Traian Basescu a avut si o explicatie: nu l-a invitat nici un primar dintr-un oras important si n-a vrut sa transmita un mesaj gen Ceausescu sau Iliescu printre steaguri. Explicatia n-a convins, iar chiar gurile rele antiprezidentiale au lansat ipoteza ca n-a facut-o la sugestia serviciilor secrete, pentru a nu starni reactiile negative ale romanilor afectati de masurile de austeritate impuse de guvernul Boc. Lucru de mirare la un presedinte-jucator, care nu evita situatiile conflictuale. Cu atat mai mult cu cat avea si motive de mandrie. Bunaoara, anul trecut s-a inregistrat o miraculoasa crestere a exporturilor, cu peste 25% mai mult fata de anul 2009. Si asta, in plina criza economica. Dar poate ca succesul e mai putin semnificativ. In lista primelor zece firme exportatoare majoritatea sunt companii atrase in Romania de forta de munca ieftina si de facilitatile fiscale si nu se stie cat din profit va reveni in tara si cat va lua calea firmelor-mama din strainatate.
Al doilea succes ar putea fi considerat faptul ca, in ciuda scaderii veniturilor si a cresterii somajului, economiile populatiei depuse in banci au crescut cu circa cinci miliarde de euro in cei doi ani de criza. Sigur, cum zic bancherii, lipsa de incredere in viitor te face sa strangi cureaua si sa pui deoparte bani albi pentru zile negre. Dar este si un semn ca, instinctiv, romanul a iesit de sub mirajul societatii de consum cu orice pret si pana la ultimul leu. Semn de maturitate. Cum un semn de maturitate, care ar fi meritat un elogiu, este si intelepciunea cu care romanii n-au cazut in capcana populismului opozitiei si demagogiei liderilor sindicali, nu s-au lasat atrasi in manifestatii violente, cu morti si raniti, ca in alte parti. Semn ca stiu ca statul sunt si ei si ca, in ciuda sacrificiilor, nu poti sa cheltuiesti mai mult decat ai, ca statul social este o utopie paguboasa, ca nu se poate trai la nesfarsit cu mentalitatea statului asistential care imparte echitabil saracia.
Altfel, mesajele n-au lipsit. Dar, in locul aparitiilor triumfaliste la televizor, si presedintele, si primul ministru au preferat sa le afiseze pe site-urile presedintiei si guvernului. Pentru simplul fapt ca nu mai este loc de euforii gen "sa traiti bine". Suntem inca in criza. Presedintele a vorbit de speranta si de incredere dupa un an greu, mentionand ca "vremurile dificile reclama decizii dificile" si ca "sansa prosperitatii" viitoare sta in "deciziile corecte" de azi. La fel de sobru, Emil Boc le-a multumit romanilor pentru rabdarea si intelepciunea de care au dat dovada in 2010, convins ca in 2011 vom incepe sa culegem roadele masurilor dure, dar corecte, luate anul trecut.
Ceva mai explicit a fost seful statului in declaratia din prima zi a noului an. Masurile de austeritate ii vor afecta si in acest an pe bugetarii in excedent, si daca in 2011 se va relua cresterea economica, chiar daca "firav", este nevoie de continuarea proceselor de reforma, astfel ca schimbarile in functionarea statului sa fie ireversibile. Pe scurt, daca semnele bune nu lipsesc, ele sunt putine. 2011 nu va fi un an usor. Dar nici lipsit de sperante.
Problema este ca 2011 este an preelectoral. Intr-un fel sau altul, campania electorala pentru alegerile din 2012 a si inceput. Partidele au si inceput sa se pozitioneze pentru posibile coalitii, la fel si liderii de partid, obligati sa navigheze intre grupurile de interese din interiorul propriilor formatiuni politice, uneori doar pentru a-si salva scaunul. Or, toate partidele din opozitie sunt in criza endemica de programe si de idei si intr-o lipsa pustiitoare de solutii la problemele Romaniei, carora guvernul Boc a incercat sa le faca fata, cat si cum s-a priceput, riscandu-si viitorul. Ideea fixa a lui Crin Antonescu este o alianta, o comasare si o unire sub formele cele mai eficiente intre PNL si PSD, cu suspendarea lui Basescu. In rest, neantul!