"Macbeth" are o faima rea. Despre capodopera lui William Shakespeare se spune ca aduce ghinion. Legenda vine din timpuri stravechi, si oricat ar parea de bizar, multi actori mari ai lumii au evitat sa joace in piesa, indiferent daca rolul era mare sau mic. Stralucitul sir Laurence Olivier s-a incumetat sa-l intruchipeze pe "sangerosul rege scotian" si a facut-o pe masura uriasului sau talent, numai ca, la premiera din anul 1937, a reusit abia in ultima clipa sa evite o bucata din decor care era gata-gata sa-i cada in cap! Ceva asemanator avea sa traiasca, in 2004, si celebrul Michael York, si tot la Royal Shakespeare Company, cand s-a incumetat sa joace rolul lui Macbeth.
Macbeth a existat cu adevarat. Istoria ne spune ca el a stat in tronul Scotiei intre anii 1040-1057. General glorios, Macbeth l-a asasinat pe regele aflat la putere, Duncan intaiul, pe care l-a socotit a fi un uzurpator. Si-astfel se urca pe tron, pe care-l ocupa aproape doua decenii. Shakespeare scrie piesa "Macbeth" in anul de gratie 1605, o culme a creatiei sale, inspirandu-se, ca de obicei, din istorie. Doar ca ii da dramei alt sens, "tradand", oarecum, adevarul. In viziunea marelui Will, Macbeth nu mai este un general viteaz care face dreptate ucigand un uzurpator, ci un om stapanit de pofta puterii, la care ajunge prin complot si crima. Un sir de crime, de fapt, in care un rau il atrage pe celalalt. Shakespeare surclaseaza Istoria inventand-o si pe... Lady Macbeth, fioroasa sotie a ucigasului, care-l starneste tot mai aprig pe sotul ei, indemnandu-l spre crima.
O abordare minimalista
O abordare surprinzatoare, pe care unii ar putea-o numi chiar... minimalista, a tragediei lui Macbeth este cea pe care ne-o ofera azi Radu Penciulescu.
Pentru mai tinerii nostri cititori, sa reamintim faptul ca Radu Penciulescu, unul dintre cei mai daruiti regizori ai generatiei sale, a fost coleg de promotie cu Lucian Pintilie, cu Sanda Manu, Mihai Dimiu, Valeriu Moisescu. In 1964 el infiinteaza Teatrul Mic, al carui prim director devine. In 1969 demisioneaza. In 1973, paraseste definitiv Romania. Alege sa traiasca in Suedia, la Malm, unde este profesor la Institutul de teatru - catedra de "Interpretare teatrala". Pana la plecarea sa, realizeaza spectacole antologice, printre care amintim doar "Doi pe un balansoar" si "Richard al II-lea".
In 1990, imediat dupa Revolutie, initiatorul UNITER - Uniunea Teatrala din Romania - si mai apoi presedintele ei, Ion Caramitru, invita regizori romani de faima internationala, auto-exilati, printre care Liviu Ciulei, Andrei Serban, dar si Radu Penciulescu, sa puna spectacole in Romania. In anul 2000, senatul UNITER ii confera lui Radu Penciulescu "Premiul de excelenta". Iar in vara 2010, directorul general al TNB, Ion Caramitru, il invita pe Radu Penciulescu sa realizeze un spectacol pe prima noastra scena. Si Radu Penciulescu alege "Macbeth". Oare de ce?
"Piesa aceasta, cu temele ei atat de actuale si de importante - si nu de ieri-de azi, ci de atata vreme, m-a urmarit ca un blestem toata viata", spune el. "Nu m-am apucat s-o fac mai demult, pentru ca, atunci cand te-apuci sa faci o piesa, apar tot felul de constrangeri, tot felul de probleme care ingradesc libertatea pe care o ai, cand doar te gandesti la ea (...)". Citita azi, piesa dezvaluie insa tot felul de chestiuni la fel de actuale. "Azi, "Macbeth" e mai actuala ca pe vremea lui Shakespeare (...)". "Acest "rege sfant", cum e numit, este, de fapt, un mare smecher, ca toti oamenii care sunt aproape de Putere. Nu exista om de Putere bun si om de Putere rau. Puterea insasi e un personaj (...)". "Cat despre Lady Macbeth... fara ea, piesa nici n-ar exista! In multe spectacole, Macbeth e pictat de la inceput ca o figura odioasa; dar el e un om foarte simpatic, un luptator viteaz, un demnitar de seama al regatului. Sigur, are si el ambitii, ca multi altii - dar sunt mai mult ambitii de imaginatie, teoretice. (...)". "Or, Lady Macbeth ii baga in cap nu atat ideea de a comite crima, cat ideea ca aceasta crima a lui nu ar putea fi nicicand sanctionata: "O facem si s-a terminat!". Lady Macbeth incepe prin a-l instiga pe Macbeth si merge pana a deveni complicea lui. Nebunia ei este un rezultat al noptii crimei", spune Penciulescu.
Actori de rang european
Pentru aceste doua roluri, Macbeth si Lady Macbeth - piloni ai piesei - Radu Penciulescu a ales doi interpreti de rang european. Pe Ion Caramitru si pe Valeria Seciu. Nu se putea un gest mai inspirat! Mai ales ca o astfel de reuniune ne aminteste faptul ca, in 1964, tot la Teatrul National din Bucuresti, cei doi debutau in roluri nespus de romantice - Eminescu si Veronica Micle - intr-o piesa scrisa de Mircea Stefanescu si regizata de legendarul Sica Alexandrescu. Dar daca Ion Caramitru se afla in prim-planul vietii teatrale, ca actor, director al Nationalului bucurestean si presedinte al UNITER, Valeria Seciu apare mai rar sub luminile rampei, drept pentru care reamintesc, doar in treacat, cateva din creatiile care au impus-o in fruntea teatrului romanesc.
Dedicatie la o mare artista
Valeria Seciu a debutat in film sub indrumarea lui Andrei Blaier. La Teatrul Mic, ne-a uluit cu creatiile ei din "Sa-i imbracam pe cei goi", "Maestrul si Margareta", "Niste tarani", in spectacole antologice, create de Catalina Buzoianu, in care l-a avut ca partener pe neuitatul, uriasul actor Stefan Iordache. Dupa Revolutie, a creat compania particulara de teatru independent "Teatrul Levant", si a produs doua spectacole de exceptie, in care a si jucat: "Pelicanul" si "Pescarusul". In 1984, ea creeaza un personaj fermecator, in superbul film al lui Mircea Veroiu, Adela. In ultimii ani a intrupat la Teatrul Mic roluri in care talentul ei a stralucit.
Valeria Seciu a studiat Actoria la clasa profesorului A. Pop Martian, l-a avut ca asistent pe neuitatul, marele actor Octavian Cotescu, care i-a devenit mai apoi sot. Si cu care are un fiu. A fost colega de promotie cu Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mariana Mihut, Florina Cercel, Rodica Mandache. Fragilitatea ei, doar aparenta, este dublata de o infinita sensibilitate. Feminitatea ei a fost si este intruna periculos-cuceritoare. Forta si inteligenta ei artistica sunt iesite din comun. La sfarsitul spectacolului cu "Macbeth" i-am pus, pe fuga, o intrebare.
- In constiinta iubitorilor de teatru, Lady Macbeth apare ca o femeie aspra, colturoasa, rea, apriga, pusa, din start, pe... omor. Daca se poate, si bruna, si planturoasa. Si cand colo, maestrul Radu Penciulescu te-a dorit pe tine in acest rol. Pe "contre-emploi" - cum se spune. Nu ti-a fost frica sa-l abordezi? Mai ales si pentru ca piesa este infasurata in legenda ca ar aduce ghinion?
- N-am luat in seama legenda! Daca Penciulescu a dorit sa fac eu rolul, am acceptat cu bucurie. Viziunea despre Lady Macbeth despre care vorbesti - e un cliseu. Am discutat mult cu Penciulescu, si cred ca am reusit sa ne ferim de clisee.
Se pare ca nici lui Caramitru nu i-a fost teama sa devina, pentru o seara, Macbeth:
- Nu mi-a fost frica. Eu sunt fatalist. In fond, vorbim despre o piesa de teatru cu un mesaj foarte actual. Ea ne dezvaluie procesul prin care setea de Putere se cuibareste in sufletul unui om. Putere obtinuta fie si prin crima.