Sperante dar si rezerve
- Stimate Valeriu Matei, sunteti unul dintre cei mai experimentati analisti politici din Basarabia. Ati urmarit si interpretat cu acuratete procesele politice din ultimii ani, fapt ce imi permite sa va intreb, la acest inceput de an, cum apreciati refacerea Aliantei pentru Integrare Europeana, capacitatea partidelor din AIE de a coopera pentru un program politic comun, capacitatea clasei politice de a scoate R. Moldova din sclavia sovietica si a o indrepta, ireversibil, spre Occident?
- Refacerea AIE era asteptata de societatea basarabeana. Vointa celor multi si-a gasit expresie si in mitingurile organizate de Asociatia Pro Europa, pe parcursul lunii decembrie 2010. Cred ca aceste evenimente au fost de natura sa accelereze refacerea AIE. Ne-am dori cu totii ca vointa de a coopera in cadrul unui program politic comun, in vederea iesirii din zona de influenta a fostului Imperiu Sovietic, si de aderare la UE, sa fie - nu doar prezente, ci si predominante in aspiratiile partidelor democratice si ale clasei politice de la Chisinau. Modul in care s-au desfasurat discutiile de continuare a colaborarii in cadrul AIE ma face, insa, sa am si unele rezerve. Prea multa terminologie din domeniul comertului si-a facut loc in discursurile publice ale protagonistilor acestui dialog: oferte, negocieri etc. Ce sa mai spunem de interese? Multe mesaje contradictorii, derutante, ilare chiar. Uneori aveam impresia ca I. L. Caragiale nu doar si-a creat personajele, ci continua sa le plodeasca la nesfarsit.
- Cat de fragmentata sau de solidara este societatea moldoveneasca? In ce masura cei circa 4 milioane de cetateni si-au clarificat optiunile "geopolitice"?
- Societatea basarabeana e una tipic post-coloniala. Nici dupa douazeci de ani n-au fost depasite "starile" inoculate de regimul comunist de ocupatie. Cei ce se autointituleaza, impropriu, "rusolingvi", sunt in marea lor majoritate dominati de nostalgii imperiale si de psihologia lui homo sovieticus, "care nu avea nici casa, nici strada, nici patrie". "Independentistii" de astazi de la Chisinau sunt cei care pana in august 1991 erau si ei pro-sovietici. Partea constienta a populatiei - intelectualitatea, tineretul - este proeuropeana si romaneasca. Vectorul istoriei, sunt sigur, nu poate fi decat cel european. Evenimentele din aprilie 2009 si alegerile generale din 2009 si 2010 sunt o dovada a acestui fapt. Daca in decembrie 1991, prin semnarea hazardata de catre M. Snegur a actelor de creare a asa-zisei "Comunitati de state independente", nu ar fi fost curmata calea baltica pe care o urmam si noi pana atunci, am fi fost de mai multi ani un stat membru al UE si al NATO. Cea de-a doua etapa de apropiere de UE, in anii 1998 - 1999, a fost curmata prin complotul Lucinschi - Voronin - Rosca. Suntem, acum, la cea de-a treia tentativa si ar trebui sa reusim. Sper ca atat clasa politica din R. Moldova, cat si societatea noastra au invatat ceva din propriile greseli...
- Care sunt cele mai mari riscuri care pot pune in pericol functionarea Aliantei?
- Eternele noastre metehne: ambitiile nemasurate, aroganta, intrigile, levantinismul, lipsa de solidaritate civica, tragerea jaratecului doar la propria turta... E si o buna doza de imixtiune moscovita, ilustrata de vizita nepoftitului personaj gogolian Naraskin, la inceputul lunii decembrie 2010.
Adevarul despre drama Basarabiei si Bucovinei
- In viziunea dumneavoastra, care ar trebui sa fie prioritatile AIE pe termen scurt, mediu si lung?
- Pe termen scurt - asigurarea unei minime cresteri economice, continuarea politicii de atragere a investitiilor in economia reala, programe sociale coerente, reforma in justitie, obtinerea liberalizarii regimului de vize cu UE. Pe termen mediu - negocierea si semnarea cu UE si tarile sale membre a unui acord de asociere, ajustarea legislatiei Republicii Moldova la normele europene, modificarea mecanismului si largirea formatului de negocieri in problema Transnistriei, identificarea unor surse energetice de alternativa. Pe termen lung (4 - 5 ani) - integrarea in UE si intronarea adevarului despre drama Basarabiei si Bucovinei.
- In ultimul deceniu, in timpul dictaturii lui Voronin, au curs rauri de minciuna despre apropierea R. Moldova de Uniunea Europeana, in realitate, populatia fiind indoctrinata si orientata spre Est, spre refacerea imperiului sovietic. Credeti ca in momentul de fata se va depasi faza declarativa a integrarii europene si se va trece la activitati concrete, astfel incat procesele de aderare sa devina ireversibile?
- Aveti dreptate, regimul demagogic al generalului rus Voronin a prezentat mereu programul de vecinatate cu UE ca pe o mare izbanda comunista pe calea integrarii europene. Vreau sa cred ca liderii aliantei vor aborda cu realism problemele integrarii in UE, care nu sunt doar "o seama de cuvinte" pompoase despre vocatia noastra europeana si dorinta de libera circulatie. Integrarea europeana presupune un efort sustinut al intregii societati, o buna pregatire a administratiei centrale si locale, a societatii civile. Deocamdata, realizarile la acest capitol sunt modeste. Daca exodul populatiei, in primul rand al intelectualitatii, va continua in acelasi ritm, nu prea imi dau seama cum si, mai ales, cu cine vom realiza acest proiect de integrare europeana. Ma ingrijoreaza felul si modul cum sunt selectati functionarii in administratia centrala si locala, ignorarea criteriilor valorice, inertia si lipsa de conlucrare in cadrul institutiilor statului, coruptia si ascensiunea prin "protectie de fuste", cum zicea marele Eminescu. Am si suficiente rezerve, cat priveste capacitatea celor trei componente ale AIE de a participa cu aceeasi daruire la realizarea proiectului de integrare in UE. La acest nou inceput nu putem decat sa-i credem pe cuvant.
O experienta diabolica in materie de deznationalizare
- Problemele identitare, nationale, marile nedreptati istorice isi vor gasi loc in agenda de lucru a Aliantei? Ori, sub masca pragmatismului si a crizei, se va solicita de la intelectuali, de la societatea civila multa ingaduinta si mutenie?
- Cea mai proasta politica a fost sa nu fie abordate sincer si curajos problemele identitare si cele legate de traumele regimului sovietic de ocupatie. Mai mult decat atat: Snegur a organizat in debutul anului 1994 rusinoasa adunare antiromaneasca, numita "Congresul Casa noastra - Republica Moldova", Lucinschi ne-a tot magulit cu "matusa de la Sibiu", dar a promovat voalat aceeasi politica antinationala, a urmat dementa antiromaneasca a sovieticului Voronin... Sper ca liderii AIE sa dea dovada de curaj si sa spuna lucrurilor pe nume. Oricum, istoria nu o putem schimba. Cardasia dintre Hitler si Stalin din august 1939 nu a fost altceva decat o crima impotriva popoarelor roman, polonez, lituanian, leton, estonian si finlandez. Actul de la 28 iunie 1940 a fost unul de agresiune impotriva statului roman si de dezmembrare a teritoriului national al Romaniei. Asa s-a numit dintotdeauna poporul nostru, chiar daca a vietuit mai multe secole in trei formatiuni statale: Transilvania, Muntenia si Moldova. Rusii, in evul mediu, au vietuit in mult mai multe cnezate, nemtii in landuri. Exista oare o limba si o natiune novgorodeana, una suzdalesca si o alta moscovita? Spunem mereu aceste lucruri, poate de neinteles la Bucuresti sau Targoviste, dar aici, regimul sovietic de ocupatie a derulat pe parcursul a peste 50 de ani o experienta diabolica, unica in materie de deznationalizare: peste 850 de mii de oameni (din totalul de 3 milioane) exilati in Siberia si Extremul Orient, ucisi, maltratati - un act de genocid. Apoi, impunerea unei limbi artificiale, deosebita de limba romana, numita "moldoveneasca" si elaborata inca in anii 30 ai secolului trecut in Transnistria; utilizarea cuvantului roman doar ca o injurie; actele de ocupatie ruseasca si sovietica numite "eliberari"; inocularea ideii ca intreaga noastra cultura s-a dezvoltat sub influenta "binefacatoare" a culturii ruse si alte minciuni sfruntate, pe care ciracii lui Voronin le mai repeta si astazi, fiindca altceva nici nu prea stiu. In absenta unei abordari corecte si curajoase a acestor probleme, apar semidoctii care se erijeaza in experti in problemele nationale, plastografii si ucenicii lor, intr-un cuvant - plevusca ideologica, iesita din laboratoarele staliniste si kominterniste, sprijinita fatis de gruparile sovine, fasciste si neobolsevice de la Moscova. Le mai toarna apa la moara si unele odrasle ale vechilor kominternisti, cu sediul la Harkov, ajunsi in Occident pe post de "experti" in materie de Basarabia.
Cultura, in detrimentul scandalului
- Articolul 13 din Constitutie, care legifereaza teoria criminala a lui Stalin despre doua limbi diferite - moldoveneasca si romana -, o insulta la adresa adevarului si a romanimii de pretutindeni, va fi aruncat, in timpul mandatului AIE, la cosul de gunoi al istoriei?
- M-am exprimat de mai multe ori in favoarea adoptarii unei noi Constitutii a R. Moldova. Cea prezenta a fost scrisa de o grupare antinationala si antidemocratica si e plina de ineptii, de la preambulul ce contine notiunea stalinista "popor moldovenesc", la rusinosul art. 13 si la absenta unui mecanism real al separatiei puterilor in stat, a notiunilor de descentralizare, si pana la prevederile ce au dus la enclavizarea teritoriului R. Moldova... Aceasta Constitutie contravine Declaratiei de Independenta de la 27 august 1991, ce contine notiunile de limba romana, romanii de la rasarit de Prut, teritoriul romanesc al Basarabiei s.a. Sa speram ca cel putin articolul 13 va putea fi modificat in urmatorii patru ani.
- La acest inceput de an, ce mesaj ati dori sa transmiteti fratilor nostri de peste Prut, sutelor de mii de cititori ai revistei "Formula AS"?
- Sa credem in noi insine, in trainicia poporului roman, sa stim sa ne promovam valorile autentice, nu sa le denigram. Sa ne izbavim de o noua meteahna - euro-papagalismul. Le suntem interesanti englezilor sau germanilor ca romani, si nu in calitate de epigoni ai lor. Cultura romana nu e de raftul doi sau trei, cum afirma unii veleitari semidocti. Dau un singur exemplu: Nicolae Milescu Spatarul (denigrat si el in ultimii ani, de unii mici profesori care scriu pe dupa ureche) i-a dat culturii ruse prima descriere literara a Siberiei si prima conceptie a istoriei Rusiei (cu 50 de ani inainte de Tatiscev). Nu e un prilej de falsa mandrie, ci un insemn al faptului ca trebuie sa valorificam aceste opere. Iata de ce le doresc mijloacelor de informare publica succes si prosperitate, si cat mai multe pagini de cultura, in detrimentul celor de scandal.
Tuturor cititorilor - un an mai romanesc, mai solidar, mai bun, cu belsug, fericire, sanatate si multe bucurii.