Din aceasta perspectiva, politicienii nu se deosebesc cu nimic de ceilalti. "Caldura mare" ii face sa vorbeasca fara rost, sa propuna "solutii" mirobolante la probleme simple, sa intre in dispute ce, la temperaturi normale, sunt de un comic absurd. Este cazul, atat al celor de la putere, cat si al celor din opozitie. Dupa o dezbatere la B1TV (joi, 23 iunie a.c.), presedintele Traian Basescu a lansat un (inutil si descalificant) atac impotriva Regelui Mihai I. Pentru cei putin interesati de politica, atacul nemotivat a parut o diversiune prezidentiala. D-l Basescu a mai avut si in alte dati reactii aparent necontrolate, colerice, care s-au dovedit, ulterior, modalitati strategice de depasire a unor imprejurari complicate. In situatia de fata, aceea a discutarii unor decizii legate de mai buna organizare a tarii si de caile asanarii morale a societatii romanesti, nimic - dar absolut nimic! - nu a justificat derapajul impotriva unui personaj - Regele Mihai - care, cu bunele si relele sale, face parte din patrimoniul istoriei Romaniei. D-l Basescu a riscat astfel, gratuit, pierderea sprijinului unei parti a elitei intelectuale, nostalgica dupa stabilitatea si predictibilitatea regimului monarhic. Ce s-o fi intamplat cu el? s-au intrebat surprinsi multi dintre electorii dispusi sa-l crediteze. Unii au suspectat o molipsire produsa de manifestarile conducerii bicefale a USL. Atat d-l Crin Antonescu, cat si d-l Victor Ponta par a avea, in contextul actual "fierbinte", atitudinea unor pusti obraznici, pe care febra iesirii din adolescenta ii impinge la atitudini agresive, menite sa ii remarce, cu orice pret, in ochii lumii. Cum poate fi altfel explicata reactia lor de la consultarea initiata de seful statului asupra reorganizarii administrativ-teritoriale a tarii, desfasurata in prezenta presei, la cererea lor? Cei doi "corifei" ai stangii romanesti (PNL deraind cu totul in aceasta directie) au afirmat ca au venit, nu sa discute, ci sa respinga propunerea prezidentiala (cele opt megajudete calchiate pe regiunile de dezvoltare ale UE), nu sa propuna solutii mai bune, ci sa solicite alegeri anticipate... Daca la Crin Antonescu este stiuta ura nelimitata, fara acoperire, impotriva presedintelui Basescu, in cazul lui Victor Ponta motivatia este ceva mai complexa. D-l Ponta intuieste ca pozitia lui de sef al social-democratilor este pe muchie de cutit, daca nu le asigura baronilor judeteni ai partidului si clientelei acestora, certitudinea ca "achizitiile" lor de pana acum, ca si accesul la resurse, nu vor fi puse la indoiala. De aceea, desi accepta ca reorganizarea administrativa si anumite schimbari in Constitutie trebuie facute, el respinge cu totul propunerile - din domeniu - ale puterii. D-nii Antonescu si Ponta au realizat ca "superjudetele" afecteaza feudele baronilor locali si zguduie birocratia dependenta de ei, iar eliminarea (din Constitutie) a prezumarii automate a caracterului licit al averilor deschide posibilitatea confiscarii tuturor "surplusurilor" nejustificate. "Caldura mare" i-a facut pe cei doi lideri sa excluda orice dialog cu puterea in functiune, datorita sperantei ca vor fisura PDL-ul (prin atragerea unor "baroni" ai acestuia) sau ca vor sparge coalitia guvernamentala potentand (fara angajari ferme) UDMR-ul la retragere.
"Tulburarile verii" au atins cel mai putin partidul etnic al maghiarilor din Romania, UDMR-ul, care a respins, si el - desi este in coalitia guvernamentala - planul prezidential al celor opt superjudete. Motivul oficial este ca in aceste "regiuni" etnia minoritara nu va mai depasi 20% din ansamblul populatiei, nemaiputand astfel sa isi impuna limba ca limba oficiala, cu drepturile aferente, inclusiv cu posibilitatea de a conduce direct formatiunea teritorial-administrativa. Desi, conform reglementarilor UE, comunitatile locale au - prin autonomia teritoriala acordata - dreptul de a-si organiza dupa voie viata sociala, liderii UDMR nu au tinut cont de ele, scopul lor fiind altul. Nu posibilitatile de accesare rapida si eficienta a fondurilor UE i-a impins la refuzul proiectului prezidential (inclusiv al concesiei numite 8+2, ce mentine statutul actual al judetelor Harghita si Covasna), ci spaima - similara cu cea din USL - ca baronii locali maghiari isi vor pierde fief-urile, isi vor indeparta clientela birocratica. D-l Kelemen Hunor, presedintele formatiunii, stie foarte bine ca separarea "Tinutului Secuiesc" de restul superjudetelor va accentua saracia si ghetoizarea populatiei locale. De aceea, UDMR a propus o alta organizare "regionala", care sa grupeze, pe de o parte, judetele Mures, Harghita si Covasna, iar pe de alta parte, Satu Mare, Bihor si Salaj, maghiarimea reunita astfel depasind 20% din ansamblul populatiilor existente. Intamplator sau nu, aceasta propunere contureaza limitele teritoriului smuls Romaniei prin Diktatul de la Viena, ceea ce nu stimuleaza deloc, in ciuda UE, conlocuirea pasnica.
Ce solutii au "la rece" presedintele si PDL-ul? Guvernul poate proceda la reformarea deconcentratelor (transformand in "oficii" - cu birocratie redusa - nenumaratele directii si inspectorate judetene existente), raspunzand astfel cerintelor UE de dezvoltare locala eficienta. Iar, daca UDMR s-ar retrage de la guvernare, precipitand - cu primejdii electorale si pentru ea - criza politica, presedintele ar putea apela la "tehnocrati", obligand partidele sa ii accepte pentru a nu se demasca drept interesate doar de dobandirea in interes propriu a puterii. "Caldura mare" va trece, dar problemele adevarate ale tarii raman.