Responsabilitatile d-lui Emil Boc

Toma Roman
Doua evenimente, aparent fara legatura intre ele, anunta trecerea PDL-ului la ofensiva preelectorala.

Mai intai, controlul declansat la vama Constanta, urmat de arestarile de rigoare si de dezvaluirea unei imense evaziuni fiscale. "Actorii principali" ai "piesei constantene" s-au dovedit a fi lideri marcanti si clienti de seama ai partidului guvernamental. Conducerea PDL-ului a vrut sa demonstreze ca - in lupta impotriva coruptiei - nu poate fi blocata de nimic. Mai mult chiar, actiunea i-a lasat in ofsaid pe liderii USL-isti, Antonescu si Ponta, care se plangeau ca PDL-ul nu controleaza vama Constanta pentru ca, acolo, sunt prezente mari interese de partid. Dupa inceperea controlului, cei doi dirijori social-liberali s-au lamentat ca acesta vizeaza taierea posibilelor dizidente din partidul la putere, care - astfel - isi pastreaza fragila majoritate in Parlament. Trecerea de la o extrema la alta - cu exceptia urii constante pentru presedintele Basescu - a devenit, de altfel, o "specialitate" a conducatorilor opozitiei de stanga. Cel de-al doilea eveniment a fost anuntul premierului-presedinte de partid, Emil Boc, ca - in anul 2012 - pensiile vor fi indexate in raport cu rata inflatiei, salariile - amendate cu 25% la declansarea crizei - vor fi reabilitate integral, iar TVA-ul, umflat ca urmare a necesitatii eradicarii efectelor aceleiasi crize, va fi redus. Asadar, sugereaza premierul, recesiunea s-a incheiat, criza se stinge si cresterea se va relua. Deciziile dure ale guvernului de acum doi ani au avut efectul scontat.
Sa nu uitam insa ca 2012 va fi un an electoral. In primavara vor avea loc alegerile locale, iar in toamna cele parlamentare. Ca urmare a uzurii generate de guvernare, exacerbata la maxim de criza, dar si ca urmare a propagandei antiguvernamentale fara limita, dusa de mediile-vuvuzea ale "mogulilor", PDL-ul detine inca o pozitie modesta in preferintele electoratului. Un prezumtiv procent sub 20%, coroborat cu un impact de peste 40% al USL, ar face foarte problematica mentinerea lui la putere. Partenerii de coalitie (UDMR-ul, UNPR-ul, minoritatile) vor veni cu noi pretentii, unele, probabil, chiar imposibil de onorat. UDMR-ul, se stie, nu a abandonat niciodata proiectul autonomiei teritoriale a spatiilor populate de minoritatea etnica pe care o reprezinta. Daca USL-ul tace in aceasta privinta, nu inseamna ca nu va acuza PDL-ul de tradare nationala si incalcare a Constitutiei, in momentul in care el va ceda cerintelor UDMR. Trendul descendent ar putea fi oprit si, eventual, inversat, doar daca guvernul va putea drena un flux masiv de fonduri catre administratiile locale, catre clientela partidelor coalizate la putere si, in ultima instanta, catre alegatorii bugetari, grav afectati de urmarile crizei economice. Discursul d-lui Emil Boc este optimist, dar intrebarea de fond ramane: din ce surse vor veni acele fonduri? Se gandeste, oare, liderul PDL sa aplice strategia ultimului guvern liberal, de mituire a electoratului prin promiterea blanii ursului din padure? Pana in prezent, guvernarea condusa de PDL a initiat cele mai ferme masuri anticoruptie din toata perioada postcomunista. Masurile nu au tinut cont de "culoarea" coruptilor si de locul lor in ierarhia sociala. Intrarea in anul alegerilor face insa ca aceste masuri corecte si spectaculoase sa aiba si efecte perverse. Lovind, pe buna dreptate, si propriii sai oameni de afaceri, PDL-ul isi ingusteaza baza economica atat de necesara in campania electorala. Deja, unii dintre sustinatorii sai oportunisti se pregatesc sa paraseasca corabia. Marirea fondului de salarii si pensii, concomitent cu reducerea TVA-ului este, de asemenea, o decizie riscanta. Economia Romaniei a iesit din recesiune, dar motoarele sale nu duduie, iar contextul international este departe de a fi unul incurajator. Recent, economistul Nouriel Roubini, laureatul Nobel care a prevazut si anuntat criza economica mondiala, a mai taiat din entuziasmul premierului, afirmand ca economia romaneasca se va redresa extrem de lent, iar fragilitatea ei va fi vizibila multa vreme. Guvernul ar trebui sa orienteze fondurile adunate de pe piata interna si internationala spre investitii structurale, care sa asigure redecolarea economica. Cheltuielile publice vor trebui reduse in continuare, companiile nationale existente - restructurate si privatizate, evaziunea amendata si contractele cu statul transparentizate. Asemenea masuri exclud posibilitatea "cadourilor" pe care premierul vrea sa le faca electoratului.
D-l Boc a incercat sa demonstreze ca realegerea lui in fruntea PDL a fost un eveniment benefic, asigurand atat stabilitatea guvernamentala, cat si redresarea electorala a partidului. Pariul sau ar putea fi pierdut, pe de o parte, pentru ca, asa cum a prevazut N. Roubini, efectele masurilor anticriza vor aparea mult mai tarziu decat anul pe care guvernul il are la dispozitie si, pe de alta parte, pentru ca, daca lupta anticoruptie nu va fi dusa la capat, electoratul va fi convins ca PDL-ul s-a "pesedizat". D-l Boc va trebui, acceptand decuplarea functiilor de premier si presedinte de partid, sa se concentreze fie pe riscurile administratiei, fie pe reconstructia partinica. Presedintele Basescu i-a scuzat plasarea in doua luntrii, constatand ca tehnocratii nu vor sa se implice in guvernare, preferand "critica de pe margine". D-l Basescu a facut aceasta declaratie cu gandul la majoritatea parlamentara extrem de fragila pe care premierul inca o stapaneste. Dar numirea unui premier tehnocrat intr-un guvern politic s-ar putea dovedi inevitabila. Concentrandu-se pe administratie, d-l Boc n-ar putea "stapani" partidul, dupa cum o axare absorbanta pe acesta ar putea duce la un haos administrativ. D-l Boc s-ar putea regasi responsabil, fie de soarta PDL-ului, fie de cea a economiei romanesti sau, in conjunctura actuala complicata, de amandoua, cu riscul de a pierde tot ce a realizat pana acum.