Cu exceptia acuzatului, a avocatilor si a acolitilor, nimeni nu se indoieste de justetea verdictului. Pentru a-si recupera onoarea pierduta, Dan Voiculescu va ataca hotararea la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. E dreptul lui. Putini cred ca va avea si castig de cauza. CEDO nu verifica daca autorul recursului a colaborat sau nu cu Securitatea, ci doar daca drepturile lui au fost respectate pe parcursul procedurii judiciare. Or, un om care a contestat constitutionalitatea legii de functionare a CNSAS, a avut castig de cauza si a determinat schimbarea ei nu se poate plange ca nu i-au fost respectate drepturile.
Si cum ar putea-o face cand in timpul anchetei a recunoscut ca a dat informari, desi acum sustine ca doar pentru uzul institutiilor la care a lucrat, si le-a semnat cu "Mircea" si "Felix", nume date de ofiterii de securitate, cu acordul lui Dan Voiculescu. Cum ar putea-o face cand informarile lui erau adnotate de ofiteri de securitate care i-au apreciat calitatile, "inteligenta sclipitoare", "prezenta de spirit", l-au si criticat tovaraseste, "smecher si prudent", "ingamfat si orgolios", ceea ce denota familiaritate cu omul si buna lui cunoastere. Sunt calitatile cu care Voiculescu a propus relativizarea pactului cu diavolul, "eram obligat sa-mi castig si eu o paine", "toti cei care lucrau la stat au dat informatii", "am vorbit numai despre straini", "nu turnam in sensul de a face vreun rau". Insa exista marturii si documente care dovedesc ca Dan Voiculescu n-a vorbit securistilor din pur patriotism, doar despre straini, a vorbit si despre colegi si rude care au avut mai apoi de suferit. Excedat de insistenta anchetatorilor, Dan Voiculescu a trecut de la "n-am colaborat", la "am comunicat cu Securitatea", dupa care a sarit la "am fost obligat sa colaborez cu Securitatea". Multele piste deschise intru apararea lui au afectat credibilitatea lui Dan Voiculescu, atata cata mai era. Nimeni n-a crezut in scenariul de telenovela sud-americana prin care omul de paie al Securitatii din fruntea companiei Crescent l-ar fi lasat mostenitor pe Dan Voiculescu, mostenire care a stat la baza imperiului economic, financiar si mediatic pe care-l detine astazi si care este motorul principal si al ascensiunii lui politice.
Nici in ochii partenerilor de alianta politica Dan Voiculescu nu se bucura de cine stie ce consideratie. Pe Crin Antonescu, intransigent cu informatorii din PNL - dar nu cu toti, numai cu cei care-l deranjeaza - nu-l va deranja colaborarea cu "colaboratorul" ei dovedit, daca obiectivele aliantei vor fi respectate. Scopul scuza mijloacele, iar politica este oricum o curva, nu-i asa? Iar urmasul prostanacului, prostutul Victor Ponta, a preferat sa faca pe prostul. N-are informatii despre Securitate, pe atunci el juca baschet in curtea scolii. Dar e suficient de ipocrit sa nu-si aduca aminte ca la ceremonia de constituire a Uniunii Social-Liberale a cerut ca Dan Voiculescu sa nu fie prezent, tocmai pe motive de trecut deocheat. Daca uita tinerelul Ponta, de ce n-ar uita si ceva mai varstnicul Dan Voiculescu? Dupa ce Mona Musca a demisionat din Partid si din Parlament, intrebat daca va face la fel daca se va dovedi ca a colaborat cu Securitatea, Dan Voiculescu a spus: "Definitiv, da! Obligatoriu!". Ba a si plusat: "Sunt primul care spun ca in PC nu au ce cauta oameni imorali, turnatori, oameni care au fost intr-un fel sau altul in slujba Securitatii". Insa in politica romaneasca "definitivul" se confunda cu provizoriul, iar "obligatoriul" cu facultativul si amandoua cu "mai vedem noi". Eterna e doar Securitatea, mostenirea si mostenitorii ei. Oricum, Dan Voiculescu a fost solutia imorala cu care s-au acomodat toti, de la stanga la dreapta!