un aer otravit, cu frecvente alunecari de teren si deversarea cianurilor in mare, din cauza dinamitarii, fara posibilitatea de a-si mai oferi nici macar o masa pe zi, locuitorii acestor zone au obtinut in final sprijinul... moral al statului filipinez, care s-ar putea interpune ca parte civila in procesele impotriva companiilor respective. In ciuda amenzilor, situatia localnicilor nu s-a imbunatatit insa, locurile de munca promise initial nu s-au creat niciodata, exploatarea salbatica continua, circulatia locuitorilor este impiedicata de vigilente patrule armate. "Un astfel de destin si-or dori si motii nostri sau cei care or fi tentati sa le treaca pragul?", se intreaba d-l Theodore Bucur, scandalizat de lobby-ul iresponsabil pe care cei mai inalti demnitari ai statului roman il fac proiectului de la Rosia Montana.
"Am ajuns mai saraci decat eram"
Au avut loc mari scurgeri de cianura in parauri si mai departe, in mare. Pescarii, ca si micii agricultori sunt disperati. Pescarului Perfecto Banaynal i s-a schimbat viata in ziua in care au avut loc primele scurgeri de otrava in mare. "Am 41 de ani", spune, "si pescuiesc de 20, pentru a putea supravietui impreuna cu familia. Dar, dupa venirea acestei mine pe capul nostru, adio peste! Nu mai prind nimic". Scurgerile au avut loc la sase luni dupa inceperea exploatarii, facand sa iasa la vedere minciuna companiei care asigurase populatia si guvernul ca nimic rau nu se poate intampla, gratie "inaltelor standarde" la care se va lucra. In ciuda opozitiei localnicilor, exploatarea a inceput in aprilie 2005, in aplauzele sustinatorilor care crezusera orbeste in promisiunile Lafayette. Iata cum sunau aceste promisiuni, tulburator de asemanatoare cu cele ale companiei Gold Corporation de la Rosia Montana:
1. "Vom contribui la dezvoltarea locala si regionala, la aplicarea celor mai inalte standarde de mediu si sociale, deoarece am semnat Principiile Equator" - un set de principii sanatoase care trebuie sa guverneze orice exploatare industriala dornica sa obtina credite de la banci. Din pacate, goana dupa profit i-a orbit pe investitorii care au uitat de grija pentru mediu, pentru drepturile omului si pentru starpirea saraciei din zona. Ca urmare, Lafayette si-a declarat falimentul, mina fiind preluata de alte companii.
2. "Mina va crea multe locuri de munca si va contribui la eradicarea saraciei in regiune". Dar membrii comunitatii locale au ajuns cei mai mari perdanti. Nu mai pot pescui, nu mai au nici posibilitatea unei mese pe zi. "Am ajuns mai saraci decat eram", spune localnica Arlene Bordarais, citata de buletinul organizatiei OXFAM din Australia. "Inainte eram saraci, dar puteam pescui. Puteam cumpara lapte pentru copii. Dar acum, de cand a venit mina de aur, nu le pot da decat apa de orez. S-au imbolnavit pentru ca nu-mi mai pot permite sa le cumpar lapte. Cu cateva zile in urma, sotul meu a dorit sa plece totusi la pescuit, dar n-am avut ce sa-i dau sa manance la micul dejun. Multi localnici abia au ce manca o data pe zi si au uitat de pestele proaspat de odinioara". Demontand minciuna crearii de slujbe, localnicul Antonio Casitas din Rapu-Rapu spune: "Ne-au spus ca vor crea slujbe pentru majoritatea localnicilor, dar noi nu avem cunostinte ca sa lucram cu masinile lor moderne, asa ca nu ne-au ramas decat cateva slujbe necalificate".
Organizatiile societatii civile australiene lucreaza sa schimbe politica falimentara a companiilor miniere. Cazul Lafayette demonstreaza ca neglijarea protectiei mediului duce la faliment economic si la afectarea vietii populatiei locale.