Asta-vara, in august, cand am ascultat pentru prima oara "Voci din Cimitirul Vesel", lucrarea muzicala a compozitorului irlandez Shaun Davey, pe scena amplasata chiar in cimitirul din Sapanta, n-am visat ca in primele zile ale iernii voi asista la un nou triumf al acestei muzici, in cea mai mare catedrala a Irlandei, St. Patrick. Si n-a fost tot. Corul studentilor teologi din Sibiu au adus in ceturile Irlandei zvon de Craciun Romanesc.
Dublin, noiembrie, 2010
Inca de la repetitiile de dupa amiaza, grupuri de turisti de rase si religii diferite au ramas pe bancutele istoricei catedrale St. Patrick, din Dublin, sa asculte, fascinati, muzica. Spre seara, spectatorii au venit cu o ora inainte de inceperea concertului, chiar daca valul de frig i-a luat pe toti prin surprindere, acum, cand in Irlanda iarba este inca verde si frunzele in copaci. Doua cruci in miniatura, albastre, caiete program cu epitafurile din Sapanta si CD-uri cu muzica lui Shaun Davey, inclusiv "Voices from Merry Cemetery", ii ajuta sa intre in atmosfera. S-au vandut mult mai multe bilete decat se intampla de obicei. Deja nu mai sunt locuri pe scaune, desi acestea sunt aliniate pana in capatul catedralei. Multi au venit pentru numele lui Shaun Davey, compozitor de marca al Irlandei, ce a compus muzica unor filme importante sau a unor musicaluri de mare succes pe Broadway. Altii sunt curiosi, vor sa stie mai multe despre Romania si sa intreprinda macar o calatorie muzicala de-o seara acolo. Peter Hurley, producatorul festivalului de la Sapanta si om de baza in organizarea concertului de la Dublin, s-a intors in orasul natal, zambeste larg, da mana cu toata lumea, este la fel de iubit ca in blocul sau bucurestean, unde se incapataneaza sa restaureze un lift din anii '30. Au venit si parintii lui, senini si frumosi, la peste 80 de ani, care asteapta sa inceapa o noua calatorie romaneasca dupa ce, cu cativa ani in urma, ne-au strabatut tara cu trenul si s-au intors entuziasmati. Directorul Festivalului de Teatru de la Sibiu, Constantin Chiriac, se afla si el pe bancutele catedralei, alaturi de doi straluciti artisti ai scenei romanesti, regizorul Silviu Purcarete si scenograful Dragos Buhagiar. Iulian Buga, ambasadorul Romaniei in Irlanda, tine un scurt discurs, in care aminteste ca aceasta seara marcheaza atat ziua nationala a Romaniei, cat si implinirea a 20 de ani de relatii diplomatice intre cele doua tari, apoi are inspiratia sa adreseze cateva cuvinte in limba romana conationalilor sai, aflati in biserica, printre spectatori: "Fiti mandri ca sunteti romani, nu va pierdeti identitatea si traditiile!". Este momentul ca muzica sa rasune si sa poarte auditoriul la doua mii cinci sute de kilometri distanta, in Romania, printre crucile vesele din Sapanta, cu celebrele lor epitafuri, scrise de Stan Patras si transformate de irlandezul Shaun Davey in simfonie. Corul studentilor Facultatii de teologie din Sibiu canta textele destinate barbatilor, cantareata irlandeza Rita Connolly interpreteaza versurile scrise pe crucile asezate in Sapanta la capataiul femeilor. Muzica compusa de Shaun Davey pe baza versurilor din cimitirul maramuresean vestit in intreaga lume reverbereaza amplu intre arcadele catedralei. Roata s-a intors: dupa ce prin casa lui Ioan Stan Patras au trecut turisti din zeci si zeci de tari, de pe toate continentele, iata ca acum ajunge si el, prin aceasta poveste muzicala, peste mari si tari. Spectatorii citesc cu emotie traducerile versurilor sale din caietul program, in vreme ce Peter Hurley, irlandezul cu inima pierduta in Romania, sta sprijinit de un stalp al catedralei, surade, iar lacrimile ii curg siroaie. Catedrala ridicata la 1192 este grandioasa, incarcata de istorie, steaguri de lupta multicolore si coifuri expuse la 20 de metri inaltime. Dar muzica este cea care ofera astazi acestui loc caldura, il face sa rezoneze de emotie. La ultima piesa, "Vanturile, valurile", bazata pe versurile lui Eminescu, 25 de barbati ai corului RTE - televiziunea nationala irlandeza, producatorul evenimentului - se ridica precum un val, dupa ce au stat tot concertul cuminti si nevazuti pe scaune, in spatele studentilor, si se alatura, creand un impact vizual si muzical impresionant. Este un triumf. Seara se incheie cu un colind romanesc. Ai senzatia ca daca mergi printre spectatori si spui ca esti roman, "risti" sa fii imbratisat si felicitat. O senzatie pe cat de rara, pe atat de intensa.
Pentru oraseanul roman, obisnuit cu uratenia si cu agresivitatea constructiilor din ultimii 50 de ani, Dublinul este o incantare. Irlandezii au preferat sa se extinda pe orizontala, astfel incat oricat te-ai plimba prin oras nu dai peste cladiri mai inalte de cinci etaje si nici peste constructii de prost gust ca la noi. O alta surpriza este veselia generala care cuprinde strazile orasului sambata seara, cand sute de tineri ies sa petreaca. Pe 27 noiembrie, in noaptea ce a urmat concertului de la St. Patrick's Cathedral, a fost mai mult de atat, a fost chiar "revelion" pe strazile Dublinului. Surprinsa de descatusarea de fulgi uriasi de zapada, lumea a pornit sa petreaca, bucurandu-se de o vreme atat de rara in Irlanda. Peter imi povestea ca prin anii '80, stratul de zapada a ajuns intr-o iarna la 30 de centimetri si, ca urmare, scolile s-au inchis o saptamana, elicopterele aduceau oamenilor de mancare si toata tara era blocata.
Cu atat mai mult m-am bucurat, cand, duminica, a doua zi dupa ninsoare, stravechea catedrala catolica, ce gazduieste slujbele ortodoxe dedicate comunitatii romanesti din Dublin, a fost arhiplina. Romanii nostri, multi dintre ei tineri, veniti cu copiii, au ascultat slujba, au cantat imnul national si au primit un cadou nesperat: colinde traditionale romanesti, cantate de corul studentesc teologic din Sibiu, condus de parintele Sorin Dobre. Si nu avea sa fie ultima isprava a sibienilor, in scurta sedere in Dublin, caci a doua zi corul a fost poftit sa cante la resedinta presedintei Irlandei, d-na Mary McAlesee. O resedinta alba, circulara, pierduta printre stejari de sute de ani. Inauntru, pe peretii salilor principale, largi si luminoase, cu ferestre cat peretele, se afla tablouri cu portretele fostilor mari presedinti ai tarii. De 15 ani, Irlanda nu este condusa de un presedinte, ci de o doamna presedinte. Aflata la al doilea mandat, Mary McAlesee e foarte iubita de conationalii ei. Chiar daca Irlanda, la fel ca si Romania, are grave probleme financiare, si nimeni nu mai crede in politicieni si in guvern, oamenii au un sprijin moral in persoana presedintei tarii. Si de indata ce a aparut, am inteles de ce este atat de indragita. Directa, spontana, vorbareata, Mrs McAlesee a ascultat incantata colindele romanesti, a fost interesata de povestea crucilor din Sapanta, iar la finalul intalnirii, a rezumat sincer: "Ce cor, ce voci! Daca fiecare dimineata ar fi ca asta, daca mi-as incepe fiecare zi cu asemenea muzica, ce bine ar mai fi de mine!".
Peter Hurley
"S-a inchis un cerc in viata mea"
"M-am simtit foarte mandru ca versurile lui Ioan Stan Patras au ajuns atat de departe si ca ziua Romaniei a fost serbata intr-o asemenea ambianta. Pentru mine, a fost o calatorie foarte speciala. Doar acum, cand m-am intors acasa cu acest proiect, am inteles ca am inchis un cerc, un ciclu in viata mea. Am inteles ca daca fac lucruri neasteptate, daca ma abandonez total, traind momentul, fara a avea alta garantie in afara credintei mele, atunci destinul va raspunde in favoarea mea. Am fost, de pilda, foarte atent la vreme. La Sapanta, am avut prima saptamana fara ploaie a verii, exact cand aveam mai mare nevoie ca pamantul din poiana sa se usuce. Iar fulgerele, vantul si ploaia din noaptea spectacolului ne-au facut sa fim recunoscatori ca am putut tine concertele. In Dublin, cu o noapte inaintea venirii noastre, a avut loc o furtuna cu fulgere, nemaivazuta in noiembrie, la fel ca si zapada ce a pornit sa cada, cand in catedrala se canta cel mai frumos colind pe care l-am auzit vreodata. Arta, cultura pot fi la fel de hranitoare precum mancarea."
Shaun Davey
"O serenada pentru mortii de la Sapanta"
"Foarte diferite intre ele, concertele de la Sapanta si de la Dublin s-au incheiat ambele cu un triumf, si imi place sa cred ca astfel am avut de invatat unii de la altii si ca, intr-un fel cat de mic, romani si irlandezi vor avea un motiv in plus pentru a se respecta si aprecia. Concertul de la Sapanta s-a tinut datorita viziunii si energiei lui Peter Hurley si ale sotiei sale, Mihaela, si a insemnat o adevarata aventura pentru dirijor, instrumentisti, ingineri de sunet. Lucrarea mea este, de fapt, o serenada catre mortii din cimitirul de la Sapanta. Mi-am dorit ca aceste cantece sa le fie cumva de folos urmasilor lor, astfel ca sustinerea concertului chiar in acel loc a fost o ocazie unica. Concertul din Sapanta a fost mult mai delicat, mai personal si, totodata, inedit pentru multi sateni, care ascultau, poate, pentru prima oara, o orchestra cantand in direct. De cealalta parte, in Dublin, exista un public care-mi cunoaste munca si stie ce incerc eu sa fac de multi ani, relatia speciala pe care o stabilesc intre orchestra, cor si solisti. Lucrez cu un numar neobisnuit de mare de muzicanti, in dorinta de a oferi spectatorilor o emotie puternica, in care sa se regaseasca atat o latura spirituala, cat si bucurie si exuberanta. Intentia mea este ca oamenii ce vin la concert sa se simta revigorati, revitalizati. In opinia mea, asta inseamna un concert reusit. Spectatorii au fost cuceriti de corul parintelui Dobre si s-au lasat purtati intr-o cultura noua si fascinanta".
Fotografiile autorului