* In cifre, creierul cantareste 1,3 kg, ceea ce reprezinta 2% din greutatea corpului; consuma 20% din oxigenul organismului, utilizeaza 60% din glucide la persoanele adulte si 75% la copiii sugari *
Cum functioneaza
Desi este studiat asiduu, creierul este departe de-a ne fi dezvaluit toate secretele sale. Dar si mai fabulos este faptul ca noi nu simtim greutatea creierului! Efectiv, el este mentinut in suspensie in craniu de catre lichidul cefalo-rahidian, in care se scalda, si de catre un fenomen de presiune craniana, care-l protejeaza.
Creierul este cel care dirijeaza marele concert al emotiilor noastre. Este receptaculul a tot ce se intampla inauntrul si in afara noastra. Regleaza viata noastra emotionala, relationala, metabolica, hormonala si nervoasa. Orchestreaza si armonizeaza functii importante ale organismului, precum digestia, coordonarea miscarilor, viata sexuala. Stocheaza si triaza informatiile pe care le primeste (10 miliarde biti pe secunda!). Gandeste, deci, construieste idei, visuri, teorii, teze... Memorizeaza, si ce memorie! Poate pastra toata viata amintirea unui miros, a unei culori, a unui gest, a unei priviri, a unui cuvant, a unei impresii... Teoretic, el este cel care decide trecerea la fapte. Dar se mai si intampla ca el sa fie scurtcircuitat de catre sistemul nervos al organismului, ce se poate activa mai repede decat gandirea, sau de catre reactiile emotionale care se sustrag vointei (inconstientul).
Emisfera stanga, emisfera dreapta
* Emisfera stanga este specializata in vorbire (la persoanele dreptace), in calcul, logica, rational, in reactiile pozitive si agreabile precum bucuria si rasul.
* Emisfera dreapta este specializata in ascultarea muzicii, in creativitatea artistica, in intuitie, imaginatie si orientare in spatiu. Ea inregistreaza emotiile care ne-au marcat profund viata si - sa recunoastem - acestea nu sunt deloc cele mai placute. Tristetea, melancolia, regretele, remuscarile, frustrarea, frica tin de resortul ei. Toate in negativ! De aceea, emisfera dreapta joaca un rol important in manifestarea simptomelor depresive. In mare parte, emotiile puternice, cele care marcheaza viata, se fixeaza in zona parietala dreapta. Scanerele cu fotoni si cu pozitroni evidentiaza faptul ca aceasta zona conserva memoria trecutului emotional. Nu este singura, dar este cea mai receptiva.
Memoria: un sistem sacru
Inainte de a se fixa in zona parietala dreapta, memoria emotiilor trece prin sistemul limbic, partea cea mai primitiva a creierului nostru, constituita dintr-un ansamblu de zone mici situate in straturile sale profunde. Acest sistem initiaza si controleaza emotiile si comportamentele care decurg din ele. Sa nu uitam faptul ca emotia si instinctul au precedat gandirea. Un caine de vanatoare crescut intr-un apartament isi regaseste repede instinctul de vanator daca i se da drumul afara, pe camp. Memoria lui ancestrala si genetica nu-l va abandona. El va reveni in mod natural la comportamentele aflate la originea rasei sale.
Cand nu functioneaza bine
Sistemul limbic este ordonatorul a numeroase functii, cum ar fi respiratia, bataile inimii, libidoul, pofta de mancare, somnul, stimularea hormonala. El pare sa detina comenzile asupra unei parti importante din echilibrul fiziologic al organismului. Dar este, de asemenea, la originea tulburarilor de ordin psihic, precum atacurile de anxietate sau de panica. Acest lucru este frecvent la persoanele a caror emotivitate a fost deja solicitata excesiv sau care au - in mod natural - un prag de reactivitate foarte jos. Iata un exemplu: o femeie ramasa vaduva de curand, deci aflata intr-o faza de sensibilitate emotionala exacerbata, se intoarce acasa la caderea noptii. Pe drum, trece pe langa un grup de tineri, care rad si vorbesc tare. Femeia grabeste pasul. Tinerii nu se iau dupa ea, dar, cu toate acestea, cand ajunge in fata usii si vrea sa vare cheia in broasca, este cuprinsa de panica. Isi simte pieptul strans ca intr-o menghina, inima ii bate cu putere, mainile ii tremura si n-o mai tin picioarele. Un vecin o vede si-si da seama ca e in mare dificultate. Femeia se tine de zid, respira cu greutate si ii spune, abia murmurat, sa cheme ambulanta. Vecinul se gandeste imediat la un atac cardiac si cheama salvarea, care-o transporta de urgenta la spital. Diagnosticul: nu era o criza cardiaca, desi asa paruse, ci o criza de panica. Ecoul visceral al emotiilor! Sistemul limbic pusese efectiv stapanire pe ratiunea acestei persoane, afectata, deja, de pierderea sotului ei.
Sistemul limbic si organele: o legatura intima
Cand starea noastra emotionala este foarte intensa, ne pierdem autocontrolul, deci capacitatea noastra de a rationa. Atunci, neintarziat, organismul sufera repercusiunile acestor emotii prea puternice. Organele noastre reactioneaza primele, pentru ca se afla intr-o relatie intima cu sistemul limbic. Legatura se face prin intermediul talamusului. Reflexele viscerale si comportamentul instinctiv preiau, in acel moment, controlul. Aceste reactii imediate sunt adeseori acute: criza de stomac, dureri abdominale, voma, tahicardie, crampe, diaree...
Sincopa: debransare...
Cand ne copleseste emotia, devenind intolerabila, creierul emotional pareaza fara greseala: debranseaza. Scurtcircuit total. Gata cu durerile, cu emotia, cu agitatia. Aceasta este sincopa. Cu alte cuvinte "lesinam". Creierul urmeaza acelasi proces ca si atunci cand trebuie sa lupte impotriva unei dureri fizice insuportabile.
Dar sincopa este doar o solutie pe termen scurt: cand persoana isi revine in simtiri, problemele sunt in continuare prezente, poate ceva mai putin intense...
...dar organismul nostru a inregistrat tot
Reactiile primare, ghidate de sistemul limbic, se inscriu negresit in memoria organelor. Raul a fost inabusit si s-a refugiat in adancul organismului, unde ramane latent, iar revenirile lui ulterioare sunt de temut. Simptomele sunt mai putin acute si mai putin spectaculoase, dar pot fi mai serioase: crize de astm, ulcer stomacal, eczeme, psoriazis, colite, cistite. Maladiile se pot fixa, de asemenea, pe veriga slaba a organismului si sa se declanseze cu intarziere. Victime ale unui stres important, dvs. puteti sa contractati, de exemplu, o recto-colita hemoragica, care pana atunci nu se manifestase in nici un fel, dar era inscrisa in genele dvs. Uneori, lucru si mai grav, stresul poate fi un factor care sa declanseze cancerul. Sistemul imunologic este foarte dependent de zonele emotionale. Un stres durabil si puternic poate anihila sistemul imunitar si poate genera sau resuscita afectiuni grave. Memorizarea viscerala isi urmeaza drumul ei: celulele organului vizat inregistreaza mesajele, dupa care le retransmit creierului imediat sau mai tarziu. Aceste mesaje sporesc dezechilibrul emotional al creierului. Se poate, deci, spune ca organul exercita o rezonanta emotionala.
Emotii masculine, emotii feminine?
Barbatii si femeile nu sunt identici din punct de vedere emotional. Sunt diferiti si complementari. Este bine stiut faptul ca femeile sunt mai predispuse la depresii decat barbatii. Hormonii joaca, pare-se, un rol foarte important. Dovada: schimbarea dispozitiei in functie de faza ciclului menstrual sau in perioada menopauzei. Asa cum tot bine stiut este faptul ca barbatii sunt mult mai susceptibili la acte de violenta din cauza testosteronului.
Cum ne ingrijim?
Pe plan fizic
Pentru a avea un creier in stare buna de functionare: faceti regulat exercitii de respiratie, fiti activi, faceti exercitii fizice si mentale, cititi, calculati, memorizati, mergeti la teatru, la cinema, inscrieti-va in asociatii. In orice caz, nu va izolati. Din ce in ce mai mult, statisticile arata ca la o persoana care practica o activitate fizica, riscul de Alzheimer este mai redus. Exercitiile fizice amelioreaza circulatia sangelui, dandu-le celulelor posibilitatea sa se oxigeneze mai bine si sa fie mai stimulate. Dar exista si alti factori chimici si hormonali activati de miscare, care joaca si ei un rol important.
Pe plan alimentar
Fiti atenti la alimentatie, nu neglijati zaharurile lente (cereale, fructe, legume). Creierul este cel mai mare consumator de zahar din organism.
Pe plan fiziologic
Ingrijiti-va psihicul: yoga, relaxarea sau gandirea pozitiva sunt exercitii mentale benefice, in masura in care sunt dirijate de persoane competente. Este util sa invatati sa va stapaniti emotiile, fara sa le blocati sau sa le deturnati, pentru a va conserva placerea de a trai si de a fi activi. Si daca in capul dvs. "lucrurile nu merg chiar cum ar trebui", nu ezitati sa consultati terapeutii: homeopati, acupuncturisti, osteopati, sofrologi, care va pot ajuta sa armonizati relatiile dintre creierul si organele dvs. si viceversa. Si daca totusi nu reusiti sa rezolvati problema, apelati la un psihoterapeut sau la un psihiatru.
Nu exista spirit sanatos fara un corp sanatos. Din timpuri stravechi se spune "mens sana in corpore sano", o minte sanatoasa intr-un corp sanatos. Dar nici corp sanatos nu exista fara un spirit sanatos. Un eveniment dureros nu se uita niciodata. Problema este sa-l acceptam, sa-l lasam sa intre in viata noastra, ca si cand ar face parte din ea. Cand ii pierdem pe cei apropiati, rana nu se vindeca niciodata. Chiar daca se mai sterge, ea ramane inradacinata pentru totdeauna in fibrele noastre. Dar suntem obligati sa facem o constatare: "Eu continuu sa traiesc, viata merge mai departe, trebuie sa accept aceasta moarte, pentru a-mi regasi echilibrul si armonia". Si-atunci, de ce sa nu perpetuam gandirea si actele persoanelor care ne-au parasit? Sa actionam in memoria lor, sa le omagiem valoarea, sa readucem la viata perceptiile lor in micile lucruri obisnuite de zi cu zi. De exemplu, "el sau ea" aprecia peisajul marin sau montan, asa ca le privesc si eu cu placere si intensitate dubla...