Uscatorul minune. O afacere la cheie
D-l Savu Constantin este inventator. Are parul alb, se misca incet si vorbeste politicos, cu un abia perceptibil accent moldovenesc. Are cumva o infatisare de conchistador, cu mustata si barbison. Ma invita in biroul sau si, in timp ce vorbim, ii vin tot felul de idei pe care si le noteaza necontenit, pe colile imprastiate pe masa. Face desene, schite, calcule. Jerbe de idei par sa tasneasca continuu din mintea sa, aflata mereu la turatie maxima. Chiar si aparatul pe care l-a inventat este o astfel de combinatie inspirata, care se bazeaza, de fapt, pe alte 11 inventii, toate brevetate. Imi dau seama ca face parte din acea specie a inventatorilor moldoveni, a caror resursa de imaginatie este inepuizabila, prolifica, speculativa. O minte mereu in cautare, mereu dispusa la schimbare brusca de directie, intocmai unui rau ce isi gaseste instantaneu cel mai bun curs, in drumul sau catre marele fluviu.
Domnul Savu face parte din vechea generatie de proiectanti romani, care inainte de '89 erau obligati sa gaseasca dintr-o privire planul pentru orice actiune, sa gaseasca cele mai bune solutii, cu un minimum de mijloace. Acea generatie despre care se vorbeste si acum, cand este invocata inventivitatea poporului roman, pentru ca reusea sa fie la inaltimea occidentului, cu resurse tehnice infinit mai mici.
Inventia pe care d-l Savu o propune taranilor romani si micilor intreprinzatori este un "uscator-minune". "Solutia viitorului", cum o numeste domnia sa.
"Mi-am propus sa obtin o instalatie care sa fie de ajutor pentru orice sat, pentru orice taran, pentru orice om care are o bucata de pamant si initiativa. Am pornit logic. Romania produce mult, dar pretul pe piata este mic. In magazine sunt foarte multe fructe si legume conservate sau congelate sau musli de import. Dar ca sa pastrezi congelate legumele este costisitor: ai nevoie de un frigider imens, care consuma energie electrica si care iti creste pe zi ce trece pretul a ceea ce pastrezi. Mult mai simplu este daca usuci fructele si legumele. In plus, ai o multime de alte avantaje. Nu doar ca folosesti mai putina energie, dar produsele isi pastreaza mult mai bine vitaminele, calitatile. Un uscator nu face altceva decat sa scoata din ele apa, restul vitaminelor ramanand. In plus, greutatea produselor scade foarte mult si, deci, sunt mai ieftin de transportat. Una e sa duci 16 kilograme de varza, sa zicem, si alta e sa duci doar un kilogram, pentru ca ai eliminat apa, dar vitaminele si calitatile ei raman intacte". Asadar, deshidratarea legumelor si fructelor este pentru domnul Savu un proiect pentru viitorul alimentatiei. Mai usor de pastrat, mai usor de transportat, cu aceleasi calitati nutritive. Pentru orice gospodina si orice restaurant, pare solutia ideala. Cateva kilograme de morcovi ar insemna, probabil, o mana de morcov deshidratat. Se manipuleaza mult mai usor, ocupa mai putin spatiu, este la fel de eficient.
"Acum nu mai exista centrele de colectare de pe vremea lui Ceausescu. E foarte simplu ca un grup de tarani sa faca un proiect si sa obtina finantare pentru un astfel de uscator. Toata comunitatea poate apoi aduce legumele si fructele in localitatea de resedinta si sa obtina un pret mai bun. Este, daca vreti, un sistem de cooperativa, dar in care proprietar nu mai este statul, ci insusi taranul. Un astfel de centru, pe care eu il pot proiecta la orice dimensiune, poate sa fie o solutie pentru cateva zeci de sate in zona in care este amplasat. Iar eu as putea sa pun la dispozitie nu doar uscatorul in sine, ci toate utilajele necesare, de la un aparat care iti taie felii, la un aparat de impachetare. E o afacere la cheie: o iei, o amplasezi si pornesti la treaba. La firma pe care am infiintat-o, se pot face inclusiv proiectele pentru finantare europeana. Oamenii doar sa fie hotarati sa faca ceva in satul sau in regiunea lor, si noi le punem totul la dispozitie".
In socotelile pe care domnul Savu mi le prezinta, totul pare foarte simplu. Pe hartie profitul este urias, posibilitatile sunt nesfarsite. Asta, pentru ca instalatiile sale de deshidratare se pot folosi si pentru plante medicinale, si pentru orice fel de fructe sau legume, sau cherestea si chiar pentru carne. Dintr-un condei, visinele devin praf rosu, gustos, pentru ornat torturi si prajituri, toate restaurantele ar folosi legume deshidratate, costurile ar fi exceptionale, profitul maxim. Cum de nu s-a gandit nimeni la asta pana acum si de ce nu a devenit asta o strategie nationala pentru dezvoltare, daca lucrurile sunt asa de simple si de profitabile?
O inventie pentru romani
"S-au gandit destui. Ca dovada, am vandut deja astfel de sisteme de uscare, in toata tara. Avantajul a ceea ce propun eu este in principal legat de consumul de energie si de cum este proiectat un astfel de centru. In primul rand ca uscatoarele mele consuma de minim 3 ori mai putin curent electric decat orice alt sistem existent. Apoi, felul in care este construit imi da voie sa usuc de pana la opt ori mai multa materie prima. Deci, daca un sistem din occident usuca un kilogram de mere in 8 ore, eu usuc trei kilograme intr-o ora. In felul asta, la sfarsit, eu am o marfa cu un pret imbatabil. Anul trecut m-a cautat o firma din zona Brasovului care dorea o eficienta maxima pentru mere, si cand i-am dat cifrele, au zis ca au studiat deja toate ofertele din Germania si Franta si ca ce spun eu e imposibil. Au venit si s-au convins ca este foarte posibil si au cumparat uscatorul. Apoi, m-am trezit cu firme din strainatate, care doresc sa cumpere acest utilaj. Am refuzat. As vrea sa fie o inventie care sa ii ajute in primul rand pe romani. Occidentalii au destule avantaje fata de noi. Cat despre folosirea acestei inventii la scara nationala... eu am ajuns pana la guvern. Pe vremea aceea era guvernul Nastase. Propunerea mea era urmatoarea: de ce sa faca fiecare roman un proiect pentru finantare europeana si sa se chinuie fiecare cu hartiile si aprobarile? De ce sa se piarda timp de fiecare data cu studiul unui dosar si cu verificarea stampilelor? E mult mai simplu sa fie verificate si aprobate, sa zicem, zece sau doua zeci de proiecte standard, de sisteme ca acesta al meu, dar pe diferite domenii, si apoi oamenii sa isi aleaga ce se potriveste in zona lor. Propunerea mea era de fapt tipizarea proiectelor pentru finantare europeana. Mi se pare mult mai logic. Viteza de absorbtie a banilor europeni ar creste si proiectele ar avea deja o expertiza perfecta. Cred ca daca s-ar aproba tipizarea dosarelor pentru fonduri europene, zeci de centre de colectare-prelucrare ar aparea in toata tara si in 6 luni, hai sa zicem un an, Romania s-ar ridica economic in primele locuri din Europa. Propunerea mea a fost atunci luata in seama. Urma sa dau detalii si sa propun solutiile concrete. A picat guvernul, s-au schimbat consilierii, hartiile s-au pierdut, noii veniti nu au mai parut interesati de idee. Preferam sa importam mancarea, decat sa o colectam si sa o pregatim aici, la noi, de la taranul roman. Ca sa inchei: tipizarea proiectelor de finantare ar duce Romania in topul european, in cel mai scurt timp. Este ceea ce eu le propun taranilor la scara mai mica, prin utilajele mele. Un proiect de-a gata, cum se spune, cu care sa te apuci de treaba."
Un aparat simplu pentru deshidratare costa in jur de 20 de mii de euro. Dar cel mai rentabil pare sa fie cumpararea unui sistem complet, cu depozit, masini de maruntire si, eventual, ambalare in vid. Asa ceva costa in jur de 70 de mii de euro. Pentru un taran poate sa para o suma mare, dar se poate face o achizitie prin primarie sau prin Grupurile de Actiune Locala (GAL). Impreuna cu o finantare europeana, suma de pornire va fi minima, iar avantajele considerabile. Nu numai ca taranii ar putea sa isi vanda marfa la un pret bun, tot timpul anului, dar ei insisi nu ar mai merge sa cumpere de la piata o mancare in costul careia sunt incluse comisioanele tuturor celor ce muta marfa dintr-un loc in altul. Pentru ca fiecare miscare a marfii inseamna cost suplimentar la raft. Plus scaderea calitatii produsului. Cu un astfel de centru ar avea mancare buna, la pret de producator local, tot timpul anului. Astfel de centre sustin consumul din productia locala, deci un pret mai mic, pentru o mancare mai sanatoasa.
Povestea nucilor de aur
Totul a inceput intr-o iarna cand Iosif Kis si-a petrecut Anul Nou la manastirea "Petru Voda" din Moldova. Avea deja in minte ideea de a porni o afacere cu nuci si i-a impartasit-o chiar atunci parintelui Iustin Parvu, cerandu-i binecuvantarea. Parintele i-a zambit si l-a binecuvantat, indrumandu-l - nu doar sa faca o afacere, ci sa ii ajute pe toti cei ce vor sa aiba un trai decent, muncind cu credinta pamantul. Continuandu-si studiile si efortul, Iosif a ajuns in cativa ani unul dintre expertii romani in nucifere. Stie aproape tot despre cultura nucului. Si-a deschis un site pe care ofera informatii, sfaturi si puieti altoiti tuturor celor interesati. Livada lui de nuci a devenit o scoala pentru toti cei ce vor sa invete cum sa castige din nuci. Invitat la intalniri internationale, aflat mereu in contact cu francezi ce au livezi de nuci model, ascultat pe toate forumurile unde oamenii incearca sa afle cum sa porneasca o afacere cu o livada de nuci, Iosif a devenit un "apostol" al nucului in Romania.
L-am intrebat daca un om care detine doar un hectar de pamant ar putea sa traiasca dintr-o livada de nuci plantata pe el, fara sa fie nevoit sa mai plece la munca in strainatate, departe de familie.
"Sa pornim de la cifre, fiindca totul devine astfel mai clar. Pe pietele noastre, un kilogram de miez de nuca costa 25 de lei, in cel mai fericit caz, iar in supermarket, 50 de lei noi. Nu iti trebuie mult teren pentru a putea trai din nuci, si investitia de pornire este mica, existand si subventii destul de bune. Un singur hectar de pamant daca ai si il faci livada de nuci iti poate aduce un profit intre 10 mii si 70 de mii de euro la recolta. Pentru ca de la nuc se poate folosi absolut tot. Si cu cat transformi mai bine materia prima, cu atat profitul este mai mare. Poti sa vinzi nucile ca atare sau doar miezul si sa pastrezi coaja pentru foc, sau sa transformi miezul in ulei. Raportandu-ne la piata internationala, pretul unui kilogram de nuci in coaja variaza intre 3,5 si 3,9 euro, in functie de calitate si de soi. Aceasta echivaleaza, la o productie de doar 3 tone la hectar, cu un venit anual minim de 10500 de euro. In conditiile in care soiul cultivat este unul foarte productiv, veniturile sunt cu atat mai mari. De exemplu, soiul Lara, dupa 8 ani de zile de la plantare, se apropie de o productivitate de 6 tone la hectar, ceea ce echivaleaza cu un venit anual de 21000 euro. Daca miezul extras se transforma in ulei de nuca, ar rezulta aproximativ 750 litri, care se vand pe piata, la flacoane, cu aproximativ 100 de euro litrul. Deci un venit de aproape 70 de mii de euro, pe un singur hectar. Dar posibilitatile sunt mult mai numeroase. Se poate face dulceata de nuci verzi, se poate face vin de nuci, care este o delicatesa oriunde in lume si se vinde la preturi exorbitante. De la nuc putem folosi absolut tot, si coaja, si frunzele, si fructele, chiar si lemnul, la final. Trebuie un pic de rabdare si initiativa".
Pe unde a umblat, Iosif i-a sfatuit pe oameni sa isi faca o livada de nuci. Orice om de afaceri ar fi pastrat ideea pentru el, insa Iosif a preferat sa ii invete si pe altii. In Romania sunt peste 30 de mii de hectare de pamant ideale pentru a fi plantate cu livezi de nuc. Si ele n-ar acoperi integral cererea pietei. Asa ca este loc pentru toata lumea, si riscul ca pretul nucilor sa scada este putin probabil. Pentru ca nucile sunt folosite pe o scara larga, in diferite domenii. Numai despre proprietatile terapeutice ale nucului, Iosif ar putea sa vorbeasca o zi intreaga, despre siropurile si infuziile pe care le putem obtine din frunzele si fructele nucului. Si ce produse cosmetice se pot face pe baza de extracte si uleiuri de nuc. Si tot ceea ce spune se bazeaza pe studii, date, cifre concrete.
"Un consum constant de miez de nuca sau de ulei de nuca reduce considerabil riscul de atac cerebral, cel de stop cardiac si cel de arteroscleroza. De asemenea, cheagurile de sange sunt dizolvate, nivelul colesterolului rau este redus semnificativ, iar parazitii intestinali sunt eliminati. Datorita continutului sau in melatonina, uleiul de nuca este un foarte bun tonic pentru creier. In urma unei analize comparative intre uleiul de nuca presat la rece si uleiul de masline presat la rece, a rezultat ca cel dintai are un continut in acizi grasi omega 3 de peste 21 de ori mai mare decat uleiul de masline si ca nivelul acizilor grasi omega 6 este de 5 ori mai mare, in cazul uleiului de nuca, fata de uleiul de masline. Datorita continutului in acizi grasi polinesaturati omega 3 si omega 6 din uleiul de nuca presat la rece sunt reglate functiile organismului, cum ar fi cele cardio-vasculare, reproducatoare, imunitare si ale sistemului nervos. Un consum constant de nuci sau de ulei de nuca nu numai ca ne-ar face mai sanatosi, dar ne-ar scuti de banii dati pe medicamente", imi explica Iosif.
- Ce ii sfatuiesti pe cei care doresc sa porneasca o livada de nuci?
- In primul rand, sa faca o analiza agro-chimica a terenului. Nu costa mult, dar vor sti exact ce tip de nuc se va potrivi pe terenul lor, si in felul asta vor avea productie maxima. Apoi, sa isi cumpere puieti altoiti, de la oameni autorizati, care stiu ce vand. Important este sa ceara un sfat avizat cand planteaza, pentru ca dupa aceea nu mai este mare lucru de facut, nucul fiind unul dintre cei mai putin pretentiosi pomi fructiferi. Daca soiul de nuc este adaptat terenului, primele fructe pot aparea si din al doilea an, cum s-a intamplat la livada mea. Pana ajunge livada la maturitate, se poate cultiva cu succes, in acelasi spatiu, fasole, care creste foarte bine impreuna cu nucul si poate aduce un venit suplimentar. Cand incepe productia de nuci, este important sa nu vanda primului venit la poarta. Sunt foarte multi samsari care cumpara la preturi derizorii nucile. Ca sa aiba un pret bun, oamenii ar trebui sa invete cum sa vanda nucile. In primul rand, ar trebui sa le spele intr-o solutie speciala, impotriva mucegaiului, si apoi sa le usuce bine. Asta le poate creste pretul la pana de 3 ori. De asemenea, cu cat cantitatea e mai mare, cu atat pretul o sa fie mai bun. Daca taranii dintr-o anumita zona s-ar uni sa stranga nucile in acelasi loc si sa le spele si sa le usuce corespunzator, acea zona, va garantez, ar trai prosper, numai din nuci.
Eforturile lui Iosif Kis nu au ramas fara consecinte. La targul agricol Indagra, de anul acesta, din prima zi s-au vandut nu mai putin de 20 de mii de puieti de nuc. Multi dintre cumparatori erau cunostinte facute pe internet, care invatasera cum sa porneasca o livada de nuci, de pe site-ul nucifere.com. Livada lui Iosif nu este foarte mare: doar trei hectare. Zeci de oameni au fost deja si au vizitat-o, invatand la fata locului ce trebuie facut. O livada pe care Iosif Kis a facut-o "pentru copiii mei si pentru o batranete linistita in care sa nu depind de nimeni".
O afacere dulce si sanatoasa: mierea
In urma cu aproape 40 de ani, Traian Dobre era marinar. Intr-una din perioadele de sedere la tarm, undeva langa Tulcea, a intalnit o batrana care i-a vorbit atat de frumos despre albinele ei, incat l-a vrajit pe loc si Traian si-a cumparat un stup. Vraja n-a intarziat. Era fascinat de disciplina, curatenia si ordinea acelor mici zburatoare. Apoi si-a cumparat inca zece stupi. Norocul a facut sa-i cunoasca pe Gheorghe Puscasu si pe Tudorascu Nicolae, doi dintre cei mai mari apicultori romani. A invatat de la ei cat a putut si, incetul cu incetul, pasiunea a devenit meserie si meseria destin. Nu s-a mai ocupat de nimic altceva decat de albinarit. Dupa revolutie, a inceput sa exporte mierea sa in Germania, si cum nemtii erau multumiti de calitate si cererea crestea, a facut un centru de colectare a mierii. A pus pariu, nu atat pe cantitate, dar mai ales pe calitate si... a dat lovitura! A tinut mereu cont de standardele occidentale si astazi, "Tremot", compania pe care o conduce, exporta toata mierea in Germania, Anglia si Italia. Cateodata, are un stand si la targurile din Bucuresti, unde se vand produse naturale si trebuie sa te grabesti daca vrei sa apuci ceva din bunatatile expuse, de la propolis si faguri, la miere de maracine, menta, trifoi alb sau mana.
- Poate sa fie mierea o afacere in Romania?
- Va spun sincer ca daca as avea acum 10 tiruri cu miere de salcam, as da lovitura. Mierea romaneasca este extraordinara, si nu avem destula cata cerere este pe piata. Toata Europa, Anglia si, mai nou, si Japonia, ne cauta pentru mierea noastra. Am fost la zeci de targuri internationale, si va spun ca ce avem noi nu are nimeni. Daca este curata, mierea romaneasca nu are concurenta. Acum vindem miere de rapita - care e prima, apoi de salcam, de tei, poliflora, de floarea soarelui, de menta, de coriandru sau miere din Delta Dunarii. Cumparam miere din toata tara. Un apicultor bun poate sa imi dea miere de 4-5 ori pe an, pe masura ce o recolteaza. Altii o depoziteaza mai intai si mi-o dau acum, la sfarsit de sezon, sperand ca vor obtine un pret mai bun.
- Imi puteti spune care este secretul mierii dumneavoastra?
- Sa fie curata! Daca dumneavoastra veniti de patru ori intr-un an la mine, cu miere de vanzare, de patru ori fac analize. Si anul asta am avut surprize. Un producator cu care lucrez de 15 ani a avut mierea de rapita si de salcam in regula, dar cand a venit cu cea de tei, era plina de antibiotic. Albinele au doua boli care se trateaza cu antibiotic. Cea mai nociva e loca americana, care atunci cand iti intra in stup, mai bine ar fi sa dai foc stupului. Unii incearca sa o trateze, dar tratand-o, de fapt amani dezastrul, boala se poate raspandi la ceilalti stupi. Si s-a demonstrat ca antibioticul in miere are efecte negative asupra omului. Acea miere provoaca rezistenta, pentru ca se comporta ca un tratament homeopat. Un singur gram de antibiotic poate contamina 150 de tone de miere. Cititorii dvs. trebuie sa cunoasca acest lucru, iar recomandarea mea este sa nu cumpere miere din surse nesigure - de la marginea drumului sau indiferent de unde, fara a avea incredintarea ca a fost verificata. O verificare completa e foarte scumpa, si nu o fac toti producatorii. Mierea ecologica e facuta de un numar redus de oameni in Romania. Cei care fac miere ecologica trebuie sa aiba declaratie speciala de la fermierul lotului din care colecteaza, ca ce a cultivat acolo respecta normele agriculturii bio (ca nu s-au folosit seminte modificate genetic, ierbicide, insecticide, pesticide). Nici un gram din mierea pe care o export nu pleaca de aici fara analize si nimeni in occident nu ar cumpara fara analize.
- Celor care vor sa se apuce de o afacere cu stupi, ce le-ati recomada?
- Eu am inceput cu un stup, apoi am avut 10, apoi 24, apoi 46, si cat am mai stat in functie, in Flota, am ramas cu 60. Dup-aia am ajuns si la 300. Acuma, daca am imbatranit, am redus stupii, dar de lasat nu ma pot lasa de ei. De la 100 de stupi in sus, un om care se ocupa de ei poate trai din asta, el cu familia lui. La 100 de stupi ai venit din miere, din polen, din propolis, din laptisor, din ceara, din pui. Anual, profitul in mana poate sa ajunga la 5-6 mii de euro. E una dintre meseriile care ar trebui imbratisate, pentru ca flora exista berechet in Romania. E o activitate care iti da un venit cinstit si corect. Cine vrea o afacere ar trebui sa plece in pastoral, cu minim 300 de stupi. E o munca mai grea, dar si castigurile sunt pe masura. Si daca vor un castig si mai bun, ar trebui sa planteze Evodia. E un arbust care creste si la noi. Florile sale infloresc in iunie, cand floarea altor pomi s-a dus. Mierea e delicioasa si are un pret foarte bun.
Inainte de plecare, am facut turul biroului domnului Dobre, un adevarat sanctuar al mierii. Zeci, sute de borcane, de toate dimensiunile si formele, pastrand in ele aurul albinelor. Fiecare borcan inseamna alt parfum, alt gust, alta poveste. Povestea florilor din Romania.
Contacte: Savu Constantin - 0744/810.117, Iosif Kis - 0723/951.302, Traian Dobre - 0244/268.288.