* In vreme ce pentru majoritatea europenilor, Romania incepe si se sfarseste cu Transilvania, yankeii sunt fascinati de originalitatea "neglobalizata" a metropolei de pe Dambovita *
Dupa ce, in 1990, reporterul american Alexander Lobrano s-a speriat de cersetorii si cainii din Bucuresti si de numarul mic de restaurante civilizate, ramanand totusi incantat de inima veche a acestui oras, iata ca prestigiosul jurnal pentru care scrie, "The New York Times" (departamentul "Travel"/"Eurofile"), l-a solicitat din nou sa descrie cum a evoluat capitala Romaniei dupa 20 de ani. Dezamagiti de asemanarea tot mai mare a Parisului cu orasele americane, unde intalnesti aceleasi nume de magazine peste tot, prietenii din Boston ai reporterului il intreaba unde ar putea petrece o adevarata "aventura urbana"? Unde exista un loc care "n-a fost inca subiect al centrifugii globalizarii"? "Bucuresti", le raspunde el, fara sa stea prea mult pe ganduri, starnindu-le hohote de ras: "Bucuresti? Ce e de vazut acolo? Cum sunt hotelurile si mancarea?". "Credeti-ma, mergeti sa vedeti", le spune reporterul, nefiind apoi surprins, cateva zile mai tarziu, cand amicii, intorsi din calatorie, se arata incantati de cel de-al saselea, ca marime, oras al Europei. Concurand cu Belgradul si Sofia, Bucurestiul este unul dintre orasele majore care "nu au fost pasteurizate si nu si-au pierdut sufletul din cauza turismului de masa", noteaza Lobrano.
Lipscani, districtul petrecerilor
Dupa 20 de ani... "In ultimii cativa ani", scrie Alexander Lobrano, "Lipscaniul a devenit districtul de petreceri al Bucurestiului, odata cu deschiderea a zeci de baruri, cafenele si restaurante. "Grand Cafe Van Gogh" din strada Smardan este cafeneaua mea favorita, pentru extraordinara cafea si pentru rafinata mancare servita. In apropiere se afla "Caru' cu Bere", pe strada Stavropoleos, unde se serveste o bere extraordinara in uriase halbe din uluitoarea Belle Epoque. Nu departe s-au deschis doua dintre cele mai bune cluburi: "Chat Noir", pe strada Blanari, unde o multime de tineri imbracati mortal danseaza dupa o muzica trasnet, si "Mojo", pe strada Gabroveni, unde poti asculta o buna muzica live".
Fascinantele muzee
"Bucurestiul are o multime de muzee, dar doua este obligatoriu sa fie vizitate, deoarece sunt fascinante: Muzeul Taranului Roman si incantatorul Muzeu al Satului. Primul ofera expozitii de arta taraneasca, unelte, textile si alte obiecte aduse din toata tara, in timp ce Muzeul Satului, fondat in 1936, prin decret regal, este muzeu de arhitectura in aer liber, unde case taranesti, mori de vant si alte constructii au fost aduse de sociologul Dimitrie Gusti in Capitala. Aceste doua muzee impreuna nu numai ca ofera o imagine din interiorul vietii taranesti din Romania, dar sunt totodata o privire asupra traditiilor si istoriei romanesti".
Experienta culinara
"Desi localnicii se dau in vant dupa mancarea italieneasca, tu, ca turist american, vei dori sa mananci local, si cel mai bun restaurant din oras, unde vei descoperi ca mancarea romaneasca este deopotriva consistenta si delicioasa, este "Locanta Jaristea", din strada George Georgescu. Aici se servesc gustoase fripturi si mari portii de mamaliga, mult gustata de romani. Locanta este deschisa intr-o extraordinara vila, a carei atmosfera vesela include violonisti, acordeonisti si una-doua cantarete. Recent deschis, "Hanul Berarilor Interbelic", din strada Poenaru Bordea, ofera cu adevarat mancare romaneasca gatita ca acasa, cum ar fi carnatii de oaie si mititeii. Aceasta este o adresa de neuitat pentru experienta culinara romaneasca, unde multi dintre chelneri vorbesc englezeste. Peste toate, as spune ca cel mai bine este sa astepti sa ajungi acasa, ca sa intelegi mai bine acest oras vesel si ciudat".
Palatul Parlamentului, "una dintre cele mai halucinante lectii de nebunie a sistemului comunist"
Prietenii din Boston imi descriu cu acuratete Palatul Parlamentului, care a fost construit in cinci ani, sleind finantele fragile ale tarii. Palatul este "al dracului de straniu", iar splendoarea lui iesita din comun - acri intregi de marmura de Transilvania, candelabre intrigant de hidoase, uriase case ale scarilor, incaperi de marimea unui teren de fotbal - ofera una dintre cele mai halucinante lectii de nebunie a sistemului comunist, ce poate fi intalnita dincolo de ceea ce a fost odata Cortina de Fier. Daca o parte a orasului a fost afectata de urbanismul descreierat al lui Ceausescu, sunt si zone care inca stau in picioare, in starea dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cand orasul se numea "Micul Paris al Estului". De-a lungul prosperilor ani 1881-1920, Parisul a fost, intr-adevar, sursa de inspiratie pentru multe dintre lucrarile publice si monumentele Bucurestiului, incluzand Arcul de Triumf si Teatrul Odeon. Astazi, cea mai indragita este zona Lipscani sau Centrul Vechi, situat chiar in inima orasului.
Marile hoteluri
"Athenee Palace" (Hilton) domneste in pozitia de cel mai bun hotel al orasului, de multi ani de zile, dar mie imi place si recent renovatul Grand Hotel Continental, de pe Calea Victoriei, gratie asezarii sale teribile, camerelor foarte confortabile, personalului prietenos si tanar, dar, in primul rand, istoriei sale. A fost construit in 1886, dupa planurile arhitectilor Emil Forster si I. I. Rasnoveanu, in stil renascentist german. A fost unul dintre cele mai selecte hoteluri ale orasului, inainte de a cadea intr-o lunga senescenta, care a luat sfarsit odata cu renovarea de data recenta. Pentru o gazduire mai putin scumpa, dar unde gasiti un confort aproape egal cu al celor mai luxoase, va recomand Hotel "Rembrandt" din strada Smardan, construit in 1925 si renovat recent intr-un mod foarte atractiv".
* * *
"Oh, si daca vreti sa va faceti prieteni printre localnici, ascultati cu atentie usor exasperantul, dar bine intentionatul sfat al unui tanar chelner de la Hanul Berarilor Interbelic: "Va rog, nu ne spuneti cat de surprinsi sunteti ca Bucurestiul este un oras frumos! Stiti bine ca voi sunteti cei care ganditi ca Bucurestiul e pe Marte. Va rog, ocoliti glumele cu Dracula. Sugatorul de sange al lui Bram Stoker este, probabil, cel mai putin interesant lucru despre Romania. Si va mai rog ceva: data viitoare, cand veniti in Romania, scoateti-va din minte imaginea cu carutele tiganilor trase de magarusi". Din toate acestea, trag concluzia ca e mult mai bine sa astepti pana ajungi acasa, ca sa meditezi mai profund si in liniste la ciudatenia ravasitoare a acestui oras."
Traducere si adaptare