Ioana Parvulescu are deja cititori numerosi care stiu ca numele ei e garantia unei lecturi pe cat de instructive pe atat de desfatatoare. Am si putut vedea la lansarile volumelor mostre din acest public stand rabdator la coada pentru autografe. Unii sunt fosti sau actuali studenti ai ei, pe care-i ghideaza prin cursuri si seminarii neconventionale in descoperirea unor "frumuseti si preturi noi" pe teritoriile parjolite de uscaciune didactica ale istoriei literaturii. Generatii de tineri s-au contaminat de la profesoara lor de placerea aventurii inteligente dincolo de drumurile batute belfereste si de constructiile prefabricate. Sunt apoi oameni de varste si profesii diferite care, cuceriti de unul din volumele publicate din 1999 incoace de Ioana Parvulescu, stiu ca fiecare nou titlu ii va ridica salutar deasupra vulcanilor noroiosi de trivialitate, prostie, cruzime si cinism, intr-o zona cu aer bun. Ingeniozitatea, spiritul ludic, modul accesibil in care poate ea sa comunice chiar si lucrurile complicate fac sa primeze placerea intelegerii, o stare de bine care da dependenta.
Cartea pe care v-o recomand azi are subtitlul "Despre literatura, cu bucurie" si am asistat la "facerea" ei, saptamana de saptamana. Caci scrisorile pe teme literare din care e alcatuita sunt selectate din cele ce au acoperit rubrica Ioanei Parvulescu din "Romania literara" pe tot parcursul anului 2009. (In paranteza fie spus, acea rubrica saptamanala tinuta timp de 17 ani, cu teme periodic schimbate - Alfabetul doamnelor, Alfabetul domnilor, Revista revistelor interbelice, Cronica optimistei/ pesimistei, Despre literatura, cu bucurie - a fost constant unul din centrele de interes ale revistei. Totdeauna cu idei subtile, bine scrisa, gandita publicistic profesionist si ilustrata "la text", adesea cu fotografii facute special de autoare, pagina Ioanei Parvulescu nu putea fi trecuta cu vederea niciodata si avea mereu reactii admirative de la cititori.) "Cartea intrebarilor" este, asa cum o arata si genericul rubricii din care provine, un elogiu al bucuriei impartasite de a citi, al lecturii ca act vital si nu ca o simpla trecere de timpi morti. Cele 24 de eseuri-epistole, adresate fiecare unui confrate avand afinitati cu subiectul, privesc deopotriva si cititorul anonim, invitat prieteneste, atras cu gratie sa se implice, sa-si formuleze propria opinie. "Intentia mea", scrie Ioana Parvulescu in preambul - "este una de explorator: sa ajung in punctele cele mai inalte sau mai ascunse ale textului literar si sa le fac accesibile oricui are bunavointa de a citi, sa descopar acele zone care fac din literatura un univers numai bun de explorat. (...) Voi incerca sa fiu si ghid, si arheolog, si reporter de la fata locului (...). Orice mi se va parea ca reuseste sa creeze bucuria lecturii va deveni subiect al acestor pagini". Ca intentia e exceptional realizata, va invit sa apreciati singuri. Ceea ce m-a incantat in special in "Cartea intrebarilor" e modul in care se intersecteaza viata reala si literatura, felul cum se lumineaza ele reciproc disputandu-si emotiile, experienta, inteligenta, imaginatia cititorului. Intrebari precum: "De ce nu ne plac aceleasi carti?", "Ce inseamna malpraxis?", "Cere inteligenta si bunatate?" sau "Sunt cartile in stare sa ne consoleze?" - se refera la literatura ca nucleu, dar iradiaza semnificativ si in viata reala. In unele epistole, Ioana Parvulescu polemizeaza elegant si convingator cu impostura, cu autoproclamatii detinatori ai adevarului, care nu admit dovezi contrare; in altele, actualizeaza prin asocieri surprinzatoare si exemple simpatice teme filosofice cu incarcatura grava. Ceea ce leaga placuta varietate de subiecte a scrisorilor e prezenta in toate a personalitatii pline de farmec, de masura, de bun gust si civilitate a expeditoarei. "Cartea intrebarilor" iti da jubilatia de a descoperi, a intelege si a participa la lectiile profesoarei de bucurie care are aptitudinea rara de a gandi si simti simultan.