Acesta este bilantul provizoriu al unei crime careia i-a cazut victima, in plina zi, ca la Chicago in anii prohibitiei, un interlop din Piatra Neamt. Intre demisi, Aurelian Soric, seful politiei locale, Petre Toba, seful Inspectoratului General al Politiei, Dan Fatuloiu, secretar de stat si seful Departamentului Ordine si Siguranta Publica. In ritmul acesta, daca o reglare de conturi intre interlopi va fi urmata de demisia a trei sefi, politia si ministerul vor ramane fara cadre de conducere in curand. Insa crima de la Piatra Neamt a ridicat valul care acopera partea mai putin vazuta a politiei, dar stiuta de toata lumea. Si ce s-a vazut lasa putine sperante de mai bine in domeniul ordinii publice si al luptei cu crima organizata si cu coruptia. Ancheta de la Piatra Neamt a dat la iveala relatii in marginea legii, intre seful politiei locale, Aurelian Soric, si interlopul Gheorghita Mararu. Era partea vizibila a aisbergului. La Piatra Neamt nu s-au luat declaratii in 2.195 dosare cu infractiuni grave, iar in 2010 nu au fost inregistrate 84 de dosare cu talharii, santaje, violuri. Intre ele, si dosare ale grupului de interlopi condus de Mararu, care primea informatii din interiorul politiei si detinea monopolul traficului de masini furate, talharii, santaje, camatarii, taxe de protectie. In afara de aceste fapte s-au mai constatat nereguli pe linie de resurse umane, ordine publica, investigatii criminale, investigarea fraudelor, politie rutiera, control intern si juridic.
Mergand pe firul faptelor, ziarele au alcatuit harta interlopilor protejati de politisti, de fapt harta infractionalitatii care se suprapune pe harta tarii. Cazul Soric si putregaiul de la politia locala Piatra Neamt nu sunt singulare. La Galati, politistii faceau parte din grupuri specializate in furtul de metal din combinatul siderurgic local, sau interveneau in musamalizarea dosarelor. La Arad, un politist tinea la curent infractorii, cu toate actiunile de arestare puse la cale de politie. La Constanta, un subcomisar si un comisar-sef aveau legaturi stranse cu doua clanuri de infractori care-si disputa sferele de influenta si controlul unei puzderii de actiuni infractionale, de la santaj si extorcare de bani, la privatizari frauduloase. Doi politisti din Campulung au protejat si favorizat un traficant de minore, exportate in Italia. Un subcomisar din Braila este anchetat in urma plangerii interlopului Titi Sgarcitu, care sustine ca i-a dat in mai multe randuri bani si alte atentii. Membrii clanului condus de Sile Pietroi, din Ilfov, arestati pentru sechestrare de persoane, santaj, infractiuni cu violenta, erau informati de un comisar-sef care le raporta toate miscarile anchetatorilor. Cazurile de politisti care, in jocul de-a hotii si vardistii, au trecut de partea hotilor, tinand de sase infractorilor, sunt atat de multe, incat insusi seful statului a cerut reformarea de urgenta a politiei. Usor de spus, greu de facut. Reforma politiei si a justitiei a inceput cu stangul, indata dupa revolutie. Intr-o singura noapte, justitia comunista a partidului-stat a devenit justitia statului de drept, iar militienii s-au trezit politisti de la o zi la alta, inainte ca aceste institutii esentiale ale statului sa fi fost curatate de reziduurile si uscaturile comunismului si de stransa lor colaborare cu Securitatea. Reformele, care n-au lipsit, mai toate intreprinse la presiunea unor organizatii internationale, au fost facute doar pe jumatate sau au esuat in ineficienti hibrizi locali. Si asta, pentru ca politicienii de toate culorile, din toate guvernele, au fost mai degraba interesati de folosirea acestor institutii in scopuri politice, si nu de transformarea lor in instrumente eficiente ale statului de drept.