O PROPUNERE REVELATOARE

Toma Roman
Propunerea privind impartirea Romaniei in opt regiuni administrative, lansata la inceputul lunii iunie de presedintele Traian Basescu, a declansat (inca) un val de manifestari pasionale ale actorilor politici ai puterii si opozitiei.

Reprezentantii USL (PSD-PNL-PC) au atacat-o automat, cum fac in cazul oricarei propuneri a lui Basescu, denuntand-o drept diversiune, strategie subtila pentru castigarea alegerilor de catre PDL. Din "corul" puterii, UDMR a refuzat formula regionalizarii, pe motivul - devenit "clasic" de doua decenii - al stergerii identitatii culturale a minoritatii maghiare, prin limitarea autonomiei si prin negarea traditiilor sale de autoguvernare. Vestea ca legea reorganizarii teritoriale a tarii ar putea fi adoptata prin angajarea raspunderii guvernului a inflamat si mai mult spiritele, valul declansat riscand sa se transforme intr-un adevarat tsunami politic, finalizabil in (inca) o motiune de cenzura, o cadere prezumtiva a executivului (prin pierderea majoritatii parlamentare, ca urmare a retragerii UDMR), o pierdere previzibila - de catre PDL - a viitoarelor alegeri locale si parlamentare etc. Televiziunile-vuvuzea au avut grija sa amplifice "scandalul", dand impresia (ca de fiecare data cand d-l Basescu sustine ceva) ca se apropie sfarsitul lumii.
Propunerea presedintelui nu face insa decat sa reia o sugestie a Uniunii Europene, valabila pentru toate statele membre, aceea a structurarii unor "regiuni de dezvoltare" care, pe fondul cresterii autonomiei locale si al descentralizarii administrative, sa absoarba si sa utilizeze eficient fondurile unionale, fiecare comunitate locala cunoscandu-si propriile nevoi, stiindu-si resursele si proiectele de valorificare a acestora. O consecinta fundamentala a noii organizari ar fi limitarea coruptiei administrative si reducerea birocratiei de stat, parazitara in cel mai inalt grad, supra si interpartinica. D-l Basescu a exemplificat cu situatia celor patruzeci si una de administratii judetene, patruzeci si una de felurite directii, agentii si oficii care se ingradesc si blocheaza reciproc, amana (din motive obscure ori oneroase) proiectele finantate din banii europeni sau ai statului. Reorganizarea nu va reprezenta o comasare a structurilor (si asa supraponderale) existente, ci o simplificare, noile structuri deconcentrate depinzand direct de conducerea aleasa a comunitatilor locale - trebuind sa fie flexibile, rapide si eficiente. Acum, a declarat presedintele, "tot din 41 in 41, numaram sutele de birocrati care fac amara viata populatiei, dar si a primarilor". Seful statului a expus si motivul pentru care a formulat propunerea cu cerinta adoptarii ei rapide: alegerile locale din primavara lui 2012 ar trebui sa valideze noua organizare, excluzand cheltuieli de energie si fonduri pentru organizarea unor consultari suplimentare. Fiind o idee agreata de UE, ideea regionalizarii nu a fost respinsa pe fata de nici un partid parlamentar. Numai formand regiunile (superjudetele, sau departamentele administrative, ori prefecturile, cum defineau latinii organizatiile teritoriale) Romania va putea accesa rapid fondurile comunitare cu destinatie precisa. Propunerea concreta - si cu termen limita - a presedintelui obstructioneaza insa interesele materiale de moment ale grupurilor partinice si le blocheaza tintele mai indepartate. Pentru PSD ea s-ar traduce intr-un dezechilibru accentuat intre baronii locali existenti si in stoparea aspiratiei lor de a se instapani definitiv pe anume zone. In noua organizare, baroni judeteni ca L. Dragnea (Teleorman), V. Mocanu (Buzau) ori altii (din Ilfov, Tulcea, Arges) nu vor mai putea utiliza directionarea fondurilor comunitare, controlul realizat de Comisia Europeana asupra consiliilor regionale fiind mult mai eficient. Pentru UDMR, propunerea presedintelui blocheaza tentativa permanenta de autonomizare teritoriala a "Tinutului Secuiesc", premisa a viitoarei federalizari a Romaniei, vizata intotdeauna de politicienii minoritatii maghiare. Intr-un stat descentralizat, cu autonomie locala garantata pentru toate comunitatile, federalizarea n-ar mai avea nici un sens, pentru ca aceste comunitati isi pot organiza viata sociala, economica si culturala dupa propriile aspiratii. Iredentistii declarati sau ascunsi s-ar putea astfel pomeni lipsiti de principalul mijloc de a controla (in calitate de conducatori politici) minoritatea pe care pretind ca o reprezinta. Presedintele a realizat, totusi, ca in acest moment - al incheierii recesiunii si al prepararii iesirii din criza economica - nu are rost sa alimenteze frustrarile unei opozitii incapabile sa propuna solutii reale pentru redresarea sociala a tarii, tot asa cum nu este binevenita o spargere a coalitiei guvernamentale prin retragerea sprijinului UDMR. In consecinta, el a invitat partidele parlamentare la un dialog pe tema revizuirii Constitutiei si a reorganizarii administrative a tarii. Daca vor raspunde invitatiei si vor agrea dialogul, partidele din USL (PSD-PNL-PC) vor putea demonstra ca pun interesele tarii mai presus de cele ale liderilor si clientelei lor, iar UDMR va putea sustine ca nu urmareste nici demolarea statului national roman, nici ghetoizarea propriei comunitati intr-o enclava teritoriala inconjurata de un popor care nu s-a aratat niciodata ostil fata de ea.