Pe cerul de toamna al Oradei se profileaza, inalta si vie, una dintre cele mai frumoase biserici pe care le-am vazut vreodata. O lucrare maiestrita in caramida rosie si galbena, care respira ortodoxie. De pe frontispiciul turnului-clopotnita, care masoara 37 de metri, domina piata, icoana in mozaic a Sfantului Apostol Andrei, cel intai chemat, ocrotitorul Romaniei si patronul lacasului. Ferestrele prelungi ii dau bisericii un aer de fortareata, iar detaliile ii vadesc eleganta.
La fel de impresionant este interiorul. Mai intai, "paraclisul" - o biserica in toata puterea cuvantului, aflata la demisol. Gandit in stil "catacomba", pentru a aminti de crestinismul primar, paraclisul inchinat Sfantului Andrei este un monument de arhitectura religioasa. Sobra dantelarie de caramida, grinzile de lemn incastrate in tavan, iconostasul simplu, cu minunate picturi suflate in aur, locurile speciale pentru pregatirea spovedaniei, usile imparatesti si candelabrele de fier forjat, prapurii din catifea rosu-bizantin si vasele cu flori din dreptul icoanelor la care te inchini, cand intri in biserica, te transporta intr-o lume tihnita, prielnica rugaciunii si privegherii neincetate.
In cea de-a doua biserica, "de sus", care are hramul Sfintilor Romani, smerenia crestinului lasa loc slavei Ortodoxiei. Fresca respecta canoanele picturii bizantine, cupola interioara ne infatiseaza un Hristos Pantocrator poleit in aur pur, catapeteasma este sculptata in marmura, icoanele sunt pictate pe lemn de tei, pardoseala e din granit, iar policandrul, ca si celelalte candelabre si aplice, sunt din bronz, aduse din Grecia, ca de altfel toate obiectele liturgice.
Am aflat povestea acestei biserici-minune si a credinciosilor ei, de la parintele paroh Vasile Bota. O marturie plina de emotie, care intregeste tabloul credintei la romani, in secolul XXI.
Minunile care au insotit construirea bisericii
- Preacucernice parinte, intr-o vreme in care se construiesc multe biserici, unii ar spune ca prea multe, in parte straine de stilul ortodox, altele inestetice, ca sa nu zic urate, sfintia voastra ati ridicat un adevarat monument de arhitectura ortodoxa. Ce v-a indemnat la o asemenea lucrare, care, nu ma indoiesc, n-a fost usoara?
- In partea dinspre Cris a cartierului Rogerius, in care ne aflam, nu exista nici o biserica ortodoxa, in anul 2000. Eu eram preot la o parohie, "Bunavestire", la cativa kilometri distanta, si am vazut ca le trebuia credinciosilor o mare dragoste de Dumnezeu si mare ravna, ca sa bata drumul atat de lung pana la "Bunavestire", sa se inchine. M-am gandit ca e musai sa cladesc o biserica aici si i-am marturisit dorinta mea Preasfintitului Ioan Mihaltan, un episcop de mare traire duhovniceasca, ulterior mutat la cele vesnice. Nu numai ca episcopul m-a binecuvantat si m-a incurajat, dar am si simtit cu adevarat rugaciunile preasfintiei sale de la inceputul pana la sfarsitul constructiei. Si sa nu credeti ca astea sunt vorbe preotesti. Am simtit efectiv cum a lucrat rugaciunea episcopului.
- De ce i-ati ales hramurile Sf. Ap. Andrei si al Sfintilor Romani?
- Prima data am vrut sa pun hramul bisericii "Sfintii Romani", pentru ca se cade sa ne cinstim sfintii dati de acest pamant, caci datorita lor am pastrat credinta pana astazi. Dar m-am temut ca in Consiliul Local nu se va da aprobare de constructie pentru o biserica avand acest hram. Nu ignorati faptul ca traim intr-o zona multietnica si multiconfesionala, iar 40% dintre membrii Consiliului Local Oradea sunt de alta etnie decat cea romana si de alta confesiune decat cea ortodoxa. Si-atunci am simtit ca o obladuire a Duhului sa pun hramul Sfantului Apostol Andrei - din predica si propovaduirea caruia au odraslit si sfintii romani. Am pus acest hram, care a ramas al paraclisului, iar pentru biserica de sus, am pus hramul "Sfintii Romani". Inca un fapt cutremurator, care arata ca hramul acesta nu este ales de nevrednicia mea, ci de Dumnezeu. Dupa ce am terminat sfantul lacas, am aflat ca o credincioasa care ne sta in preajma a avut un copil, Andrei, care i-a murit si ca, in suspinul si in durerea ei, s-a rugat lui Dumnezeu sa se construiasca o biserica, in apropiere, care sa aiba hramul Sf. Andrei. Credincioasa aceasta este profesoara la una din scolile din zona si, de cand am facut biserica, se ocupa de curatenia in biserica si de florile noastre.
Eu cred ca si locul ales pentru biserica a fost tot din lucrarea lui Dumnezeu. Au fost mai multe variante: unul mai vizibil, pentru romanii ce intrau si ieseau din tara, dar mai galagios, altul mai aerisit, dar prea aproape de centrul cartierului... Iar pentru acestea doua opta mai toata lumea. A fost si locul acesta, pe care se afla biserica si care, la prima vedere, parea prea mic si asezat rau. Nu stiu ce incapatanare launtrica m-a facut sa vreau dinadins sa ridic biserica doar aici. Parca imi soptea "Cineva" ca acesta este locul cel mai potrivit. Abia dupa ce am terminat constructia, am observat ca intersectia strazilor "Progresului" (cum se numea atunci) cu "Aluminei" formeaza Crucea Sfantului Andrei. Intre timp, strada "Progresului" a fost rebotezata cu numele "Sf. Ap. Andrei" si nadajduim ca intreaga zona sa intre in constiinta oradenilor ca fiind legata de Sf. Ap. Andrei.
Banutul vaduvei
- Fara intentia de a intra in amanunte tehnice, frumusetea acestei biserici ma obliga, totusi, la o intrebare: cum ati stabilit linia de arhitectura?
- Am cautat un arhitect care sa poata sa faca o biserica asa de ortodoxa, incat sa marturiseasca ortodoxia prin insasi constructia sa. M-am gandit ca, intr-un oras cu atatea confesiuni, toata lumea care va trece pe langa biserica noastra sa recunoasca stilul ortodox. Pe urma, am avut bucuria sa-l cunosc pe d-l Dorel Cordos, arhitect din Sighetul Marmatiei, vestit ca a proiectat biserica Manastirii Rohia, complexul Manastirii Barsana, biserica de la Manastirea Sapanta si catedrala eparhiala din Baia Mare.
- Stiu ca piatra de temelie ati pus-o de Rusalii, in anul 2000, alaturi de PS Ioan Mihaltan, care a venit, desi era foarte bolnav, iar paraclisul l-ati sfintit dupa numai 11 luni. In 2007 ati terminat constructia si de atunci slujiti si in biserica "de sus", cum ii spuneti. Cine v-a sustinut in acest efort?
- Toate acestea s-au implinit in primul rand cu ajutorul lui Dumnezeu si cu jertfa credinciosilor, care s-au atasat dintr-un inceput de aceasta lucrare. Aproape jumatate din costuri au fost acoperite de daniile credinciosilor din parohie, ceea ce nu e deloc putin. Dar ne-au ajutat si mai multi sponsori, pe care tot Dumnezeu ni i-a scos in cale. Foarte important este ca, pe langa zidurile construite, s-a inchegat si o foarte frumoasa comunitate de crestini, care participa cu mult suflet la viata bisericii. Noi slujim Sfanta Liturghie in fiecare dimineata, si participa 40-50 de credinciosi, iar la vecernie sunt si mai multi. Duminica vin peste o mie de credinciosi, iar la marile sarbatori, 10 - 15 mii. Si totusi, suntem numai o biserica de cartier.
Un dar de la sarbi: Moastele Sf. Ap. Andrei
- Nu demult, ati primit o particica din moastele Sf. Ap. Andrei. In Romania, doar in alte sase biserici se mai afla moaste ale Sfantului Apostol, la manastirile Hurezi, Secu, Neamt, Pestera Sf. Andrei din Dobrogea, la catedrala din Galati si la biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Tg. Neamt.
- A fost o mai veche dorinta de-a noastra sa avem o particica din moastele Sf. Ap. Andrei. Si iata ca Dumnezeu a randuit, cred ca pentru evlavia credinciosilor nostri, ca in 12 septembrie sa primim o particica din moastele sfantului, de la parintele arhimandrit Nicolae Malisici, staretul manastirii Radovasnita, din Serbia. Cum s-a intamplat? Am fost vizitati mai demult de parintele arhimandrit Dosoftei Scheul de la Iasi, care, vazand ce am facut aici, mi-a spus ca are promisiunea ca va primi particele din sfintele moaste ale Sf. Andrei pentru Moldova, din care ar putea sa ne dea si noua. Ne-am tot rugat si am asteptat, dar nu mai veneau. Intre timp, am rugat o credincioasa care merge des in Rusia sa caute o racla mica pentru sfintele moaste. Pe 7 septembrie, aceasta credincioasa mi-a telefonat si mi-a spus ca a gasit o racla frumoasa. "Parinte, sa stiti ca acum va veni Sf. Ap. Andrei" - mi-a zis. Cateva zile mai tarziu, parintele Dosoftei Scheul de la Iasi si parintele Cleopa Stefanovici din Serbia ne-au adus moastele. A fost o mare bucurie. Am purtat sfintele moaste in procesiune in jurul bisericii si le-am asezat spre inchinare, in paraclis. Si simtim cu adevarat marea lor putere si ocrotirea sfantului.
Magnetismul ortodoxiei
- Ortodocsii sunt majoritari aici?
- Da, cam 70%, in rest greco-catolici, catolici si protestanti, care sunt in general maghiari.
- Ce relatie aveti cu slujitorii celorlalte confesiuni?
- Chiar nu avem probleme cu dansii, ne vedem fiecare de credinciosii nostri. Aceasta, si pentru ca la noi nu mai exista acel prozelitism agresiv, care ii tulbura pe ortodocsi prin alte parti ale tarii. Aici s-au asezat lucrurile, caci si catolicii si protestantii sunt comunitati cu vechime. Mai avem convertiri la ortodoxie, dar mai ales prin casatorie. Am avut si un musulman, care s-a botezat in ortodoxie din dragoste pentru viitoarea lui sotie. Unii dintre catolici si protestanti ne-au si felicitat pentru ce-am construit si, indeosebi, pentru lucrarea duhovniceasca care se face aici. Nu va ascund nici faptul ca, atunci cand mergem cu sfintitul caselor, foarte multi reformati ne deschid usa si ne invita sa sfintim si casele lor. Stiti bine ca reformatii n-au aceasta lucrare sfintitoare, dar iata ca unii cred in ea si simt ajutorul. Multi consilieri parohiali, care isi cunosc vecinii, mi-au spus ca la Boboteaza au vazut protestanti venind sa primeasca agheasma mare. Ei inteleg rolul Bisericii Ortodoxe, dar inca se sfiesc sa se converteasca, pentru ca s-au nascut in familii cu traditie protestanta.
- Aveti si enoriasi maghiari?
- Sunt, dar nu foarte multi. Am avut un caz aparte. Doi tineri maghiari ortodocsi au vrut sa se cunune aici, impresionati de frumusetea bisericii. Erau doar botezati ortodocsi si ramasi in faza aceasta, caci dupa ce au crescut, nu s-au mai interesat de viata religioasa. Nici nu stiau sa vorbeasca romaneste. Dupa ce i-am cununat, i-am implicat in viata bisericii. Iar acum vin la slujbe si se vede ca traiesc asta, chiar daca nu inteleg rugaciunile noastre.
- Se simt in Biserica framantarile politice motivate de diferentele etnice din Ardeal? Atatarile UDMR-ului ajung pana aici?
- In randul credinciosilor, sub nici o forma. Si, in general, nici intre cetatenii Oradei. In afara unor declaratii politice, pe care nu le iau in seama nici romanii, nici majoritatea maghiarilor, nu exista nici un fel de problema. Nu putem vorbi de vreo amenintare maghiara, daca asta vreti sa aflati. Sunt multe familii mixte, care fac sa dispara orice fel de tensiuni.
Despre superstitii si practici magice
- In judetul Bihor, mai ales prin regiunea Beiusului, am gasit diverse obiceiuri precrestine si superstitii pe care preotii le ingaduie, cand nu le incurajeaza de-a dreptul. S-au pastrat astfel de practici si in Oradea?
- Mai sunt unii credinciosi, dintre cei veniti din sate in oras, care au astfel de obiceiuri si incearca sa le pastreze si aici. Iar atunci cand le aflam, incercam sa le explicam de ce sunt gresite si de ce nu mai trebuie perpetuate. Trebuie mult tact si un duh al blandetii, pentru ca oamenii nu fac asta din rea-vointa, ci dintr-o neintelegere a credintei noastre. Ei nu stiu ca unele practici populare, magice, sa le zicem, sunt vatamatoare sufletului. Asa le-au primit de la parinti si bunici si vor sa le duca mai departe. La noi sunt rare astfel de cazuri, in oras practicile magice si superstitiile nu rezista. Totusi, am un exemplu de superstitie: miresele spun ca n-au voie sa se vada cu alte mirese, cand vin la altar, sa se cunune, daca vor sa le tina casnicia. Noi le invatam ca, daca la spovedanie s-au putut vedea ca viitoare mirese si s-au impartasit cu trupul si sangele lui Hristos, nimic nu le impiedica sa se vada si la cununie, care tot o taina este. Daca ar fi adevarata superstitia lor, noi am fi primii care le-am spune sa se fereasca de a se intalni, caci suntem interesati sa fie fericite si sa aiba toate cele de folos spre mantuire. Le indemnam ca atunci cand se intalnesc sa se imbratiseze, sa se felicite si sa pastreze o legatura duhovniceasca. Multe dintre ele si-au schimbat mentalitatea, dupa ce le-am catehizat asa.
- Au oradenii un fel particular de a crede, fata de ortodocsii din alte colturi ale Romaniei?
- Sunt anumite practici care s-au format sub influenta lumii reformate si catolice din Ardeal, cum este pomenirea mortilor la 1 noiembrie, asa numita Luminatie. Luminatia nu are de-a face cu traditia ortodoxa, ci numai cu cea catolica si reformata. Noi, ortodocsii, avem pentru pomenirea mortilor Mosii de toamna, cu o saptamana inaintea postului Nasterii Domnului. Insa ortodocsii de aici tin si randuiala ortodoxa, si traditia Luminatiei. Nu poti sa-i spui unui credincios, care asa a apucat din sat de la el, sa nu mearga sa se roage pentru cei morti de Luminatie. Pana la urma, e bine sa te rogi oricand.
Fotografiile autorului