Adriana Bittel, scriitoare
"Cititul si scrisul imi dau multumire si echilibru"
Profesional, nu-mi pot dori mai mult decat am: carti noi, romanesti si traduceri atat de bune, incat ma bucur sa le recomand si altor amatori de lectura. Tot de placere, si numai cand am chef, scriu la o carte de proza, care deocamdata e informa. Poate anul acesta sa-i gasesc o structura si s-o termin. Cititul si scrisul imi dau multumire si echilibru, asa ca nu-mi pot dori decat sa ma tina ochii si mintea, ca sa pot sa fac ceea ce-mi place.
Cat despre sperantele mele pentru concetateni, stiu ca sunt cam utopice. As vrea ca tara noastra sa fie admisa in spatiul Schengen, sa aiba o mai mare transparenta legislativa, care sa stopeze revoltatoarea coruptie, si sa avem cat de cat o siguranta a veniturilor, care sa ne scuteasca de umilinte si disperari. Mi-as dori ca tinerii sa-si poata face planuri si sa aiba cum sa le-mplineasca.
Paula Tudor, artist plastic
"Incerc sa pastrez o legatura armonioasa intre inima si minte"
* Eu am intrat optimista in noul an. Pentru mine, 2011 este plin de promisiuni. Din punct de vedere profesional, astept sa concretizez niste proiecte mai vechi, am in program deschiderea unor expozitii. Prima va fi organizata in luna mai, la Sinaia, chiar in castelul Peles, unde voi expune alaturi de sotul meu, Tudor Lucretiu Manciulea. Eu voi fi prezenta cu pictura, in timp ce el va participa cu obiecte din lemn traditionale: ferestre, ceasuri montate in lemn sculptat si pictat, balansoare pentru copii, blidare, laite, scaune - toate incrustate cu motive populare. Un alt proiect este expozitia de la Lugano, din Elvetia, care este continuarea unor manifestari incepute in 2010, in Italia, unde am avut o expozitie personala la Milano, extrem de bine primita de publicul italian, bun si rafinat cunoscator al artei. In Italia, mi-au fost apreciate in mod special icoanele bizantine, pictate pe lemn intr-o maniera unica in lume, pe care am si brevetat-o la OSIM. Este vorba de metoda de-a picta lemnul neprelucrat, respectandu-i fibra, si care atunci cand este pronuntata da ea insasi nastere unor adevarate compozitii. Nu am incercat decat sa creez o simbioza intre icoana si lemnul atat de armonios reprezentat prin fibra.
* Sufleteste - consider ca intram intr-un an alert, efervescent chiar, care va favoriza fundamentele serioase, durabile si trainice. Caut ca armonia sufleteasca sa-mi influenteze si fizicul, de aceea adopt o alimentatie naturala si fac multa miscare; la nivel psihic si emotional - imi doresc o relatie corecta cu oamenii din jurul meu, iar la nivel spiritual - o relatie cat mai apropiata si mai corecta cu Divinitatea si cu fortele naturii. Urmaresc cu atentie transformarea profunda a fiintei mele, pentru a trece cu bine prin Poarta Timpului, atunci cand va fi harazit momentul pentru mine... Voi incerca sa-mi dezvolt in permanenta puterea de intelegere a lumii, iubirea fata de tot ce ma inconjoara, sa vad dincolo de tot ce este concret in lumea palpabila. Eu cred ca cele nevazute, dar existente, ne determina viata. Incerc sa pastrez o legatura armonioasa intre inima si minte. Imi doresc sa iau decizii corecte si pozitive. As vrea sa trec peste tabieturi, rutina si confort, sa fiu intr-o permanenta impacare cu mine si cu ceilalti, spre a evolua si a-mi dezvolta creatia.
* Eu vad tara ca pe o familie, ca pe un organism care functioneaza dupa legi clare si stabile. Mi-as dori ca si noi, in Romania, sa functionam dupa aceleasi legi. Visez ca in permanenta sa se faca promovarea corecta a valorilor autohtone, in cercetare, cultura, educatie. Imi doresc sa ne hranim de pe ogoarele noastre - acum necultivate, sa ne imbracam din fabricile noastre - acum inchise, sa studiem in scolile noastre - nu in strainatate. Imi doresc conducatori crestini pentru tara mea. Acestia nu mint, nu fura, nu cauta folosul propriu, si au dragoste pentru popor.
Vasile Andru, scriitor
"Astept o mai buna gestionare a inteligentei romanesti"
Un aforism zice: "Daca vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada, atunci fa-ti planuri!". Ca sa nu Il facem pe Dumnezeu sa rada (ci numai sa surada...), vom veni cu planuri deja demarate: vorbim nu de asteptari, ci de ceea ce ne asteapta.
* Profesional - ma asteapta un an al Prozei. Dupa cinci ani de carti sapientiale, voi publica o carte de proza; este gata, spre editare. Se cheama: Doamna Sharma sau Frumoasa din pragul sortii. O carte chtonica, fericita, aproape ca o concluzie a vietii, aproape ca un "ramas bun" (Iluzie! cum suna, initial, titlul ei.) In curs de elaborare am o carte despre Monseniorul Vladimir Ghika, un roman non-fiction, despre acest "vagabond apostolic" si martir. L-am indragit pe Monseniorul Ghika, tot atat cat pe Parintele Teofil Paraian: oameni pe care "Dumnezeul geniului i-a sorbit din mijlocul neamului nostru". Asa imi fac canonul literar, cu bucuria celui ce-a scapat de obsesia perfectiunii, a finisarilor migaloase, manat doar de duhul bunei rostiri.
* Sufleteste - ma asteapta inca un an al Isihiei. Tocmai mi-a iesit de sub tipar, la editura "Herald", cartea "Isihasmul sau mestesugul linistirii", un indreptar scos dupa 21 de ani de practica isihasta. Ma asteapta si cateva stagii de practica, cu multi ravnitori "consacrati", in foste sau prezente "capitale" sapientiale romanesti, in frunte cu Sibiul, apoi la Bucuresti, Targu Mures, Cluj, Iasi, Galati, Craiova, dar si la Cernauti si Chisinau. Si cu ravnitori din emigratie, la New York. Stagii sau zile de priveghere, cum le zicea pe vremuri Tit Simedrea, Mitropolitul Bucovinei.
* Ce astept de la Romania... de la Romani... Astept un minus de agresivitate (verbala, comportamentala, politica!) si un plus de trezie. Si o mai buna gestionare a inteligentei romanesti, care acum este neproductiva, ludica, timorata de dictatura banului. Mai scot din arhiva mitul intelepciunii romanesti, bun la contracarat depresii imediate si frustrari milenare. Asta i-o doresc Romaniei... Testamentar, Cioran ne spunea mai demult: "Dar treziti-va repede, altfel va paste neantul!".
Silvia Kerim, scriitoare
"Bucuriile mici"
* Astept mai mult noroc. Astept minunea care sa prefaca, in anul care tocmai a inceput, statutul de scriitor traind in Romania in cel al unui profesionist care sa nu se mai lupte cu grija pentru ziua de maine. Desigur, nu visez la statutul si respectul de care se bucura in anii interbelici un scriitor precum Cezar Petrescu, care, dupa stiinta mea, pentru o carte de mare succes primea, din partea statului roman - pe atunci atent fata de Valoare, fata de Cultura, cate un loc de casa, ba chiar si banii cu care sa-si construiasca aceasta casa. Banuiesc ca multa lume ma va socoti nostalgica, daca ma gandesc cu tandrete si duiosie la o vreme in care, printr-un ciudat paradox, cartile de povesti pentru copii apareau in cate 60 de mii de exemplare pentru ca sa poata ajunge astfel si in casele oamenilor modesti, dar mai ales in bibliotecile scolare si satesti. Vremuri in care cartile ce apareau in celebra si benefica colectie "Biblioteca pentru toti" costau o nimica toata, iar cititorii faceau cozi interminabile in fata librariilor, ca sa-si achizitioneze cele mai bune traduceri, din marea literatura a lumii. Imi doresc, cu ochii indreptati spre realitatea in care traim, ca scriitori ca mine sa nu mai alerge, sa nu mai "cerseasca" sponsorizari pentru a putea publica o carte.
* Iara pentru sufletul meu imi doresc liniste si puterea de a trai, in continuare, ceea ce numesc eu "bucuriile mici". Adica, bucuria de-a privi pe fereastra si de-a constata ca-n fata casei mai vin vrabiile dupa faramituri de paine, bucuria de-a mai avea cativa prieteni cu care sa mai poti bea la cate un moment de sarbatoare cate un pahar de vin... si bucuria de-a mai avea chef sa dansez ca in tinerete...
* Pentru anul 2011, mi-as dori sa incepem sa traim cat de cat bine.
Pagina realizata de