La finele unui meci mediocru, jucat pe o ploaie caineasca, reporterul televiziunii publice il cheama pe antrenorul echipei gazda pentru un scurt interviu. Studioul de transmisie era improvizat in spatele uneia dintre porti. In jur, pe gazon, se formasera baltoace, iar reporterul se trezeste refuzat categoric de tehnicianul enervat de insuccesul echipei sale: "Mai baiete, tu crezi ca eu ma bag acolo cu pantofii mei de 300 de parai?". Omul antrenase prin Golf, avea bani, se stilase, nu mai cobora la nivelul baltoacelor din campionatul in care se intorsese. Cum sa isi justifice el incompetenta, tocmai intr-o balta?
E tot mai plina Romania de oameni ca antrenorul de fotbal din anii '90. Oameni catarati pe situatii, pe functii si salarii babane, oameni cu pantofi impecabili, cu varfuri ascutite si luciu, pe care si-i admira minute in sir in oglinda, dimineata, pana vine soferul cu masina la scara. Multi dintre ei sunt catarati pe functii publice si, in contul salariilor cheltuite pe pantofi de firma, au pus pe butuci tot felul de companii cu capital de stat. Ei sunt, in definitiv, principalii responsabili pentru grava criza a sectorului bugetar. Din pricina oamenilor acestora, cu pantofi impecabili, si a altora ca ei, politicienii care i-au tinut ani de zile in spate, Romania a ajuns la mana Fondului Monetar International. Primim bani cu taraita, "in transe", cum frumos suna de fiecare data comunicarile birocratice, si, in schimbul banilor, suntem chemati trimestrial, sau chiar mai des, sa-i dam explicatii unui anume domn Jeffrey Francks, seful misiunii FMI in Romania, despre ce am mai facut la capitolul reforma.
Spre deosebire de cei carora le datoreaza prezenta sa in Romania, Jeffrey Francks nu pune insa prea mult pret pe pantofi. Obisnuit sa-si bata capul cu problemele pentru care e trimis de colo-colo, de catre oficialii Fondului, Jeffrey Francks s-a trezit, deunazi, la intalnirea cu presedintele Traian Basescu, cu un pantof (aparent) gaurit in talpa. Truc binecunoscut (s-au luat si Pulitzer-uri pentru genul acesta de fotografii), pozatul pantofilor in talpa a fost gustat cum se cuvine de presa de la noi. Pantoful lui Francks a fost intors pe toate partile, personajul, altfel unul cat se poate de plat, a devenit vedeta in tabloide, iar analistii TV, suparati din nastere, au luat drept o ofensa adusa autoritatii presedintelui Basescu prezenta neglijenta a negociatorului strain. Culmea, cine s-au gasit sa se indigneze in locul lui Basescu? Tocmai televiziunile care i-au facut ciur pantofii, la cate cuie i-au batut in talpa, in ultimii ani! Expusa masiv si reluata cu obstinatie, povestea pantofului a consumat inca un episod in telenovela tranzitiei noastre. Un episod vesel, ca atatea altele, in care derizoriul sufoca temele esentiale. Domnii cu pantofi impecabili pot dormi in continuare linistiti. Vedem gaura din talpa altuia, dar gaurile din bugetul nostru le trecem cu vederea...