I Quattro Rusteghi - Cei patru badarani

Silvia Kerim
Premiera la Opera Nationala din Bucuresti:

* Un spectacol de primavara plin de lumina si veselie, in decoruri venetiene *

...Daca vreti sa vedeti Venetia - o splendoare plutind pe ape intunecate - pe care n-ati vazut-o niciodata, dar pe care o stiti din carti de istorie, din albume de arta, cu reproduceri dupa comorile pe care le are in vistieria ei milenara - ori din filme, ori din povestiri...
...Daca vi se face dor de o Venetie pe care ati vizitat-o doar in fuga - ca turist cu buzunarele sfioase, subtiri, ori ca om de afaceri grabit care s-a oprit doar pentru cateva clipe ca sa bea un espresso la vestita cafenea "Florian", ori un whisky mic la "Harry's bar", acolo unde-i placea lui Hemingway sa viseze la femei frumoase, ori la viitorul safari, in goana dupa lei galbeni, adevarati sau imaginari...
...Daca spre norocul dvs. ati avut privilegiul sa adastati mai mult printre cladirile de aur si argint si marmura scumpa ale Serenissimei, si sa va plimbati pe stradutele bantuite, candva, de Casanova, duceti-va, rogu-va, la premiera operei din Bucuresti cu "Cei patru badarani". O premiera pe care, aflat mereu in cautare de nou, directorul general al acestei prestigioase institutii de cultura, arhitectul scenograf Catalin Ionescu Arbore, a inscris-o de curand in repertoriu. "Ma leaga multe amintiri placute de opera "I Quattro Rusteghi". Ea a fost adusa in tara pe la inceputul anilor '60, cand tatal meu a pus-o in scena la Cluj. A fost un succes extraordinar, datorita faptului ca era un spectacol viu, foarte frumos din punct de vedere vizual, plin de umor si de buna dispozitie. Traim vremuri in care avem nevoie sa reinvatam sa radem. Avem nevoie sa ne destindem, privind lucruri frumoase si placute. Am dedicat acest spectacol memoriei celui care a fost regizorul Anghel Ionescu Arbore, tatal meu, cat si celei care l-a insotit pe scena si in viata, Steluta, mama mea".
Opera aceasta reprezinta varianta muzicala a piesei "Badaranii", scrisa de celebrul venetian Carlo Goldoni (1707-1793). Lucrarea a cunoscut o superba punere in scena, la Teatrul National din Bucuresti, datorata legendarului Sica Alexandrescu. Realizat in 1960, avand in distributie actori apartinand "generatiei de platina" a scenei si filmului romanesc - Radu Beligan, Birlic, Giugaru, Carmen Stanescu, Sanda Toma si altii, spectacolul a fost adaptat si pentru marele ecran, in regia aceluiasi Sica Alexandrescu, aliat cu regizorul Gheorghe Nagy. In piesa - respectiv in opera - asistam la tot soiul de incurcaturi provocate de urzelile unor "badarani" venetieni, ce comploteaza impotriva sotiilor si a odraslelor lor. Odrasle pe care vor sa le casatoreasca, "numai si numai din interes" si impotriva vointei lor, tinerii avand cu totul alte "tinte" (de iubire, bineinteles). De aici, tot soiul de situatii comice. Pe langa textul sau savuros, libretul beneficiaza de muzica - incantatoare! - creata de un alt venetian "get-beget", indragostit de Serenissima: Ermanno Wolf-Ferrari (1876-1948), cel care-si permite, cu eleganta, sa "presare" in opera sa despre "badarani" citate din lucrari celebre, semnate de Mahler, Schumann si altii. Precum si citate din cantonete atat de dragi iubitorilor de muzica adevarata. Vioiciunea si hazul acestui spectacol sunt datorate unui mare profesionist - invitat - regizorul austriac Peter Pawlik. La premiera, conducerea muzicala a fost asigurata de Vlad Conta - dirijor cu o cariera internationala impresionanta. O calitate absolut remarcabila a acestui spectacol este frumusetea imaginii! De aplaudat decorul naucitor, semnat de Catalin Ionescu Arbore si Vlad Osiac (o Venetie superb luminata, redata de jocuri de ape - la propriu! - cu siluete de poduri in zare, amintindu-ne de vestitul Rialto, cu scari, scarite, care asigura forfota neintrerupta a personajelor); ca si costumele create de Andreea Koch - toate albe - inspirate de moda "anilor nebuni" 1920-1930, evocand tinutele de tenis ale protipendadei care evolua, in acel timp, la ceasuri de pranz, pe vestita "Promenade des Anglais" de la Nissa. Vocile, iluminand cu gratia si forta lor muzica unei Venetii din alt timp, ar trebui mentionate toate. Nu putem, din pacate. Lista interpretilor e prea lunga pentru un spatiu atat de stramt. Oricum, la final, ei au fost rasplatiti cu binemeritate aplauze si ovatii. Un spectacol incantator, care ne demonstreaza ca "badaranii" din vremea lui Goldoni erau niste tipi hazlii, rafinati si curtenitori, pe langa badaranii zilelor noastre!