As dori sa publicati aceste randuri, ca o umila si modesta multumire pentru darurile ceresti pe care le-am primit. Doresc sa stie si alti oameni ca adevarata alinare pentru suferintele lor se gaseste la Creatorul nostru, in lumina din care am fost creati.
L-am gasit pe Dumnezeu prin intermediul publicatiei dvs., iar acum doresc sa-i multumesc in acelasi mod, mai ales ca "Formula AS" are o corespondenta bogata cu Raiul. De aceea, sper ca aceste randuri sa ajunga mai repede la Cel care a sadit speranta in sufletul meu chinuit si la cititorii cautatori de pace divina.
Am ales sa iau drumul spiritualitatii crestine, dupa ce am suferit timp de 4 ani de distonie neurovegetativa cu manifestari de astm. Cel mai mult ma temeam de momentul cand trebuia sa adorm, intrucat atunci se manifestau cele mai puternice crize, asa incat somnul meu nu dura mai mult de cateva ore. Tratamentele medicamentoase pe care le-am urmat nu m-au ajutat, ba nu de putine ori, aveau efecte adverse. Stresul si oboseala isi spuneau cuvantul, mai ales ca eram ultimul an la liceu si ma pregateam, in paralel, pentru admiterea la Facultatea de Medicina. Ma simtem prabusita. Deja incercasem nenumarate tratamente si nu stiam la cine sa mai apelez. Desi nu aveam o credinta cu adevarat temeinica in suflet, m-am gandit ca Cel mai mare doctor de pe lumea aceasta si singurul la care nu apelasem era Dumnezeu. Din acel moment, a inceput o adevarata calatorie spirituala. Intr-o zi, cautam o carte in biblioteca din casa si (nu din intamplare) am dat peste o carte despre Parintele Porfirie din Grecia. Dupa ce am citit despre minunile pe care le-a savarsit, am inceput sa ma rog acestuia sa ma indrume pe calea vindecarii mele, oricare ar fi ea. La scurt timp, l-am descoperit pe Sfantul Nectarie, in marturiile publicate in "Formula AS". Cu inima indoita, m-am dus la o biserica din orasul meu si am cumparat acatistul inchinat acestuia. Si am inceput sa ma rog, avand mereu dorinta de a ma face bine. Au existat si momente de deznadejde, trebuie sa recunosc, in care ma intrebam daca merit sa fiu ajutata. Stiam ca puterea lui e mare, dar nu eram sigura daca doreste sa ma ajute, asa cum facuse cu atatia oameni. Dar eu, totusi, am continuat sa ma rog. Dupa o saptamana, cautand pe internet metode de tratament, am gasit, tot in "Formula AS", o schema naturista recomandata de d-l Mircea Peia (caruia ii multumesc cu aceasta ocazie) pentru afectiunea mea. Am inceput tratamentul, si dupa doar cateva luni, manifestarile de astm s-au diminuat, iar starea mea psihica s-a imbunatatit simtitor. Cu inima plina de bucurie, Ii multumesc Sfantului Nectarie pentru sanatatea mea si pentru o alta minune care s-a savarsit sub obladuirea Lui: am fost admisa la Facultatea de Medicina. Cu siguranta ca minunile Lui vor continua in viata mea si, poate, chiar acum, in timp ce scriu aceste randuri, sau in timp ce le cititi dvs., se savarsesc altele in intreaga lume. Puterea lui Dumnezeu este mare. Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui.
ANCA POPESCU
Bomba cu ceas
Ma numesc Cristina, am 35 de ani, si la inceputul anului 2008, in urma unui control ginecologic, am primit rezultatul de displazie severa. Nu am fost multumita de rezultat, am schimbat medicul si cabinetul, si am refacut proba. Acelasi rezultat: displazie severa CIN III. Am mai asteptat 6 luni de zile, am refacut proba si rezultatul a fost la fel. La inceputul anului 2009, am facut biopsia, care a confirmat o infectie cu virusul HPV 18, cu tulpina 55. Este unul din tipurile de virusi care conduc spre cancer de col uterin. In luna aprilie a anului 2009, am facut o conizare a colului uterin, o operatie care nu este complicata. La numai cateva ore dupa operatie am putut merge acasa. In luna octombrie a anului 2009, am ramas insarcinata. Fara sa stiu insa ca sunt insarcinata, am facut o alta proba Papanicolau, al carei rezultat a fost displazie moderata CIN II. La numai 8 saptamani, bebelusul nu prezenta activitate cardiaca si a fost necesar sa mi se faca un chiuretaj, ca sa mi se scoata pruncul, pentru ca organismul meu nu il expulza. La inceputul lunii februarie a acestui an, am facut o alta proba Papanicolau, iar rezultatul a fost de data aceasta carcinom in situ.
Din acel moment, am crezut ca innebunesc de frica. Ma intrebam, furioasa, de ce m-am operat cu cateva luni inainte, daca sunt in aceeasi situatie sau si mai rau. Cum era posibil? Imi spuneam ca daca lucrurile erau atat de grave, era clar ca totul va evolua foarte repede spre un cancer. Doamne, si cat imi doream un bebelus! Daca ma operam inca o data, oare medicii n-ar fi taiat mai mult din colul uterin, impiedicandu-ma sa duc la bun sfarsit o sarcina? Acestea erau intrebarile care ma macinau fara intrerupere, si frica, o frica primitiva, paralizanta. Ma rugam bunului Dumnezeu, citeam acatistul Sfantului Nectarie, despre minunile caruia aflasem din revista "Formula AS". Draga mea mama imi adusese din Romania ceai de marul-lupului, buna mea prietena de suflet, din tara, o doctorita minunata, ma sustinea in hotararea mea, imi recomandase sa elimin carnea complet din alimentatie si sa ma rog cu credinta. Dupa ce am citit pe Internet mai multe numere ale revistei "Formula AS", am decis ca si zaharul trebuie eliminat. Alcoolul nu imi mai placea. Un lucru incredibil se intamplase: mie, careia imi placea vinul rosu, nu ii mai suportam gustul, cidrul, alta din bauturile mele favorite, la fel, nu imi mai placea. Asa ca nici alcoolul nu a fost o problema sa il elimin.
Am inceput sa fac spalaturi vaginale cu marul-lupului, tataneasa si musetel (reteta pentru clisma luata din revista "Formula AS" nr. 572). Timp de 6 zile consecutiv, am facut spalaturi, dupa care am facut o pauza de doua saptamani. Am luat vitamina C si vitamina E, cate 10 zile pe luna, si am urmat tratamentul cu produsul Imunoplant 2, pentru intarirea sistemului imunitar. In paralel, tot pentru sistemul imunitar, am luat si capsule cu ulei de usturoi. Am inceput sa fac sport, sa alerg, eu, care niciodata nu am putut alerga, acum, reuseam sa alerg cate 40-45 de minute. Pe 15 martie am refacut proba Papanicolau la un alt cabinet ginecologic. I-am explicat medicului ca nici nu vreau sa aud de biopsie sau operatie, ca imi doresc un copil. Medicul si-a facut datoria si mi-a spus parerea lui, ca, deocamdata, acest carcinom in situ nu imi pune in pericol viata, dar ca daca voi ramane insarcinata, schimbarile hormonale ar putea face ca acest carcinom sa se dezvolte si sa se transforme intr-un cancer care sa se extinda. Ca, practic, am o bomba cu ceas in corpul meu. Eram descurajata. I-am spus ca nu pot accepta ca un organism care este plin de celule sanatoase sa nu poata lupta cu acele putine celule anormale, localizate intr-o anumita zona. Ma rugam in fiecare seara, inainte de culcare, bunului Dumnezeu, citeam acatistul Sfantului Nectarie, dar frica, indoielile, continuau sa sape in mine. Pana intr-o seara, in care am izbucnit in lacrimi, in timp ce ma rugam, implorandu-L pe Dumnezeu sa-mi dea liniste sufleteasca, sa-mi dispara indoielile si intrebarile, sa fiu luminata si calauzita spre drumul cel bun. Plangeam si ma rugam cu glas tare, si in momentul acela, pentru o fractiune de secunda, s-a stins lumina, iar eu am continuat sa ma rog. M-am dus la culcare, iar dimineata cand m-am trezit eram alt om. Eram linistita, senina, eram fericita, frica disparuse. A fost momentul in care am inceput sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Rugaciunile mele incepusera sa fie ascultate. Nu exista cuvinte pentru a explica aceasta traire, aceasta incredere ca Dumnezeu e alaturi de tine. De atunci am inceput sa vad altfel lucrurile, am inceput sa ma minunez de Harul Domnului, Har cu care L-a inzestrat pe Sfantul Nectarie. Dumnezeu este pretutindeni, dar noi refuzam sa Il primim inauntrul nostru.
Luni, 28 martie, la intrarea in Saptamana Patimilor, am primit rezultatul de la proba Papanicolau: displazie moderata si prezenta unor celule noi, sanatoase. Nu facusem nimic, in afara de rugaciunile si de tratamentele naturiste. Ma rugasem Domnului si Parintelui Nectarie sa primesc un semn ca sunt pe drumul cel bun si, iata, l-am primit. Am inceput sa plang de bucurie. Dumnezeu face imposibilul posibil, este sprijinitorul si scaparea noastra, Sfantul Nectarie este doctorul fara de arginti care coboara asupra noastra Harul Domnului, care ne vindeca si ne alunga deznadejdea din suflete. Rugati-va, oameni buni! Nu va opriti din rugaciune, si spre Calea cea buna veti fi indrumati. Fie ca toti cei bolnavi sa isi gaseasca tamaduirea!
CRISTINA
(Daca doreste cineva sa ma contacteze, aceasta este adresa mea de e-mail: kasmoc@googlemail.com)