Par mereu relaxati, siguri pe ei, joviali, fericiti. Se simt bine in pielea lor, in hainele lor scumpe, in masinile lor stralucitoare. Dau senzatia ca stiu tot, ca au raspuns la orice intrebare, ca stapanesc intreg universul. Si totusi, observati mai atent, chipul lor ni se dezvaluie altfel. Privirea lor e stearpa, zambetul ca de gheata, iar vorbele, doar niste zgomote impodobite cu expresii la moda, adica trendy. Ei sunt corporatistii vremurilor noastre, acei tineri aliniati impecabil, ca pe o banda rulanta, in malaxorul unor mari firme multinationale. Intamplator, am cunoscut de curand un asemenea tanar. Sclipitor de inteligent, dar incapabil de a trai vreodata sentimente puternice. Supradotat intelectual, dar imun la orice stimul emotional. A fost racolat de catre organizatie (asa numesc ei institutia la care lucreaza), inca din vremea studentiei. Era inca in ultimul an cand a fost invitat sa petreaca alaturi de angajatii unei multinationale o zi la birou. "Trebuie musai sa fie o zi de lucru lejera. Esti luat in custodia unui angajat si il urmezi peste tot, precum umbra lui. Iar el are sarcina sa-ti arate numai partea buna a lucrurilor. Iti arata ca au in fiecare dimineata fructe gratis, o cafenea in mijlocul spatiului de lucru, masini scumpe, carduri bancare si carduri de sanatate. Nimic despre munca infernala, despre presiunea enorma a timpului si a sarcinilor, despre turnatoriile si "strambele" colegilor aparent zambitori. Tot ceea ce ti se arata e minunat, iar cei mai multi chiar cred asta". Asa a crezut si tanarul nostru si, imediat dupa examenul de licenta, a batut la usa organizatiei. Dupa teste cumplite si numeroase, a reusit. A devenit unul de-al lor. A reusit sa-si faca primele credite, sa-si cumpere o masina mai scumpa, niste haine de firma, ce mai, intrase usor, usor, in rand cu lumea buna de-aici. "Fara accesoriile astea, nu existi in organizatie. Esti imediat ejectat." El insa s-a aliniat perfect. Si totusi, incet, incet, oarece nemultumiri incepusera sa ii tot dea tarcoale. Diminetile parca nu mai erau la fel de luminoase, colegii nu mai erau la fel de prietenosi, iar sefii lui nu mai erau deloc niste oameni amabili. Fiecare zi devenise un calvar, muncea pe rupte de la opt dimineata pana la noua seara. Numai asa putea tine ritmul. Altminteri, ar fi fost eliminat. Dupa cateva luni, a cazut intr-un surmenaj cronic, insotit de o depresie destul de urata. "Mi s-a impus un examen medical la clinica de medicina a muncii recomandata de organizatie. Asta, pentru a ajunge in final la psihiatru. Totul era un scenariu bine ticluit, am aflat ulterior ca au mai fost asemenea cazuri. Am plecat de-acolo cu un diagnostic inventat, devenind astfel pentru totdeauna vulnerabil in cadrul organizatiei si sub amenintarea permanenta a concedierii". Povestea asta l-a cumintit definitiv. Era legat de maini si de picioare, avea deja datorii la cateva banci. Usor, usor, s-a adaptat din nou, mai abitir, la regulile diabolice ale organizatiei. Munceste zilnic pana la 12 ore. Si totusi, a ajuns sa spuna si el, ca toti ceilalti colegi, ca lucreaza intr-o organizatie super, ca are o viata super, ca mananca si se imbraca numai cu chestii super. A fost promovat ca manager de nivel trei, si-a gasit o colega super, cu care si-a pus pirostriile, si-au luat apoi o casa super, cu piscina, la marginea orasului, amanetandu-si astfel viitorii 35 de ani la banci. "Nici nu prea avem timp sa ne bucuram de casa asta. Stiu bine ca totul a fost o mare pacaleala, ca am cazut intr-o capcana urata si ca sunt condamnat la munca silnica pe viata. N-am mai citit o carte de ani de zile, nici macar un film nu ma mai incanta, ajung acasa si cad lat de oboseala. Dar nu mai am incotro. Acum, orice greseala mi-ar putea fi fatala". In Romania de azi, sunt poate mii de tineri ca el. La fel de joviali, de bine imbracati, de siguri pe ei. Si totusi, la fel de anulati si nefericiti.