Pastele, momentul initial al regenerarii vietii, a devenit, pentru destui membri ai comunitatii, pretextul unei petreceri oarecare, al unei desantari limitate doar de putinatatea si precaritatea mijloacelor. Regasirea intr-un nou inceput, dupa iertarea adusa de Inviere, conteaza tot mai putin in fata "spectacolului" cu care sunt, zi de zi si in proportie de masa (ca sa reluam o formula a propagandei leniniste), agresati romanii. Revarsarea continua de vulgaritati, dezgolirea fara limita decentei a intimitatii participantilor, stimularea porcaielii intre ei, pe un fond de artificii, dansuri cu nimfete, imagini soc din lume, au devenit componente fundamentale ale show-biz-ului si tinta obisnuita a talk-show-urilor. Mentalul omului obisnuit este blocat sub acest asalt, reperele lui (in special cele morale) se pulverizeaza, credinta se pierde. Un alt tip de "umanitate" tinde sa devina modelul comportamentului cotidian al raporturilor cu ceilalti. Ceea ce sociologii numesc "personalitatea de baza" a unei colectivitati se clatina, in cazul romanilor, si risca sa fie inlocuita cu un hibrid care ii face de nerecunoscut.
Un sondaj realizat de IRES a indicat faptul ca, in proportie covarsitoare (96% dintre telespectatori), cetatenii sunt interesati de avatarurile maritale ale unor vedete - fabricate de televiziuni -, mult mai putini (67%) fiind tentati sa afle de ce presedintele Basescu a declarat ca va propune Parlamentului modificarea Constitutiei. Asadar, divorturile Oana-Pepe, Moni-Iri, sau scandalurile in care sunt implicati C. Botezatu, L. Varciu etc. sunt mai importante decat viitoarea "stare a natiunii". Conteaza mai mult "serialul Elodia", ce a tinut luni la rand "capul de afis" la OTV, cu un impact de 92%, decat stirile privind modul in care premierul Emil Boc a rezolvat (sau n-a rezolvat) problemele redresarii economiei. Tot ce e monden, sexy, violent chiar, pare mai semnificativ decat "marturiile" unor scriitori romani - traduse in strainatate -, sau descoperirile unor oameni de stiinta autohtoni, cumparate cu aviditate de mari companii internationale. Este mai atractiv sa vezi (si sa comentezi gelos-admirativ) "palatele" unor proaspat imbogatiti, decat sa surprinzi si sa intelegi minunile arhitectonice ale manastirilor ori "caselor domnesti" de pe plaiurile tarii. Cum sa nu apara un dispret abia mascat pentru traditiile (inca) existente, cum sa nu se insinueze un sentiment de autoblamare fata de romanitatea din noi? Daca Occidentul pune pe seama romanilor cresterea infractionalitatii din tarile lui, daca UE ne blocheaza admiterea in "spatiul Schengen" din teama de poluare morala pe care am exportat-o acolo, de vina suntem, in primul rand, noi insine.
Intr-adevar, ce model a oferit tinerelor generatii societatea romaneasca de dupa 1990? In cele peste doua decenii de la rasturnarea comunismului, romanii au vazut cum s-au inaltat "din praf si pulbere" impunatoare averi, cum s-au adoptat si modificat legi in functie de interesele unui grup sau altul, cum s-a ridicat, impreuna cu clientela ei, o clasa politica centrata doar pe sine, in dispretul societatii pe care pretinde ca o reprezinta. Cum sa valorizeze munca si cinstea generatiile ce vin, cand sesizeaza ca sistemul nu merge decat "uns", ca reusita sociala depinde de "gasca" sau grup, ca imbogatirea depinde de furt (cu sau fara acoperire legala) si de capacitatea de a-i "vamui" pe ceilalti? Cum sa fie apreciata familia intemeiata pe comuniune culturala si afectivitate motivata, cand mult mai sigur este sa-ti "cumperi" (cu ce "pret"!) un milionar sau altul, un "sponsor" ori "protector"? Ce rost are sa studiezi, sa incerci sa intelegi "tainele lumii", cand un show-biz, fie el si grotesc, iti aduce instantaneu notorietatea, te face cunoscut(a) si deci, demn(a) de a fi platit(a)? Cei care vor sa se realizeze muncind n-au decat sa plece aiurea.
Un raspuns superficial pentru cei care cauta cauza starii de fapt ar fi ca ea este rezultatul tabloidizarii mass-mediei romanesti. La televiziunile comerciale (televiziunile-vuvuzea), in majoritatea presei scrise, se observa o inversunare simplificatoare si grosiera in prezentarea (falsificarea) realitatii, o cautare exacerbata de rating. Evenimente marunte devin stiri ale zilei sau ale lunii, intamplari mizerabile din viata privata se transforma in "spectacole esentiale", exemplare pentru natie, cuplarile si acuplarile devin evenimente mondene majore. Chiar si clasa politica s-a lasat atrasa in "piesa", reprezentantii ei asumandu-si "roluri" fara legatura cu responsabilitatile normale, aferente functiilor lor. Isi inchipuie cineva cum va juca tandemul C. Antonescu - V. Ponta rolul (autoasumat) al cuplului celebru Castro - "Che" Guevara? Cuplu, de altfel, blamat pentru ce a facut propriului popor. Se amuza, oare, cineva de scalambaiala unui anume Edmond Talmacean, membru "de marca" al PDL, care nu cunoaste problemele sectorului la care e consilier, dar spera ca, devenind vedeta TV, va fi promovat? Exemplele de impostura, falsificare a valorii si traditiei pot continua.
Tabloidizarea este, ea insasi, o consecinta a "pacatului originar" al societatii romanesti postcomuniste. In loc sa procedeze chirurgical la inlaturarea abcesului securistic si politic imoral, prin dezvaluirea arhivelor Securitatii si ale PCR, regimul instalat atunci, dar si cele ce i-au succedat, au preferat sa lase "baietii" sa zburde in toate domeniile vietii sociale, in economie, dar si in partide, in scoala, dar si in biserica. Dezvaluirile (controlate) de la CNSAS au aratat cat de adanc s-a infiltrat in corpul comunitatii pesta minciunii politice, a tradarii morale, a credintei in manipulare si cultivarea prostiei. O Biserica si o Scoala curate au alte valori de oferit, deschid alte orizonturi, propun alte modele.