Selectia "Formula AS"

Lars Kepler, "Sub hipnoza", traducere si note de Elena Maria Morogan, Editura "Trei" (tel. 021/300.60.90), 660 pag.



Autoamagirea ca literatura romana e ignorata de editorii occidentali fiindca e scrisa intr-o limba de circulatie restransa nu prea mai tine. O contrazice si succesul planetar din ultimele decenii al "valului nordic" de autori ce scriu in limbi cu mult mai putini vorbitori decat a noastra - islandeza, finlandeza, daneza, norvegiana si suedeza - si care au reusit sa-si impuna numele mai usor sau mai greu de pronuntat in topurile de librarie de peste tot. Daca pana spre sfarsitul secolului XX erau celebri in lume doar cativa scriitori scandinavi, precum danezii Hans Christian Andersen, Soren Kierkegaard si Karen Blixen, suedezii Selma Lagerlf (Nobel1909) si August Strindberg, norvegienii Henrik Ibsen, Knut Hamsun (Nobel 1920) si Sigrid Undset (Nobel 1928), finlandezul Alexis Kivi si islandezul Halldor Laxness (Nobel 1955) - acum asistam la un adevarat fenomen de stele literare ale Nordului, iradiind spre toate punctele cardinale. Dovada si faptul ca unul din importantele Targuri anuale de Carte, cel de la Paris, incheiat saptamana trecuta, a avut anul acesta ca invitata de onoare literatura din spatiul septentrional. Popularitatea ei azi cred ca se datoreaza si faptului ca, satul de experimente cu tehnici narative, de sofisticari stilistice, publicul s-a intors la povestea coerenta. Iar nordicii au in gena talent de povestitori. Acolo, in tinuturile reci, au fost inventate inca din secolul al XIII-lea lungile saga si au circulat povesti si balade fascinante - traditie mostenita din lungile nopti de iarna si izolare, cand se traia compensator prin fabulatie. Povestasi innascuti, cu o identitate comuna data de conditiile geografice si de civilizatie, scriitorii din Nordul european au cu ce sa-i atraga si surprinda azi pe strainii dispusi sa idealizeze social-democratia lor si nivelul ridicat de trai, sub care, la ora mondializarii, se ascund si acolo drame, retele de raufacatori, coruptie, extremisme politice. Poate si de aceea voluminoasele romane politiste venite din acest spatiu au atata succes in lume. Desi ele respecta codurile genului, sunt mai mult decat un divertisment bazat pe logica in ancheta din jurul unor crime misterioase; au si componente sociale, politice, psihologice verosimile, daca nu chiar reale, din vecinatatea investigatiei jurnalistice. Substituindu-i-se sau colaborand cu politia, diverse personaje - ziaristi, avocati, psihiatri sau chiar marginali - se lanseaza pe cont propriu in cursa de a descoperi si denunta criminali. Fireste, pentru asta au de invins piedici si primejdii de moarte, de facut legaturi cu o multime de alti oameni, fiecare cu povestea lui, dezvaluitoare de mizerii ascunse si vulnerabilitati ale sistemului-model. Pe langa fulminantul Stieg Larsson cu trilogia sa "Millennium", Editura Trei (care are o bine gandita strategie in alcatuirea portofoliului) a tradus o multime de thrillere de suedezele Liza Marklund si Camilla Lckberg, de islandezii Yrsa Sigurdardottir si Arladur Indridason, de norvegiana Anne Holt s.a. Toate - pasionante, daca va place genul si daca vreti sa aflati mai multe despre modul de viata din Nordul prosper. Din aceeasi "industrie" de romane politiste meseriase, carete tin in priza pe sute de pagini, e si "Sub hipnoza". Autorul, Lars Kepler, nu exista. Sub acest pseudonim s-a ascuns, pana a fost "demascat", un cuplu de romancieri suedezi, Alexander Ahndoril si Alexandra Coelho Ahndoril, care aveau fiecare in bibliografie carti "serioase", distinse cu premii literare. Fenomenul Stieg Larsson, cu averea uriasa castigata de trilogia lui, i-a stimulat sa se indrepte impreuna spre genul mai profitabil material. Asa ca si-au inventat si ei un detectiv de plimbat dintr-un roman in altul, comisarul de politie Joona Linna, iar "Sub hipnoza" e capul de serie al cazurilor elucidate de el. Cum nu pot sa va povestesc subiectul fara sa va stric placerea de a strabate meandrele dramatice ale anchetei, pline de intorsaturi surprinzatoare, va spun doar ca romanul e bine documentat si construit, cu atentia focalizata cinematografic pe actiune si personaje, ingenios complicate prin aportul unui psihiatru-hipnotizator. Nu-l incepeti seara, daca nu vreti sa va sacrificati o noapte de somn, caci te prinde in mreje si nu te mai lasa, pana la sfarsit.