Cazuri de extrema urgenta

Demnitate in saracie, la 80 de ani



Va spun, pe scurt, povestea unei batrane de 80 de ani, saraca dar cinstita, care lupta cu saracia si sa supravietuiasca. O cheama Geambasu Aurelia. Locuieste in acelasi cartier cu mine, la circa 400 m, in Vatra Luminoasa (Bucuresti), pe str. Tony Bulandra nr. 40, cod 021968, colt cu str. dr. Calin Ottoi. Am vazut-o de mai multe ori. Trage de un carucior de fier, intreaba daca avem ziare vechi, maculatura, cartoane. Controleaza tomberoanele. Am intrat cu dansa in vorba. Impresionat de varsta si harnicia ei, i-am dat un brat de ziare din colectia mea. Le aduna sa le predea la un centru de colectare. Acolo, spune dansa, se primesc cantitati mari,de cel putin o tona. Le aduna si le depoziteaza acasa, intr-o magazie. Umbla zile si saptamani pana aduna cantitatea respectiva. Vinde ce colecteaza cu multa truda si sudoare, la pretul de 0,20 lei/kg, minus 16% impozit pe venit. Spune ca locuieste singura. Sotul a decedat, are doi fii, la casele lor. Au fost someri, acum, abia angajati, cu 700 lei pe luna. Dansa are o pensie de 319 lei pe luna. Nu se plange de munca sau sanatate, intreaba daca se sfarseste curand criza prin care trecem, si daca se mai maresc pensiile. Nu acuza pe nimeni, nu vorbeste mult si nici urat, e multumita ca prin ceea ce face mai castiga un ban. A avut datorii pe trei luni la energia electrica, a micsorat la extrem portia de mancare, ca sa-si achite sumele restante din pensie. Cu toate astea, are demnitate, educatie, intelepciune si mult bun simt. E foarte credincioasa si crede ca numai Dumnezeu are grija de necazurile ei. Batrana este un exemplu pentru noi, toti, in special pentru aceia care din "n" motive trandavesc, fura, sunt vesnic nemultumiti.
Eu o voi ajuta cu ce pot, desi veniturile mele sunt modeste. Am muncit 44 de ani, fara intrerupere, am absolvit o facultate, am avut uneori functii de raspundere. La cei 70 de ani, am o pensie "fabuloasa" de 996 lei. Dar nu ma plang. Muncesc pe unde pot, lucrez si o gradina, imi ajut si copiii. Cand omul are sanatate si vointa, viata nu mai este o povara. Se gasesc surse si resurse pentru o viata decenta, mai ales in Bucuresti, unde sunt atatea posibilitati. Lenevia duce la saracie, umilinta si depresie.
Revenind la doamna Geambasu Aurelia, de langa biserica din Vatra Luminoasa, am toata stima siadmiratia pentru ea.
In urma cu doi ani, eram in cartierul Titan, cu nepotica la meditatie, acasa la o profesoara. Am asteptat 2 ore, seara, tarziu. Cand s-a lasat intunericul, pe platforma cu tomberoane din apropiere, au inceput sa vina, din blocuri, batrani, barbati si femei, care cautau resturi de mancare in cutiile de gunoi. Am ramas uimit si tare intristat. Asa traiesc unii oameni, la marginea existentei. Pacat... Asa arata Romania secolului XXI, cu sute de mii de nevoiasi!? Am speranta ca lucrurile se vor schimba, dar greu. Desi speranta se zice ca moare ultima...
Cu respect,

EMILIAN STANESCU - str. Dumitru Marinescu nr. 24-26, sector 2, Bucuresti, cod 021933