Despre acest eveniment ajuns mai demult de rang international datorita anvergurii lui, despre premiile obtinute de concurenti (filme, regizori, actori), despre prezente exceptionale invitate cu acest prilej - mari creatori, vedete celebre, s-a scris la timp. Mass-media si-a facut, cat de cat, datoria. Pentru cititorii nostri voi scrie aici, mai pe larg, despre oameni, despre intamplari care, in acele cateva, putine, zile petrecute de mine la Cluj - giuvaerul incarcat de Istorie din inima Transilvaniei - mi-au dat mari emotii.
Mai intai, cate ceva despre TIFF:
"De ce am ales Clujul? Pentru ca are cea mai mare densitate de cinefili pe cap de locuitor"
"Acum 10 ani TIFF parea pentru multi un proiect nebun, utopic si naiv", spune regizorul Tudor Giurgiu, presedintele TIFF, adica cel ce a gandit, a inventat, a creat si a dat aripi puternice acestui festival foarte special de film. "Da, intr-adevar, e foarte special, pentru ca spiritul festivalului e tineresc, atmosfera orasului este nobiliara, publicul autohton, rafinat, iar cinefilii ce navalesc la Cluj din alte centre ale tarii, ba chiar si de pe alte meleaguri, ii confera festivalului, ajuns acum la cea de a 10-a editie, un profil special. " Crearea acestui festival, ca si mentinerea lui la cote cat mai inalte, presupune o munca uriasa, tenace, care incepe cu cel putin 6 luni inaintea fiecarei editii. Impreuna cu Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului, selectionerul impatimit de filme - romanesti si straine -, echipa noastra numara doar 8 persoane, tineri si tinere indragostiti de film, de a 7-a Arta. Cum stiti, desigur, prima editie a TIFF a insemnat si punctul de lansare in lume a Noului Cinema Romanesc. Asta odata cu succesul, la Cannes, al filmului "Marfa si banii" al lui Cristi Puiu. De ce am ales Clujul pentru infiintarea acestui festival? Pentru ca, dupa cateva studii serioase, am descoperit ca acest oras are cea mai mare densitate de cinefili pe cap de locuitor... Spre bucuria mea, a echipei noastre, in primavara aceasta - si anume in februarie - TIFF a fost acreditat de Federatia Internationala a Producatorilor de Film (FIAPF). Si astfel, el a intrat, cu dreptul, in clasa celor mai importante festivaluri de film din lume. Cinematograful Republica si-a schimbat tot in acest an denumirea si s-a innobilat cu numele marelui - poate cel mai iubit - actor... Florin Piersic. De data asta, Festivalul le propune iubitorilor de arta adevarata o gama foarte larga de optiuni: cinefilii pot vedea cate 16 ore de film pe zi, pana in noapte! Iubitorilor de teatru li se ofera spectacole in premiera, pentru cei ce iubesc pictura si sculptura avem si expozitii de arta plastica... Dupa cum stiti, Festivalul s-a deschis cu expozitia de costume de teatru si de film a Doinei Levintza."
Intr-adevar, Festivalul s-a deschis cu o expozitie unica in felul ei. Ea prezinta creatii ale unei scenografe exceptionale, cunoscuta, apreciata si premiata pe plan mondial. Iata cum suna un rezumat al "cartii ei de vizita": "Doina Levintza - pictor scenograf. Absolventa a Scolii de Arhitectura din Bucuresti, autoare a unor decoruri si costume pentru numeroase piese de teatru, spectacole de televiziune, spectacole muzicale TV, filme romanesti si straine. Costume pentru spectacole create in teatre din Anglia, Franta, Iugoslavia, Ungaria. In 1977 se lanseaza in moda. In 1990 isi intemeiaza propriul brand. A prezentat peste 100 de colectii si expozitii de moda in Monaco, Franta, Statele Unite".
Expozitia Doinei Levintza a fost gazduita intr-un decor... fabulos, la fel ca fabuloasele ei creatii expuse la Cluj: Hotelul Continental! Mai exact, "Fantoma" lui, o ruina inca in picioare, un hotel de lux, candva faima Clujului "monden". Ridicat in 1894 pe ruinele unui fost hotel demolat, splendidul "New York" , cum i s-a spus la inceput, rebotezat mai tarziu "Continental", a fost martorul unor intalniri de oameni celebri. Elegantul parter al hotelului - cladit in stil eclectic, dar cu cel mai bun gust - a gazduit o "Cafenea" care, timp de jumatate de secol, a fost frecventata de personalitati ilustre ale lumii literare din acel timp: Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Gib Mihaescu. Ei au infiintat prima revista de cultura clujana, "Gandirea". Legenda spune ca la cafeneaua "New York" Octavian Goga - pe atunci prim-ministru - si-ar fi baut ultima cafea, ultimul "svart". Goga a murit in drum spre Ciucea, otravit de "agentii germani ai regelui Carol al II-lea". Altii sustin ca ar fi fost "chiar mana sotiei lui, Veturia Goga"...
...Asadar, cu peretii de culoarea fildesului, cojiti de umezeala, de frigul care-i ataca de decenii, cu picturile demult decolorate - cele ce faceau candva fala "saloanelor Continental", parterul hotelului "fantoma" s-a constituit intr-un decor sui-generis, menit sa gazduiasca si sa "inrameze", cu valuri de mistere din trecut, neasemuitele costume de teatru expuse aici. O parte din ele, fireste, spre admiratia, as zice chiar stupefactia vizitatorilor clujeni: oameni de toate varstele, domni eleganti ori modesti pensionari, doamne elegante imbracate dupa moda anilor '60-'70 ori in taioare "de firma", studenti, liceeni imbracati simplu ori cu extravaganta usor impertinenta, dar simpatica, a varstei lor. Puse in valoare de lumina gandita de regizorul Dragos Galgotiu, capodoperele Doinei Levintza au fost privite, studiate cu un fel de sfiala. Sfiala omului simplu, iubitor de frumos, aflat in fata Marelui Talent. Lista costumelor expuse - pe manechine ori vizibile in imagini din filme - este foarte lunga. Ea cuprinde creatii din 1991, pana in anul 2008. Mai ales costumele de teatru ale Levintzei nu pot fi descrise in cuvinte. Ele trebuie vazute. Fiorul provocat de imaginea acestor creatii - ele insele personaje de vis, seamana cu cel starnit de cate un sonet al lui Shakespeare. Cum sa descrii un fulger? Trebuie sa-l vezi... Ori un cires inflorit?
"Imi place sa le cultiv oamenilor gustul pentru fast"
"M-am bucurat foarte mult cand Tudor Giurgiu m-a invitat sa fac aceasta expozitie la Cluj", imi spune Doina Levintza. Ce-i drept, la inceput am fost cam reticenta. Dar mai apoi, sedusa de atmosfera Clujului si de spatiul extraordinar care mi s-a oferit - parterul atat de sugestiv al fostului Continental -, m-am hotarat sa o fac. La drept vorbind, este pentru prima data cand sunt invitata sa fac o expozitie de costume de teatru si film in Romania! Pana acum am fost invitata la Washington, la New York, la Londra, la Paris si la Madrid. Niciodata la Bucuresti! Niciodata in Romania. Expozitia de aici, de la Cluj, de la "Continental" - mai exact succesul ei enorm, zecile si zecile de oameni care au vizitat-o, care au scris cu dragoste, cu entuziasm, despre munca mea in "Cartea de onoare", mi-au dat un nou curaj... Ma bucura sa le pot cultiva oamenilor gustul pentru Frumos, pentru Fast. Sa le pot inaripa imaginatia..."
O alta, foarte placuta intalnire a noastra, a celor prezenti la TIFF, a fost cea cu actorul si, mai nou, regizorul Michele Placido, celebrul capitan Cattani, din la fel de celebrul serial "Caracatita". Un serial care, in urma cu doua decenii, facea ravagii printre telespectatorii din Romania. Sambata seara, mai ceva ca in cazul "Dallas", strazile Capitalei si ale marilor orase din tara se goleau de lume. Deveneau pustii.
"Vreau sa-mi cumpar o casa pe-aici prin Transilvania"
Mai intai, Michele Placido, omagiat si pe prima pagina a excelentului cotidian al festivalului - "Aperitiff", cu un "Bun venit, domnule comisar Cattani!", a fost aplaudat de vreo 2500 de spectatori cu ocazia premierei filmului realizat de el, "Vallanzasca". Un film dur, tot despre mafia italiana, care a fost proiectat in Piata Mare a Clujului, la Ursus Open Air, tarziu, spre noapte, incepand cu orele 21,45. Pentru ziaristi, s-a organizat a doua zi o conferinta de presa, intr-unul din cochetele corturi "TIFF Lounge", din Piata Unirii. Cum era sa lipsesc? Intrebari au fost multe. Raspunsurile lui Michele Placido au fost mai degraba cele ale unui om politic...
- Da, e adevarat ce se spune... Printre strabunii mei s-a aflat si un mare bandit... Sunt nascut in sudul Italiei, acolo unde Mafia a facut si face legea... In timp ce filmam episoade din "La Piovra" (Caracatita), atat realizatorii filmului, cat si noi, actorii, am descoperit adevaruri cumplite despre "activitatile" acestei organizatii criminale, pe care nici politistii nu le stiau pe-atunci. Din pacate, de cand am facut prima serie, din 1984 si pana azi, aceasta "caracatita", tentaculele ei, continua sa existe cu alte noi ramificatii in Italia. In ce priveste festivalul vostru, el este extraordinar. Are o energie speciala, care vine, cred eu, din acest pamant. Mi-a placut mult Clujul. Voi pleca peste doua zile de aici, dar ma voi intoarce la sfarsitul saptamanii, cu fiul meu cel mare, cu Michelangelo, care are 15 ani. Vreau sa vada si el locurile astea minunate. Am 5 copii. Am de gand sa mai revin cu toata familia. Si sa-mi cumpar o casa pe-aici, prin Transilvania.
...Am plecat de la Cluj cu dorul de a ma intoarce curand pe aceasta insula dedicata, mai ales in timpul TIFF-ului, unei normalitati mult dorite: dedicata Frumosului, dedicata Culturii... Stiu insa ca si in jurul acestei insule, ca si in inima ei, circula, noaptea mai ales, serpi nevazuti, alunecosi, luciosi, vatamatori, numiti "ganduri negre". Nelinisti provocate de dorinta unora de a schimba harta tarii.
Am ocolit, cat am putut, statuia lui Matei Corvin...