Ochiul si iarba dracului

N. C. Munteanu
Vamesul Nicoleta Dobrescu a platit o mita de 130.000 de euro pentru a fi numita, pe o perioada de sase luni, seful punctului vamal Halmeu, la granita cu Ucraina.

Urma sa-si recupereze investitia, cu profit, fireste, caci investitie era. Nu e greu de banuit cum. Parte din banii dati ca spaga erau imprumutati de la traficantii de tigari din zona. La expirarea interimatului, i s-au mai cerut inca 300.000 de euro pentru definitivarea pe post. Nicoleta n-a avut bani si s-a autodenuntat. Dupa arestarea celor care au intermediat mita, procurorii incearca sa dea de urma banilor, sa descalceasca itele care duc la Bucuresti si sa afle cine sunt gusterii care au semnat numirea. Oricum, Nicoleta nu avea sanse sa-si continue munca profitabila. Era in atentia Oficiului European de Lupta Contra Fraudei, pentru o afacere cu usturoi. In cauza sunt 89 de camioane cu usturoi din China, aflate in tranzit prin Romania, si care, potrivit actelor semnate de Nicoleta Dobrescu, ar fi iesit prin vama Halmeu, spre Ucraina. In realitate, s-ar parea ca usturoiul a fost comercializat in tara, fara plata taxelor vamale si anti dum ping. Cum agentii OLAF sunt insensibili la mita, prejudiciul, cam doua milioane si jumatate de euro, va fi imputat Romaniei. In plus, tot la Halmeu, prin magazinele duty free, a fost vanduta o cantitate de tigari care nu corespunde numarului persoanelor iesite spre Ucraina. Se presupune ca au fost vandute in Romania, fara taxele si accizele aferente, spre paguba bugetului.
Afacerile Nicoletei de la Halmeu, spectaculoase, au fost puse in umbra de si mai spectaculoasele arestari de la vama Siret, unde banii luati de la traficantii de tigari nu erau intorsi cu lopata, ci colectati cu galeata, golita din ora in ora. Peste 70 de vamesi si politisti, cu sefi cu tot, au fost dusi la Bucuresti, 59 au fost si arestati. A fost o operatiune pusa la cale cu multe luni inainte, in care s-au folosit si agenti sub acoperire. Asa s-a putut afla mecanismul de functionare al unei retele in care politistii si vamesii lucrau mana in mana, conducandu-se dupa reguli de conspirativitate cvasi-mafiote, cu sume intre 20 si 25.000 pe tura, impartite echitabil, pe scara ierarhica, incepand cu sefii locali si, se spune, terminand cu cei de la Bucuresti. Potrivit politicienilor din arcul puterii, operatiunea de eradicare a coruptiei de la granita cu Ucraina, continuata la fel de spectaculos la granita cu Serbia (va urma si cea cu Moldova), ar fi proba functionarii statului de drept, cu toleranta zero fata de coruptie, dar si un semn ca Romania indeplineste standardele aderarii la spatiul Schengen. Are insa defectul ca este tarzie, exact in preajma discutarii aderarii, si prea spectaculoasa ca sa linisteasca suspiciunile tarilor europene care cer amanarea aderarii. Ce se intampla acum la granitele tarii nu face decat sa confirme informatiile oficiale si neoficiale (parte din rapoartele pre-aderare sunt secretizate), ca fenomenul coruptiei nu este accidental. Am investit mult in tehnica si prea putin in calitatea oamenilor.
O tara in care functiile publice se vand ca la taraba, in care din patru tigari fumate una este de contrabanda, pierzand anual intre unu si doua miliarde de euro din contrabanda cu tigari, nu e pregatita pentru spatiul Schengen. Daca Romania permite intrarea de marfuri contingentate de UE in valoare de sute de milioane, privandu-se de taxele si impozitele cuvenite, acest lux nu si-l ingaduie UE. Si nu-l vor ingadui nici tarilor care vor sa adere la spatiul Schengen. Daca la Bucuresti nu se va intelege ca lupta cu coruptia nu-i doar o chestiune de imagine si de campanii pompieristice, ca ea cere eforturi sustinute si continuitate, vom bate la porti care nu se vor deschide. Si vom continua sa asteptam cata vreme politicienii nu vor curma perpetuarea retelelor corupte care dreneaza bani catre partide, lideri centrali si locali, politisti, vamesi sau inalti functionari ai statului.