De la inaltimea senectutii senine, istoricul Neagu Djuvara crede ca adevaratul motiv al amanarii este neincrederea in structura intregii noastre functionari si reputatia de coruptie pe care o avem. La capitolul reformarii justitiei si al luptei cu coruptia nu stateam bine nici in 2007, dar am fost primiti in Uniune cu promisiunea rezolvarii acestor probleme. N-am facut-o convingator, cand nu ne-am fofilat. Ce incredere poti avea in masurile implementate de Ministerul de Interne, minister agitat periodic de scandaluri de coruptie, cand nici forul legislativ al tarii nu este scutit de suspiciuni si de scandaluri?
Au fost date publicitatii declaratiile de interese ale alesilor, in baza legii privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice. Pentru transparenta, fiecare parlamentar este obligat sa declare daca el, sotul, copiii majori sau parintii sai ori ai sotului au derulat sau deruleaza contracte finantate din bani publici, direct sau prin societati comerciale la care sunt asociati ori actionari. Legea este menita sa-i fereasca pe alesi de ispita. Dar, surpriza, 72 de parlamentari, 24 de senatori si 48 de deputati, fac afaceri cu statul, in valoare de peste 258 de milioane de euro. Cum majoritatea sunt din arcul guvernamental, 24 din PDL si 9 din UDMR, te-ai fi asteptat la dezbateri furtunoase si proteste viguroase ale opozitiei. Dar, nimic! Normal, in barca afacerilor cu statul se afla si 35 de parlamentari ai opozitiei, 20 de la PSD si 15 de la PNL. De fapt, afacerile merg simetric cu repartizarea mandatelor, alaturi de parlamentari din PDL, UDMR, PSD si PNL, se afla si reprezentanti ai conservatorilor, progresistilor, independentilor si minoritatilor. Pe scurt, toti o apa si-un pamant. Poate afacerile parlamentarilor cu Statul sunt curate ca lacrima. Si in cazul lor functioneaza prezumtia de nevinovatie. Insa cand vezi ca grosul afacerilor, unele cu bani europeni, se deruleaza in colegiile in care au fost alesi, nu poti sa nu te intrebi daca unele n-au fost discret sprijinite de cei interesati. Aici ar trebui sa intervina Agentia de Integritate. Insa procedurile sunt lungi si greoaie. Iar cu un avocat bun se pot prelungi pana la sfantul Asteapta. Proba, odiseea lui Adrian Nastase, cu casele, cu chinezariile lui si cu mostenirile lasate de matusa Tamara. Iar colegii lui, parlamentarii, de toate culorile politice, au facut tot ce le-a stat in putinta sa nu i se ridice imunitatea pentru a ingadui justitiei sa-l cerceteze. S-ar putea sa fie nevinovat, insa asupra acestui fapt doar justitia se poate pronunta. Si Justitia nu poate, biata de ea. Legata la ochi, ba chiar si surda, nici Parlamentul n-o lasa! Mai mult, printr-o smecherie de zile mari, recent, parlamentarii au votat o lege, in conditii cel putin dubioase, prin care avocatii nu mai raspund penal daca instiga clientii la mita, trafic de influenta, fals, evaziune fiscala, marturie mincinoasa, desi acestea sunt infractiunile cel mai des savarsite in aceasta profesie. Penal raspunde clientul, avocatul nu! Parlamentarii puterii si ai opozitei au votat legea cot la cot, a si fost promulgata de presedinte, care a semnat-o ca primarul, si produce si efecte juridice retroactive, deoarece in penal se aplica legea mai favorabila. Primul beneficiar s-ar putea sa fie senatorul-avocat Costica Voicu (PSD), unul din parlamentarii arestati in timpul exercitarii mandatului si care are acum sansa sa scape cu o pedeapsa mai mica. Daca va fi gasit vinovat! Daca asa merg lucrurile in Parlament, de ce sa ne miram ca instantele europene nu au incredere in autoritatile de la Bucuresti?