MIRCEA RADU - "Perspectiva mea asupra iubirii? Esentialmente idilica!"

- Face parte dintre vedetele de pe micul ecran care nu au nevoie de prezentari. De ani de zile, publicul ii arata cartonasul cu nota zece. Chiar si in rarele clipe cand oboseste, zambetul lui plin de miere il scoate din orice incurcaturi. Arta seductiei, la cote absolute -

La patru ace

- Inainte de toate: felicitari! Noua ta emisiune de la TVR1, "InTrecerea anilor", te relanseaza la cote maxime: dezinvoltura, seductie, abilitati exceptionale de prezentator, dar si de... reporter. Interviurile tale cu invitatii sunt excelente. Cata experienta si cata improvizatie este in ce faci?

- "InTrecerea Anilor" e o etapa in evolutia mea, un costum care il imbraca bine pe Mircea cel de acum. Cat despre interviurile cu personalitati, nu uita ca eu am facut noua ani interviuri cu oameni care nu erau obisnuiti cu camera de filmat. Alea da, chiar erau interviuri grele! Prin comparatie,ce fac la "InTrecerea Anilor" e floare la ureche. De ce? Fiindca invitatii mei sunt oameni obisnuiti, atat cu camerele, cat si cu publicul, sunt oameni spontani si pe care nu-i dezechilibrezi cu nici o intrebare. Si-atunci, serva mea si returul lor duc la un joc extraordinar de placut. In concluzie, nu stiu cat de bun sunt eu, dar, cu certitudine, ei sunt foarte buni.

- In cei aproape douazeci de ani de aparitii pe micul ecran, traseul tau a fost plin de zig-zaguri. De ce atatea schimbari de directie?

- N-a fost o strategie la mijloc. Eu am venit aici, in TVR, in 1994, de la radio. Am plecat la Antena1, dupa care m-a descoperit domnul Valeriu Lazarov. La vremea respectiva, dumnealui cauta un prezentator pentru "Din Dragoste" si oamenii veniti la casting nu-i placusera. Cineva i-a spus: "Da' pe Mircea Radu il stiti?". La care dumnealui a raspuns ca nu-l stie, fiindca sta in Spania de 30 de ani. Asa ca a primit o caseta cu mine, iar reactia a fost: "Asta e! Pe el il vreau!". Asadar, parcursul meu de pana acum a fost, pur si simplu, rodul intamplarii.

- Multe vedete de pe micul ecran au pornit in munca lor de la stiri. E important sa fii "stirist"? Te-ai ales cu ceva din perioada aceea?

- A fost nu o scoala buna, ci una exceptionala. Pentru ca atunci cand am ajuns eu in televiziune, am avut norocul sa mai prind niste foarte buni profesionisti din garda veche. Bunaoara, am facut dictie si exercitii de respiratie cu Ilie Ciurescu. Apoi, in departamentul de stiri, erau Paul Soloc, Mihai Caranghel, Nicolae Melinescu, Cornelius Rosianu si Teo Cepraga. Adica, erau niste oameni foarte bine pregatiti, iar eu de la ei am invatat. N-am intrat, pusti fiind, printre alti pusti, ci in mijlocul unor grei, a unor oameni cu multa experienta. In alta ordine de idei, eu nu am facut stiri la un post de garsoniera, ci aici, unde erau "mama si tata" informarii din Romania, pentru ca - sa nu uitam - Pro Tv-ul a aparut abia pe 1 decembrie 1995. Pana atunci, TVR-ul era "Biblia" in materie de televiziune.

- A fost greu sa treci de la stiri la divertisment? Aveai talente ascunse de actor, de om de spectacol?

- Intr-adevar, divertismentul cere alte mijloace, dar ele nu-mi erau complet necunoscute. Eu veneam, totusi, din radio, unde facusem divertisment. In plus, facusem ceva divertisment si aici, in TVR, cu Ileana Popovici, in emisiuni de duminica dimineata. Asta a durat vreo doua-trei luni. Am prezentat si un album duminical, tot cu Ileana Popovici. Tin minte ca odata m-au scos din spital - in perioada aceea suferisem o operatie - am prezentat emisiunea si m-am intors in spital. Eram slab si vai de capul meu! (rade)



Din dragoste

- Dar plin de optimism si increzator in fortele proprii. Asa ca ai trecut la comanda emisiunii "Din dragoste".

- Realitatea e ca trecerea asta de la stiri la divertisment am facut-o din trei motive. Primul: aveam un pic peste 30 de ani, eram liber, n-aveam de crescut copii, puteam deci sa experimentez, iar eu sunt un tip care are nevoie de experimente. Al doilea motiv a fost domnul Valeriu Lazarov. Probabil ca daca n-ar fi fost vorba de dansul, n-as fi facut pasul. Iar al treilea a fost formatul: am fost chemat la directorul de atunci al emisiunii si mi s-a aratat o caseta cu varianta italiana "Din Dragoste". Am fost atat de impresionat de show, dar si de prezentatorul Alberto Castagna, incat nu numai c-am zis "o facem si noi", dar am spus asta cu toata pasiunea.

- Succesul emisiunii "Din Dragoste" e incontestabil, dovada longevitatea ei: noua ani. Totusi, de-a lungul anilor, stacheta a mai coborat uneori, emisiunea obosise, de la o vreme...

- Cand a inceput "Din Dragoste", in 2000, in Romania erau trei televiziuni mari si late: TVR-ul, Pro-ul si Antena. Daca ai un tort si din el mananca trei oameni, toata lumea se satura. Dar daca pe langa cei trei oameni mai vin 20 de copii, nu ajungi sa te mai saturi. Asa e si cu televiziunile. Populatia Romaniei a ramas aceeasi sau poate chiar s-a micsorat, dar televiziunile au ajuns sa fie foarte multe. In al doilea rand, a fost o chestiune de buget: cel din 2008 n-a mai fost acelasi cu cel din 2000. Nu ma intreba de ce, pentru ca nu stiu. N-am fost eu responsabil cu banii. O a treia explicatie a fost una dintre cele numite de tine: oboseala. Eu chiar am avut o discutie cu domnul Lazarov, in care i-am spus ca ar trebui facuta o pauza, fiindca, dupa 9 ani, eu, unul, nu mai puteam.

Miezul cel dulce al vietii

- Fiindca tot vorbim despre dragoste, ce parere ai despre soarta ei in ziua de azi? Multa lume spune ca i-a sunat ceasul, ca tinerii sunt mai interesati de cariera si bani decat de suspine.

- Eu nu cred ca iubirii i se poate pune granita. Iubirea nu poate fi ingradita, jalonata sau impinsa intr-o directie ori alta. Nu se poate spune "Iubirea trebuie sa fie asa...". Cat despre tineri, eu zic ca atitudinea lor e de inteles. Si eu, cand eram de 20-24 de ani, nu ma gandeam la dragoste, ma gandeam la haiducie, la tot felul de experimente. Tinerii, tocmai pentru ca sunt tineri, au dreptul la o perioada de acumulare, la o perioada in care e firesc si chiar trebuie sa treaca printr-o suma de experiente, sa vada si cat de amare sunt lacrimile din dragoste, si cat de dulci cele din fericire, sa fie deziluzionati, sa-i doara carnea pe ei si sa nu poata dormi noptile.La un moment dat, mai tarziu, vine si perioada de maturitate, care pune lucrurile la locul lor. Totusi, poate ca acum tinerii au acces mult mai devreme la ispite. Poate ca parintii, fiind ocupati cu serviciul, cand ajung acasa, istoviti, nu mai acorda destul timp copiilor, iar atunci cand acesti copii cresc, considera ca raceala, la nivel de sentimente, reprezinta un mod normal de a trai. Sigur, asta e o zona in care teoretizez, fiindca eu provin dintr-un neam in care nu au existat divorturi, iar in familia mea nu am auzit niciodata nici macar discutii pe un ton ridicat, daramite certuri. Asadar, pentru mine, dragostea e perfecta si indestructibila. Realist vorbind, in nici o familie nu curge mereu lapte si miere, dar eu ma refer la fondul acela de iubire care ramane nealterat. Asa ca, perspectiva mea asupra iubirii e una esentialmente idilica. Iar temerile legate de acest subiect, indiferent de sursa lor, mi se par stupide, pentru ca a nu te deschide emotional inseamna a eluda tocmai miezul cel dulce al vietii. Cum sa nu te deschizi fata de un om pe care-l placi? E ceva de neinteles pentru mine. Eu, unul, atunci cand plac pe cineva, aproape imediat o fac pe acea persoana sa simta asta.

- Nu e simplu sa arbitrezi o disputa sentimentala. Pe ce-ai mizat cand ai acceptat sa faci pe arbitrul la emisiunea "Din dragoste"?

- Eu, la 32 de ani neimpliniti, pe care ii aveam cand am ajuns la carma acelei emisiuni, eram mic copil fata de oamenii care veneau in platou, oameni care fusesera casatoriti de 3-4 ori sau aveau 7 copii sau... Problema era, insa, ca eu nu eram pus acolo ca sa ofer solutii. Fiindca nimeni nu poate oferi solutii la problemele altcuiva, si cu atat mai putin cand evoluezi pe un teren atat de eteric cum e dragostea. Eu eram pus acolo sa ascult. Iar asta stiu sa o fac foarte bine. Mie, nativ, imi place sa ascult. Probabil, din acest motiv m-am si potrivit atat de bine cu profesia de prezentator de televiziune si, mai ales, cu rolul de prezentator la "Din Dragoste".

- Dupa noua ani de "Din Dragoste", ti s-a schimbat perspectiva asupra iubirii?

- Nu. Perspectiva mi s-a schimbat sub influenta trecerii timpului si a experientei personale. Emisiunea "Din Dragoste" era doar o parte - importanta, e adevarat - din viata mea, dar, dincolo de ea, eu am continuat sa traiesc. Am avut parte de aventuri, de iluzii, de placeri, mai mult sau mai putin vinovate...

Un bufet suedez

- Dupa o pauza de un an, le-ai oferit admiratorilor o dubla surpriza: o emisiune noua, "InTrecerea anilor", dar si revenirea la postul-mama care te-a consacrat: TVR.

- Din nou, ce m-a atras a fost varianta italiana a show-ului. Emisiunea asta merge in Italia de vreo trei ani. Eu o prindeam la televizor si mi-a placut atat de mult, incat mi-am spus ca, daca ar fi sa fac un nou proiect de televiziune, atunci pe acest format as miza. Am crezut sincer ca ar avea succes si in Romania. Asa m-am decis, am facut demersurile necesare si am adus emisiunea si la noi. Pe de alta parte, emisiunea "InTrecerea Anilor" nu se poate face decat la postul public, pentru ca arhiva si drepturile de difuzare pe care le are Televiziunea Romana nu le mai are nimeni.

- Ai pomenit mai devreme de generatia "greilor" alaturi de care ti-ai facut ucenicia in televiziune. Mai exista si astazi atare modele, sau samanta lor s-a pierdut?

- Nu cred. Profesionalismul nu tine cont de varsta. Pe de alta parte, e adevarat ca profesionalismul implica, de obicei, si o experienta destul de consistenta. Daca ne uitam la orice post serios de afara, vom vedea ca nu exista om sub 35 de ani care sa prinda prime-time. La noi s-au facut tot felul de experimente, pentru ca noi, ca sistem media, suntem inca foarte tineri. De-asta sunt pustoaice de 20 de ani care prezinta meteo, de-asta sunt pusti care nu fac bine acordul intre subiect si predicat, dar transmit din fata Guvernului, de-asta eu, la 32 de ani, faceam o emisiunea foarte, foarte grea. Eram cel mai tanar prezentator de astfel de emisiune din lume.

- Dar despre kitsch si vulgaritate ce crezi? Cine va castiga batalia: rigola sau bunul simt?

- Situatia din media e ca un bufet suedez: fiecare isi alege ce vrea si ce ii convine. Mi-e greu sa spun daca, in viitor, ecranele televizoarelorvor fi pline numai cu fete "de la pagina 5" sau vom avea numai talk-show-uri culturale. Pana la urma, cred ca viata are forta de a aseza fiecare lucru la locul lui. Inclusiv in televiziune.

- Ai avut modele in televiziune, Mircea?

- Sigur. In diverse etape, am avut diverse modele: Ilie Ciurescu, Paul Soloc, apoi Valeriu Lazarov, Carlo Conti, Alberto Castagna, Michel Drucker, Patrick Poivre D'Arvor - cel mai bun prezentator de stiri din cati am vazut eu.

Idile la telefon

- Dar sa zambesti, cu siguranta, n-ai invatat de la ei. Pe micul ecran esti o prezenta foarte tonica si optimista. Asa esti si-n viata reala?

- Am momente si momente. Depinde si de stimulii externi, dar si de starea mea de spirit. Sunt si dimineti cand ma trezesc cu toate corabiile inecate, fara nici un motiv.

- Si energia de unde ti-o iei?

- Mie imi place foarte mult sa muncesc, desi nu sunt obsedat de munca. Pur si simplu, fac cu pasiune ceea ce fac. Pentru mine, nu e o corvoada sa stau 12 ore la serviciu, cand am treaba, fiindca, repet, imi place ceea ce fac si, ca atare, de acolo imi iau si buna dispozitie, si energia. In afara muncii, ceea ce ma mai revigoreaza sunt conversatiile cu femeile. (rade) Vorbesc foarte serios! Se spune ca fiecare barbat este suma femeilor pe care le-a cunoscut de-a lungul vietii, si sa stii ca e adevarat. Orice discutie cu o femeie pe mine ma incarca. Sigur, nu o discutie de 5 minute, cu o femeie pe care atunci am vazut-o prima oara. Ma refer la o femeie de care sa fiu destul de apropiat, o femeie desteapta, cu o bogata experienta de viata... Uneori, poate sa fie si acel gen de femeie care pare a fi altceva decat ceea ce este in realitate, pentru ca asta genereaza un joc al imaginatiei extrem de interesant.

- Spune-le cititorilor si, mai ales, cititoarelor noastre (care vor fi fericite sa citeasca acest interviu), din ce se compune viata ta de dincolo de televiziune?

- In afara televiziunii, fac ceea ce face orice om "normal", adica orice om care nu se afla in vizorul public. Chiar nu ma consider deloc interesant din acest punct de vedere. Poate singurul lucru pe care nu-l fac e mersul la munte. Am oroare de cozile de pe DN1. Si-apoi, dupa 9 ani in care am batut tara-n lung si-n lat, recunosc ca nu prea mai am chef de astfel de deplasari. Dar as mai merge in orase precum Tg. Mures, Iasi, Constanta (iarna), Arad sau Oradea. Asta, ca sa-mi hranesc anumite nostalgii... Si-mi place sa fac fotografii.

- Prietenia o pretuiesti?

- Eu sunt un om foarte loial. Si cred ca loialitatea este unica moneda de schimb pentru prietenie. Am doua-trei persoane foarte, foarte apropiate, iar prezenta lor in viata mea imi ofera un soi de confort interior. Stiu ca atunci cand am o problema pe care nu i-o pot destainui celui mai apropiat om, adica tatalui meu, nu pentru ca nu as avea incredere in el, ci din dorinta de a-l proteja, imi pot suna acesti cativa prieteni si ma pot confesa lor.

- Care sunt principiile tale de viata?

- Am un principiu de baza: sa nu mint. Sa nu mint nici telespectatorii, sa nu-mi mint nici colegii, nici prietenii si, in ultima instanta, sa nu ma mint nici pe mine. Am avut ocazia sa mint dupa ce am terminat "Din Dragoste", adica am avut ocazia sa fac niste productii pe bani buni, dar in care nu credeam, si am refuzat. Nu vreau sa se inteleaga ca ma umflu in pene. M-ai intrebat si ti-am raspuns sincer. Nu vreau sa se priceapa altceva din cuvintele mele. Chiar nu exista nici un subtext.

- In ce ordine ai aseza urmatoarele compartimente de viata: familia, prietenii, profesia?

- Din punct de vedere sentimental, ordinea este: familie, prieteni, munca. Din punct de vedere rational: familie, munca, prieteni. In timpul orelor de program, functioneaza punctul de vedere rational, in restul timpului, intervine cel sentimental.

- Viitorul il construiesti sau il lasi sa vina cum vrea?

- M-ai prins intr-o perioada... pe muchie de cutit, sa spunem. Inainte vreme, imi planuiam viata pe termen foarte lung. Apoi am ajuns la concluzia ca strategia asta nu mi-a folosit la nimic. Ca atare, acum prefer sa iau lucrurile asa cum vin.