Un veteran iese la "raport" - Extraordinarele dezvaluiri ale lui Robert Dean

- Robert O. Dean, veteran al armatei americane, a fost invitat la Congresul de exopolitica organizat la Madrid in iulie 2010. De mai bine de 20 de ani, el le vorbeste oamenilor despre ceea ce i-a fost dat sa descopere pe cand era in exercitiul functiunii. Acest fost militar de cariera impresioneaza de fiecare data publicul prin precizia si forta marturiilor sale -

Dosarele se deschid

In lunga istorie a relatiilor dintre extraterestri si pamanteni, Robert Dean apreciaza ca exista trei categorii de marturii. 1. Observatiile facute dupa cel de-al doilea razboi mondial, consemnate in marturii ce au fost confiscate de catre autoritatile militare, fiind tinute strict secrete in anii 50. 2. Marturii ce provin de la multe persoane ce pretind ca au fost rapite si utilizate drept cobai de experiente sau drept purtatoare ale unor mesaje de pace sau de avertisment legate de greselile civilizatiei pamantene. 3. Dezvaluiri provenite de la persoane din inalte sfere politice si militare, dupa cese retrag din functie. Majoritatea lor au lucrat in servicii guvernamentale ce au legatura cu observarea fenomenului OZN sau chiar au intrat in contact cu extraterestrii.
Marturia si dezvaluirile lui Robert O. Dean apartin acestei ultime categorii: cea a faptelor recunoscute in mod oficial de catre inaltele autoritati militare, de catre NATO sau NASA. Fapte care au speriat suficient de tare puterile militare, pentru ca ele sa le transforme in "dosare strict secrete". Numeroase persoane ce lucreaza pentru armata au trebuit sa jure ca vor pastra secretul, ele fiind amenintate cu moartea, in caz ca nu se conformeaza. Se pare ca unele dintre ele chiar au disparut in mod misterios, pentru ca au vorbit prea mult. Dar Robert Dean si-a asumat acest risc, ba mai mult, a amenintat ca va da si nume, daca va fi persecutat. Si nu e singur! In ultima vreme, tot mai multe marturii ale unor fosti inalti militari vin sa completeze puzzle-ul pe care il reprezinta problema extraterestra. Faptul ca devin obiectul unor campanii de dezinformare si denigrare pare sa nu-i impresioneze prea mult, de altfel, chiar guvernele unor tari precum Anglia si Canada au dezvaluit, recent, dosare secrete legate de OZN.
Dupa zeci de ani de tacere, autoritatile lasa, intr-un fel, sa esapeze problema extraterestra. De ce se deschid aceste dosare oficiale, e mai greu de raspuns. Stiu puterile lumii adevaruri despre extraterestri ce trebuie comunicate inainte de a fi prea tarziu? Sau este vorba doar despre o ceata care trebuie sa adoarma curiozitatea, ascunzand pe mai departe esentialul?



Un secret prea greu de pastrat

Robert O. Dean este astazi pensionar. Asadar, a scapat de controlul direct al superiorilor sai si de juramantul moral al tacerii care i-a fost impus. In perioada activa, dupa o cariera militara stralucita, confirmata de decoratii primite in razboaiele din Coreea si Vietnam, a fost detasat la Centrul de Comunicare al NATO din Europa (SHAPE) (condus de generalul Lemnitzer, comandantul suprem al fortelor aliate din Europa), fiind numit analist al observatiilor clasificate drept "Cosmic Top Secret" si, totodata, membru al comandamentului.La scurta vreme, i-a fost inmanat un raport ultra-secret in legatura cu o posibila amenintare militara contra fortelor aliate din Europa. Spre stupefactia lui, posibilii atacatori nu erau pamanteni, ci extraterestri, documentele continute in dosar relatand exclusiv despre aparitii si prabusiri de OZN-uri in Europa. Concluzia era clara: autoritatile militare ale puterilor importante se temeau de un atac extraterestru. Robert Dean relateaza toate aceste lucruri intr-o carte numita "NATO meets ET".
SHAPE a fost alegerea inimii mele. Trebuie sa ai un dosar fara nici un fel de pata si sa treci prin multe teste de securitate, ca sa fii selectat. Mi-am dorit enorm acel post si pana la urma l-am obtinut. Acolo dispuneam de o acreditare "Top Secret Cosmic". Este nivelul de securitate cel mai ridicat de la Nato. Am fost detasat la centrul operational al comandamentului suprem. La vremea aceea, lucrurile puteau deveni oricand fierbinti, in functie de cum doreau rusii sa joace partida dupa sfarsitul razboiului. Dar cel mai tulburator lucru pentru mine nu erau informatiile stupefiante continute in documente, ci faptul ca aparitiile de OZN-uri continuau, starnind mari probleme. In mod regulat primeam rapoarte legate de intalnirea cu OZN-uri metalice de dimensiuni mari, pretutindeni deasupra Europei. Ele provocandu-le mari problemele pilotilor. Fusesera semnalate de catre radare si chiar vazute de catre piloti. Unele zburau in formatie, parand sa vina din Uniunea Sovietica, trecand peste Germania de Est, cea de Vest, Franta, intorcandu-se mai apoi peste Canalul Manecii si indreptandu-se spre nord, disparand de pe radarele NATO deasupra Marii Norvegiei. Aceste obiecte erau foarte mari, se deplasau foarte repede, la altitudini mari, ce nu ne erau accesibile pe atunci, si pareau a fi controlate in mod inteligent".

Februarie 1961

Am constatat, deci, ca evenimentele cuprinse in dosare se petreceau in continuare, iar in februarie 1961 lucrurile luasera chiar o turnura dramatica.Cincizeci de astfel de obiecte au fost detectate pe radar deplasandu-se in formatie dinspre Uniunea Sovietica catre Europa, la o altitudine de aproximativ 3000 de metri. Sovieticii isi inchisesera pe atunci frontierele. Toata lumea a intrat in alerta de gradul zero. Ne-am gandit cu groaza ca a inceput din nou razboiul. A fost cel mai mare numar de ozn-uri ce au fost observate vreodata. Din fericire, si doar multumita lui Dumnezeu, nu ne-am lansat rachetele si nici rusii pe ale lor. In noua minute, OZN-urile au disparut.
Stiu sigur ca Sir Thomas Pike, comandantul de-atunci al fortelor aliate din Europa, a cerut de mai multe ori informatii, la Londra si la Washington, despre aceste obiecte, dar nu a obtinut nici un raspuns. Am aflat mai tarziu ca reteaua de spionaj "Columbina Topaz", aflata la Paris, intercepta totul si transmitea KGB-ului, care obtinea astfel informatiile secrete inainte chiar ca noi sa le primim. Pike a decis atunci sa inceapa un studiu intern, pentru a afla daca acele obiecte reprezinta sau nu o amenintare militara.

Alianta impotriva unui dusman comun

In cele din urma, fenomenul OZN a dus la stabilirea unor legaturi si a comunicarii directe intre blocurile din est si din vest, in 1962, lucru pe care il consideram in acelasi timp interesant si ironic. La vremea aceea, stabilisem definitiv ca acele obiecte zburatoare nu erau rusesti, dupa cum si rusii s-au convins ca nu sunt nici americane. S-a ajuns, astfel, la o intelegere mutuala si a fost deschisa o linie directa intre SHAPE si comandamentul cartierului general al Tratatului de la Varsovia. Cum nu puteai fi sigur niciodata de rusi si se putea foarte bine sa fie vorba despre o capcana, ne-am asigurat de sinceritatea lor prin diferite mijloace.Totusi, avand in vedere ca ambele parti erau inarmate pana in dinti si deasupra capului tuturor plana amenintarea unui razboi, s-a considerat ca legatura cu ei ar fi, cu siguranta, un pas in directia cea buna. Urmarea a fost stabilirea unei linii directe intre presedintele Statelor Unite si cel al Uniunii Sovietice, in timpul crizei rachetelor din Cuba. Dovada realitatii ei mi-a ajuns pe birou.
Intr-o noapte de ianuarie a anului 1964, pe la ora doua dimineata, cand totul parea linistit, controlorul centrului de comanda a intrat in camera punandu-mi pe masa un document: "Aruncati o privire peste el", mi-a spus. Documentul era numerotat cu cifra 3 si era stampilat "Top Secret Cosmic". El continea foarte multe anexe si fotografii. Fusese consemnat in camera blindata de catre colonelul german Heinz Berger, seful securitatii centrului de comanda, si le era destinat sovieticilor, in vederea unui schimb de informatii. Fusese finantat din fondurile NATO si editat in cincisprezece copii, in engleza, germana si franceza. Fiecare dintre ele era numerotata.

Niste obiecte ce sfidau legile fizicii si ale chimiei

Noul dosar devansa cu mult ce aflasem pana atunci. A fost documentul cel mai ciudat pe care l-am vazut in viata mea. El a fost pus la punct de catre reprezentantii militari ai fiecarei tari NATO, continand si contributia celor mai mari oameni de stiinta ai vremii. Acele obiecte zburatoare violau toate legile cunoscute ale fizicii, si echipa de cercetare a trebuit sa mearga pe la toate marile universitati ale lumii, pentru a colecta informatii in legatura cu chimia, fizica, fizica atmosferica, biologia, istoria, psihologia, ba chiar si teologia, fiecare dintre aceste domenii fiind tratat in cate o anexa.
Am citit diferite teorii in legatura cu cercetarile lui Einstein asupra campurilor unificate si asupra prezentei unor radiatii puternice in locurile unde aterizasera OZN-uri; am aflat despre observari ale OZN-urilor ce se intindeau din vremea romanilor si pana la intalnirile cu pilotii nostri de pe F-105. Fusesem sceptic pana atunci, dar acel raport conchidea ca nu era vorba doar de science-fiction.

Intalniri si contacte

Anexa care m-a marcat cel mai tare a fost cea intitulata "Autopsii". Am vazut fotografiile unui disc de 30 de metri, ce se prabusise la Timmensdorfer, in Germania, in apropierea Marii Baltice, in 1961. Conform raportului, armata britanica a ajuns prima la fata locului si a instalat imediat un perimetru de securitate. Aparatul aterizase pe un sol foarte moale si din aceasta cauza nu fusese distrus, chiar daca o parte din el era ingropata in mal. In interior se gaseau corpurile a 12 extraterestri, de dimensiuni mici, morti cu totii. In fotografii se putea distinge ca faceau parte din asa-zisa "rasa gri". Fusesera intinsi pe niste brancarde, iar apoi transportati cu niste jeep-uri. Doctorii insarcinati cu autopsia au tras concluzia ca pareau "fabricati" , fiind ca niste clone, fara aparat digestiv. Nu ingerau mancare, ca noi, si nu aveau nici un fel de aparat eliminator. Nava lor a fost taiata in sase bucati, instalate pe transportoare si remorcate. "Scuttlebut" era numele partii atribuite americanilor, ea fiind dusa la baza aeriana Wright-Patterson din Ohio. Ma uitam la acele fotografii si nu imi venea sa cred. Niciodata nu impartasisem ideea ca eram singuri in univers dar, totusi, ceea ce vedeam era greu de admis.

Un raport incredibil

Concluziile raportului NATO erau urmatoarele:
- fusesera identificate, vizual, patru rase extraterestre diferite. Una dintre ele parea identica cu a noastra. O alta avea o statura asemanatoare cu a noastra, dar pielea era foarte gri si aspra. Cea de-a treia rasa este cunoscuta sub numele de "gri", iar cea de-a patra era descrisa drept reptiliana, cu pupile verticale si pielea ca a soparlelor.
- vizitele extraterestre se derulau de o perioada indelungata, cel putin 200 de ani, poate chiarmai mult.
- extraterestrii nu pareau sa manifeste nici un fel de ostilitate.
- aparitiile si disparitiile rapide de OZN-uri, ca si zborul lor, pareau sa fie demonstratii menite sa le dovedeasca pamantenilor capacitatile lor.
- un program oarecare parea, totusi, sa existe in spatele acestor vizite, zborurile transformandu-se, treptat, in contacte.
Am vazut multe lucruri teribile in viata mea, dar acel raport depasea orice imaginatie. Voiam cu orice pret sa fac o copie dupa acel document. Am facut o fotografie a copertii, dar, de teama, nu am luat notite decat la toaleta, cu foarte mare prudenta. Sunt constient de riscurile pe care mi le asum incalcand juramantul, dar cred ca aceasta este problema cea mai importanta a epocii noastre. Nu pot sa imi imaginez ceva mai important, iar in toti acesti ani, opinia publica a fost pacalita si tinuta in cea mai crunta ignoranta. Si, de fapt, ce am de pierdut? Am 64 de ani. Ma vor omori? Eu am spus numai adevarul. Integritatea si credibilitatea sunt dovezile mele.

Un drum lung si grav

Dupa anii de armata, Dean a avut o cariera de 14 ani in cadrul departamentului serviciului de urgenta al serifului comitatului Pima, din Tucson. In 1990, el a tinut o conferinta la Universitatea din Arizona, unde a vorbit despre ozn-uri. Declaratiile sale au facut valuri in presa locala. Mai tarziu, i s-a refuzat promovarea in cadrul departamentului serifului pentru ca credea in ozn-uri. Dean a intentat o actiune in justitie si a obtinut despagubiri in 1992.
Din 1990, el a avut interventii la diferite congrese, despre ceea ce vazuse cu ochii lui sau despre ce aflase in urma cercetarilor pe langa anumiti angajati ai serviciilor americane si ale NASA. Eforturile sale tintesc, in principal, obtinerea unei imunitati care sa le permita vechilor membri ai personalului militar sa marturiseasca ce au vazut sau aflat despre OZN-uri si prezenta extraterestra, in fata unei audiente a Congresului, fara a risca sa isi piarda pensia sau sa fie persecutati, dupa cum se intampla in prezent. Dean incearca, de asemenea, prin toate mijloacele legale, sa obtina o copie a documentului top-secret al NATO pe care l-a avut in maini; viseaza sa adune intr-un congres despre OZN-uri toate marturiile si informatiile credibile.

Un viceprim-ministru rupe tacerea

Paul Hellyer a fost viceprim-ministru al Canadei si ministru al apararii. In 2005, in timpul unei alocutiuni publice tinute la Universitatea din Toronto, el a declarat: "Din pacate, ne indreptam cu pasi mari spre distrugerea planetei noastre. De mult timp, vizitatori veniti de pe alte planete ne-au pus in garda asupra directiei pe care am luat-o, oferindu-ne ajutorul. Dar, in loc de asta, noi, sau cel putin unii dintre noi, am interpretat vizita lor ca pe o amenintare si am preferat sa tragem si apoi sa punem intrebarile. Rezultatul inevitabil este ca unele dintre avioanele noastre au disparut. Dar cate dintre aceste pierderi sunt represalii si cate sunt de fapt rezultatul propriei noastre prostii este un subiect de controversa".
Hellyer a cerut parlamentului canadian sa tina conferinte publice in legatura cu contactele cu extraterestrii. El a mai afirmat: "OZN-urile sunt la fel de reale ca si avioanele ce zboara pe deasupra capului nostru. A venit timpul sa se ridice valul de deasupra acestui secret". El a mai propus un program pe zece ani, bazat pe o "educare publica formala, proiecte educative, cercetari stiintifice si elaborarea unei diplomatii necesare intalnirii oficiale si publice cu culturile extraterestre avansate ce viziteaza in prezent Terra". Hellyer s-a opus vehement politicii lui Bush de a militariza spatiul in vederea unui razboi impotriva invadatorilor veniti de pe alte planete. El a primit Premiul Nobel pentru pace.

Proiectul "Disclosure"

La toate cele spuse se adauga "Proiectul Disclosure". Lansat de catre guvernele american si englez, acesta reuneste marturii de la cel mai inalt nivel militar in legatura cu prezenta extraterestrilor pe Pamant. Organizatia isi are baza in SUA. Prin intermediul ei, autoritatile accepta sa i se ofere publicului larg anumite informatii ce au fost tinute mult timp secrete. Astfel, pe mai multe site-uri de pe internet, se gasesc documente, marturiii si rapoarte oficiale atestand observarile de OZN-uri si contactul cu extraterestrii. Guvernul francez a deschis, si el, anumite dosare OZN. Dar se poate foarte bine ca aceastea sa fie, dupa cum crede Robert O. Dean, doar partea vizibila a icebergului. Oare ce se ascunde in partea nevazuta a lui?