- Presa nu are cum sa ignore evolutiile economice grave, desi in cazul Euro putem vorbi mai degraba de o situatie critica, decat de faliment. Renuntarea la Euro ar fi paguboasa pentru toata lumea, inclusiv pentru tarile ale caror economii si-au revenit din criza, cum este Germania, pentru ca reprogramarea intregului sistem financiar european ar impovara peste puteri bugetele statelor membre, ca sa nu mai vorbim de problemele cu care s-ar confrunta companiile care opereaza in mai multe state europene.
Toate acestea nu inseamna insa ca moneda Euro nu este in pericol, din cauza nesabuintei financiare a unor guverne obisnuite sa cheltuiasca fara sa se gandeasca la viitor. Tari ca Irlanda, Spania sau Portugalia au deficite bugetare uriase si banci cu probleme, perspective slabe de crestere economica si un somaj in crestere; Italia are o datorie publica mult mai mare decat propriul PIB; iar credibilitatea guvernului de la Atena pe pietele internationale este in declin. Aceste tari platesc pentru propriile greseli, iar tarile avansate, ca Franta si Germania, platesc pentru superficialitatea cu care au tratat moneda Euro de la bun inceput, si anume, pentru ca nu au instituit masuri disciplinare obligatorii pentru tarile membre - si nu au facut-o pentru ca ele insele au incalcat disciplina financiara initial, desi nu au ajuns la nivelul Greciei, iar apoi au inchis ochii pentru ca propriile companii profitau de regimul fiscal lax si de coruptia din Grecia si din alte verigi slabe ale lantului european. Criza economica a dus insa la demascarea tuturor minciunilor spuse de politicieni, a coruptiei din politica si administratie si a lipsei de competenta si responsabilitate economica.
Pentru ca toate tarile zonei Euro sunt legate intre ele, economic si financiar, si pentru ca toate companiile opereaza acum pe o piata europeana unita, nimeni nu este imun la efectele crizei monedei unice europene, iar Romania nu are cum sa se fereasca de ele, atata vreme cat exporturile ei se indreapta preponderent catre UE si, deci, depind de sanatatea pietei europene. In plus, multi romani lucreaza in Irlanda, Spania sau Italia, iar guvernul roman conteaza nu numai pe banii pe care ei ii trimit acasa, ci si pe faptul ca nu vor veni inapoi in tara sa ingroase numarul somerilor. Nu in ultimul rand, instabilitatea sociala care ameninta sa destabilizeze si situatia politica in unele tari, afecteaza intreg mediul de afaceri european si blocheaza investitiile.
Nu ne putem, deci, izola, de problemele zonei Euro, putem doar sa speram ca aceasta criza nu va dura mult, mai ales ca economia noastra a inceput sa se redreseze. Putem, totodata, sa fim onesti si sa constatam ca toate tarile, indiferent de gradul de dezvoltare, au adoptat masuri drastice de austeritate, similare celor adoptate de guvernul Boc, si ca toata lumea isi restructureaza sistemul de asigurari sociale. Statul social european a intrat practic in coma, iar politicienii dau socoteala pentru cheltuirea banului public. Poate ca toate acestea nu sunt neaparat atat de rele.
2. La sedinta UDMR de la Targu Mures, Marko Bela a anuntat ca nu mai candideaza la sefia partidului. Va schimba aceasta decizie politica autonomista a UDMR? Dar relatiile cu celelalte partide aflate la putere in Romania?
- De ce ar schimba oare plecarea domnului Marko Bela orientarea fundamentala a UDMR? El nu a fost un lider puternic, ci unul care mai degraba a armonizat pozitiile factiunilor existente. Nu el a lansat ideea de autonomie a tinutului secuiesc, ci politicienii din secuime, iar comportamentul sau nu a atins niciodata stridentele lui Laszlo Tokes. Doar ca, in fata provocarii autonomiste, conducerea centrala a UDMR nu putea ramane pasiva, fara a risca sa-si piarda bruma de electorat pe care o mai are. Nu este o scuza, mai degraba constatarea unei neputinte a echipei conduse de Marko Bela si a fortei curentului autonomist din UDMR. Nici politica de aliante a UDMR nu a fost opera domnului Marko, ci a fost dictata de interesele economice ale baronilor maghiari - caci au si maghiarii baronii lor. Domnul Marko s-a identificat, asadar, cu o epoca in care UDMR a pus principiile pe un plan secundar si a guvernat cu oricine, participand chiar la demersuri extreme si nepopulare, cum a fost tentativa de suspendare a presedintelui Basescu in 2007 si coalitia "Grivco", din toamna lui 2009, care, prin tentativele sale de destabilizare politica, a facut mult rau Romaniei si a incercat sa acrediteze un proiect care avea exclusiv o valoare propagandistica - "proiectul Johannis". Cu aceeasi usurinta, UDMR a renuntat apoi la acest proiect, a guvernat alaturi de fostii adversari si s-a impacat cu seful statului, desi pe alocuri am putut detecta o anumita duplicitate. Probabil ca interesele economice ale liderilor UDMR au facut ca, in ciuda unor furii de moment, Uniunea sa ramana la guvernare, in ciuda dificultatilor generate de criza.
Indiferent care a fost rationamentul liderilor UDMR, stabilitatea actualei coalitii a fost un lucru bun pentru Romania in vremuri grele, cand destabilizarea politica ar fi putut avea consecinte catastrofale in plan economic. Poate ca aceasta atitudine va conta in evaluarea istorica a presedintiei lui Marko Bela, cum poate ca va conta si comportamentul sau civilizat, lipsit de excesele pe care le afiseaza cu voluptate ceilalti politicieni la televiziunile "de stiri". Verdictul istoriei nu vine atat de rapid, mai ales ca nu se cunosc toate datele. Se spune, de pilda, in cercuri politice informate, ca in decembrie 2009, presedintele UDMR s-a fi opus categoric unei incercari de puci a PSD, PC si PNL, bazate pe manevre si complicitati judiciare, care ar fi trebuit sa invalideze realegerea presedintelui Basescu. Cine stie? Poate ca omul a fost mai decent decat o parte din colegii sai si nu este exclus ca, dupa ce-i vom cunoaste succesorul, sa-i regretam sincer retragerea.