Iresponsabilitate, codul genetic al politicianului roman

Rodica Culcer
1. In vreme ce mass-media si institutele de sondaje deplang "catastrofa" scolilor romanesti si a tinerilor, dependenti mai mult de discoteci si de droguri decat de carte, la Targul Universitar International, organizat zilele trecute in Bucuresti, s-a stat la coada ca la moastele Sfintei Parascheva. Ce parere aveti: plecarea tinerilor la studii in Occident este o sansa sau un dezastru pentru Romania?

- Plecarea tinerilor la studii in Occident este in acelasi timp o sansa si un dezastru. In primul rand insa, fenomenul indica o acuta lipsa de incredere, nu numai in scoala romaneasca, ci si in perspectivele de implinire personala si profesionala pe care societatea romaneasca le ofera tinerilor. Aceeasi lipsa de incredere se manifesta si in sistemul sanitar, multi romani preferand sa se trateze in Ungaria sau in Germania. Din aceasta perspectiva, plecarea tinerilor la studii in strainatate este o sansa pentru ei, caci vor beneficia de o pregatire serioasa, care le va asigura posibilitatea de a-si gasi un loc de munca bine platit oriunde in lume. Pentru Romania, insa, este un dezastru, pentru ca vom fi lipsiti de tinerii bine pregatiti, competitivi si dinamici, in care ne-am pus speranta. Ramanem napaditi de semidoctii rezultati din "fabricile de diplome", de drogati, de galeriile de fotbal si de cei care nu au acces nici macar intr-o fabrica de diplome. In plina epoca a economiei bazate pe cunoastere, suntem condamnati la o performanta submediocra, cel putin pe termen mediu. Se poate argumenta, pe de alta parte, ca educatia urmeaza sa fie reformata prin legea pentru care guvernul si-a asumat raspunderea. Legea este intr-adevar promitatoare, dar nu se stie cum va fi aplicata si nici cat va dura pana cand va produce primele rezultate. Teoretic, tinerii care pleaca astazi la studii in strainatate s-ar putea intoarce si si-ar putea valorifica potentialul si energia in tara, dar putini o vor face, atata vreme cat Romania nu le va oferi locuri de munca la nivelul pregatirii lor, cat va fi o tara minata de coruptie, ravasita de o clasa politica in care nu stii exact unde se termina incompetenta si unde incepe ticalosia, si abrutizata de o presa vanduta si aservita banului, in care ziaristii onesti se numara pe degete. Mai presus de toate, insa, as spune ca tinerilor de astazi le lipseste o cauza pentru care sa lupte, un proiect national in care sa se implice. Este ciudat - sau mai degraba trist - ca intr-o tara care are atata nevoie de competenta, de reforma si de schimbari radicale exista atat de putin entuziasm si atata dor de duca din partea tinerilor.

2. Dupa ultima sa descindere la Bucuresti, FMI-ul e vazut ca adevaratul stapan al tarii, un satrap nemilos care blocheaza dezvoltarea economiei si ne obliga sa acceptam saracia pe termen lung. Care e adevarul?

- Este o imagine falsa, intretinuta artificial de cei care se simt amenintati de reforme - aceiasi care se opuneau si aderarii noastre la UE in 2007, argumentand ca ar fi trebuit sa mai asteptam 10 ani. Este limpede astazi ca, daca nu intram in UE atunci, nu mai intram cateva decenii. Maestrii propagandei destructive uita sa spuna ca misiunea de evaluare a FMI este realizata in comun cu Comisia Europeana, care nu are nici un interes sa ne blocheze dezvoltarea si sa ne tina in saracie, fie si pentru ca prefera ca romanii si rromii sa nu mai plece din Romania inspre tarile bogate ale UE in cautarea unui trai decent.
Propaganda este mincinoasa, realitatea este descurajanta: FMI isi impune conditiile severe pentru ca, in lipsa lor, guvernul Romaniei, indiferent de cine ar fi condus, ar cheltui in nestire mai mult decat ii poate permite tara. Iresponsabilitatea financiara face parte din codul genetic al politicianului roman, dupa cum constatam de 20 de ani incoace. Singurul care a administrat corect si profitabil economia a fost Mugur Isarescu, in 1999-2000, dar el nu este politician si refuza sa repete experienta.
Desigur, principalul repros adus FMI este scaderea drastica a veniturilor unor categorii profesionale, mai ales din medicina si educatie. Dar nu FMI este principalul vinovat de modul brutal in care au fost concepute si aplicate reducerile salariale, ci guvernantii de la Bucuresti: daca guvernul ar fi redus personalul functionaresc excedentar, in loc sa-i asigure prosperitatea printr-un sistem imoral si aberant de stimulente, care este echivalent cu o evaziune fiscala de proportii, atunci nu ar fi fost nevoie de masura brutala a presedintelui, de reducere cu 25% (practic 40%) a tuturor veniturilor bugetarilor. Or, sistemul aberant de sporuri a intrat in criza datorita FMI, si tot datorita FMI va fi reformat, si sistemul pagubos de pensii, iar pensiile speciale vor fi partial recalculate.
In concluzie, FMI nu face altceva decat sa ne spuna ca nu trebuie sa cheltuim mai mult decat producem si nici sa amanetam viitorul copiilor si nepotilor nostri imprumutand la infinit bani pentru a intretine un sistem neperformant. Nu este vina lui Jeffrey Franks ca politicienii nostri nu pricep acest lucru.