Prietena mea, Andreea, e maritata de doisprezece ani si are patru copii. Ea si sotul ei, Gelu, si-au facut o casa absolut superba. Gelu are o aventura cu o colega de serviciu. Pentru ca, din pacate, omul nu e nici pe departe un model de discretie, toata lumea a aflat intre timp de viata lui dubla. La firma se barfeste copios pe tema asta, iar cercul de prieteni al celor doi este de asemenea la curent. Ba chiar, nu de mult, o persoana total straina mi-a relatat despre aventura lui Gelu, fara sa aiba idee ca eu ii cunosc pe impricinati. Povestea dureaza deja de cateva luni si Andreea nu banuieste nimic. Ma simt intr-o postura penibila si nu stiu deloc ce atitudine ar trebui sa iau, motiv pentru care, de mai multe saptamani, am evitat sa ma vad ori sa conversez la telefon cu Andreea. In mod normal, as spune ca intr-o treaba ca asta nu e cazul sa ma amestec. Dar poate fi oportuna neutralitatea si intr-o asemenea imprejurare, cand toti comenteaza cazul si numai Andreea habar n-are de nimic? Nu e de datoria mea, ca prietena, sa-i deschid ochii? Fie si ca sa nu se simta tradata din toate partile, daca intr-o buna zi ar prinde totusi de veste? Pe de alta parte, n-as vrea sa fiu bulgarele care declanseaza avalansa. Asadar, ce ar trebui sa fac?
MARIA
Opinia unei patite
IOANA CAVALI,
profesoara, a fost inselata de fostul ei sot timp de un an
"Din punctul meu de vedere, prietenii care tac nu sunt prieteni adevarati"
Daca stii sigur ca prietena ta e inselata de sotul ei, spune-i! E mama a patru copii, nu merita o asemenea soarta si nici compatimirea celor din jur. Eu, cel putin, mi-as fi dorit sa aiba cineva curajul sa-mi spuna ca sotul meu ma inseala, mai ales ca traia cu o cunostinta comuna, o "prietena" de familie. O banuiala am avut eu inca de la inceput, l-am si intrebat de cateva ori, dar el a negat de fiecare data. Apoi, am inceput sa insist, pana cand aproape l-am adus la exasperare. Mai tarziu, dupa ce am divortat, am aflat cine stiuse de legatura lui: oameni care ne intrasera in casa toata vremea, care statusera la masa noastra si, dupa cat se pare, n-avusesera nici un fel de retineri sa-l acopere si sa-l invite, la randul lor, la cate-o petrecere impreuna cu iubita lui. Erau mai curand prietenii sotului meu decat ai mei, si totusi: asa umilita nu m-am simtit niciodata in viata mea. Iar uneori ma intreb daca nu cumva si unele din prietenele mele l-or fi vazut cu femeia aceea, fiindca nu-si dadea prea mare osteneala sa se ascunda. Gandul ca ar putea fi asa, ca ele au tacut, in loc sa-mi dea sansa de a nu ma expune compatimirii, de a afla adevarul, ma innebuneste. Sigur ca e mai simplu sa-ti tii gura. Cand vorbesti, iti asumi o raspundere, poate chiar risti sa strici o prietenie. Insa eu cred ca unui om pe care-l socotesti apropiat ii esti dator macar atata lucru: sa-i spui ca fericirea sa este o mascarada.
Opinia unui barbat
PAUL TRANCA
"Nu va amestecati, caci cuplurile sunt structuri extrem de sensibile"
Consider ca ati fi neinspirata daca ati juca rolul aducatorului de vesti proaste, deoarece cuplurile sunt structuri deosebit de sensibile. De altfel, nici nu e clar de la prima privire daca o femeie inselata este, intr-adevar, in necunostinta de cauza sau mai degraba nu vrea sa stie ce se petrece, pentru ca, in caz contrar, ar fi obligata sa traga niste concluzii si sa ia niste decizii pe care, de fapt, prefera sa le evite. De aceea, in primul rand, mie mi se pare gresita tendinta dvs. de a va indeparta de Andreea. Poate ca acum ea are nevoie de prezenta dvs. mai mult ca oricand. Dupa parerea mea, datoria dvs. ca prietena ar fi sa stabiliti, inainte de toate, ce fel de sprijin ar dori sa primeasca in situatia ei. Daca se simte tradata, pentru ca nimeni nu-i sufla o vorba despre aventura sotului, devenita subiect de barfa, sau daca, dimpotriva, vrea sa lase lucrurile asa cum sunt si de aceea nu i-ar conveni ca prietenele sa se amestece in casnicia ei. Eu am avut adesea prilejul sa constat ca informatiile oferite de terti asupra infidelitatii unui partener nu sunt deloc percepute ca un gest de solidaritate. Si, realmente, trebuie sa recunoastem ca, de multe ori, o atare interventie porneste din invidia mascata a prietenei fata de o relatie ce parea fericita sau, pur si simplu, ascunde satisfactia narcisista a cuiva care vrea sa se arate atotstiutor.
OPINIA SPECIALISTULUI
Dr. NORICA POPA FISCHER
"Spuneti lucrurilor pe nume - ele vor iesi, oricum, la iveala"
Cand cineva a fost inselat si isi da seama ca toti cei din jur au stiut, suferinta va fi dubla. Se va simti pacalit, nu numai de partener, ci si de prieteni. Studiile de specialitate ne arata ca infidelitatile barbatilor sunt divulgate in 63% din cazuri (58% la femei). Iar cand un barbat se poarta atat de inabil ca Gelu, probabilitatea de a fi dat in vileag este foarte mare. Andreea va fi indreptatita sa-si intrebe prietenii: "De ce nu m-ati avertizat?". Prin urmare, daca vreti sa-i faceti un bine prietenei dvs., eu v-as sfatui sa discutati mai intai cu Gelu, si abia dupa aceea cu ea. Avantajul consta in faptul ca ii veti da sotului posibilitatea de a-si marturisi el insusi greseala. Noi am cercetat in cadrul unui studiu stiintific impactul psihic produs de infidelitatea partenerului, incercand sa stabilim daca modul cum ea a fost dezvaluita are vreo relevanta. Am observat ca varianta cea mai favorabila este ca "vinovatul" sa marturiseasca singur. Consecintele sunt la fel de grave, insa increderea in celalalt nu e definitiv compromisa. Va indemn sa-i spuneti lui Gelu: "Ia seama, stiu de aventura ta si intentionez s-o pun la curent pe Andreea, saptamana viitoare. Poate ca vrei sa vorbesti tu cu ea, mai inainte". Procedati astfel, chiar daca aveti impresia ca actionati dur si ca va amestecati in chip nepotrivit in viata lui Gelu. Ganditi-va ca, in fond, Gelu este cel care v-a implicat pe dvs., deoarece comportamentul sau pune in pericol si relatia de incredere reciproca existenta intre dvs. si Andreea.
Opinia unei observatoare neimplicate
RODICA MOCANU, tehnoredactor
"Poate ea nu doreste sa discute despre asta"
Doua intrebari imi staruie in minte. Cum e posibil ca Andreea sa nu stie ca sotul ei are o amanta? Sau chiar se adevereste zicala aceea: "Ce stie tot satul nu stie barbatul" (in cazul de fata femeia). In locul tau, eu as lasa repede lasitatea la o parte si as tine din nou legatura cu Andreea. As suna-o, m-as intalni cu ea si as sonda starea ei de spirit, ca sa vad daca, intr-adevar, n-are nici cea mai mica banuiala sau daca nu-mi da de inteles ca ar dori sa discutam problema. Iar daca nu? Atunci as tacea. Poate ca aventura se termina sau poate se gaseste altcineva sa-i spuna. De ce s-o faci tu? Pentru ca tii la ea? Fiindca esti altruista si vrei sa-ti feresti prietena de o suferinta mai mare? O cunosti destul de bine ca sa poti aprecia cum are sa reactioneze in momentul cand - practic - ai sa-i intorci viata pe dos? Poate va fi mai rau decat daca ti-ar cere candva socoteala pentru faptul ca n-ai prevenit-o. Trebuie sa cantaresti serios care vor fi consecintele actiunii tale - sau ale tacerii - si cum ai sa te descurci cu ele.