Dan Dungaciu este profesor universitar si Directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane (ISPRI). Prin studiile, materialele si cartile sale despre realitatile politice din stanga Prutului, a ajuns vocea cea mai credibila la Bucuresti, Chisinau si Bruxelles, in ce priveste situatia de ansamblu din R. Moldova. In anul 2010, a detinut functia de consilier prezidential pentru integrare europeana, al presedintelui R. Moldova. Cu ocazia lansarii la Chisinau a ultimei sale carti, "Basarabia e Romania?", Domnia Sa a fost placut surprins sa ofere un interviu pentru "Formula AS".
"Este usor sa scoti R. Moldova din URSS, dar e mai greu sa scoti URSS-ul din R. Moldova"
- Am in fata, stimate Dan Dungaciu, un om de o eruditie rara, cu o pregatire profesionala implinita in cele mai prestigioase institutii occidentale si americane, un specialist care ar fi putut oricand sa lucreze la Washington sau la Londra; dar uite ca acest foarte bun specialist e mai mult la Chisinau, decat in capitalele Uniunii Europene. Multi colegi de-ai mei va cred un basarabean sau un roman cu vechi radacini basarabene, care trece Prutul dintr-o chemare mai adanca, a stramosilor sai. E o ciudatenie, o datorie sau un crez ca trebuie sa fii acolo unde neamul tau are cea mai mare nevoie de tine? Cum si cand ati descoperit Basarabia?
- In carne si oase, ca sa spun asa, am cunoscut Basarabia dupa 1989, cand m-am intalnit, la Bucuresti, cu romanii din stanga Prutului. Relatiile s-au mentinut, curiozitatea a fost atatata, iar apoi am inceput sa cunosc Basarabia prin intermediul presei sau al cartilor interbelice, la care am inceput sa am acces dupa 1990. Pe atunci nu exista presa basarabeana la Bucuresti, nu era nici internet, era incomparabil mai dificil decat acum... Am calatorit la Chisinau pe la mijlocul anilor '90, dupa care legatura cu Basarabia a inceput sa devina o permanenta, iar ulterior sa capete si dimensiuni profesionale. Am inceput sa public cu oarecare constanta in presa de la Chisinau, sa am rubrici permanente, editoriale la radio, interviuri. In calitate de profesor la Universitatea din Bucuresti, predau cursuri dedicate explicit acestei problematici studentilor, dar si la Masterul de Securitate, pe care il coordonez. La Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane, al carui director sunt din acest an, in mod cert, unul dintre subiectele care vor figura in Planul de cercetare va continua sa fie R. Moldova... In 2005, am tiparit prima mea lucrare despre Basarabia, la Editura Tritonic, Moldova ante portas, in 2009, volumul Cine suntem noi? Cronici de la Vest de Est, dupa care, anul acesta, am publicat cel de-al treilea volum, respectiv - Basarabia e Romania? Dileme identitare si (geo)politice in R. Moldova, ultimele doua volume la editura Cartier... De unde a venit imboldul acesta si persistenta in proiect, mi-e greu sa spun. Familia, mediul in care am crescut, adica orasul Targu Mures, unde sensibilitatile etnice sunt mai acute, universitatea, relatiile personale, institutul si cercetarea, toate trebuie sa fi jucat un anumit rol...
- E imposibil sa intelegi Basarabia in afara trecutului ei, insa a face referire doar la istorie, la marile nedreptati de la 1812, 1940 si 1944, cred ca nu e suficient: Basarabia se cere mereu readusa in actualitate, cu toate durerile si neimplinirile ei, cu toate zbaterile si sperantele ei, legate de experienta dramatica prin care a trecut. Ca politolog si sociolog, ati reusit sa intelegeti ce s-a intamplat cu romanii din stanga Prutului, in anii de ocupatie sovietica si comunista? Oare cele peste 4,5 milioane de romani din Basarabia si Bucovina, in urma rusificarii fortate si instrainarii de Tara, au devenit altii decat parintii si fratii lor din dreapta Prutului sau, dimpotriva, teroarea sovietica i-a facut mai indarjiti si mai atasati de fiinta nationala, de valorile ei traditionale, de sufletul romanesc?
- V-ati exprimat frumos si just... Asa este. E greu sa decriptezi Basarabia, pentru ca radacinile momentelor ei de glorie sau a celor de confuzie sunt adanci... Iar la intrebarea dumneavoastra, este greu de raspuns transant. Eu am intalnit de-a lungul experientei mele basarabene mai multe "categorii" sau mai multe feluri de a raspunde la "teroarea istoriei", cum ar spune Eliade, care a trecut peste capetele, trupurile si sufletele basarabenilor... E clar ca o parte dintre basarabeni sunt, asa cum spuneti, "mai indarjiti si mai atasati de fiinta nationala, de valorile traditionale, de sufletul romanesc". I-am intalnit si eu, nu o data - stau chiar acum de vorba cu unul dintre dansii! - si e limpede ca ei depasesc cu mult media de angajament si indarjire intru fiinta nationala, asa cum pot fi ele identificate in Romania... Mobilizarea lor si reconquista culturala a basarabenilor in perioada postbelica (ecologie, limba, alfabet, Eminescu etc.) constituie inca una dintre paginile glorioase de istorie romaneasca in secolul XX.
- Dar aceasta lupta nu s-a implinit. Nostalgia comunista e puternica inca in Basarabia...
- Cred ca observatia cea mai importanta care trebuie facuta in raport cu statutul "comunismului" in R. Moldova e ca Partidul Comunist din Republica Moldova a fost si a ramas cel mai mare partid din republica, indiferent ca, pe parcursul a peste un deceniu, si-a schimbat de cateva ori programul politic. De la "uniunea Rusia-Belarus" la "integrarea europeana", de la "traiasca Lenin" la "traiasca R. Moldova", o buna parte din populatie voteaza "secera si ciocanul", indiferent de ce spun sau fac promotorii acestor simboluri. Persistenta nostalgiei comuniste in stanga Prutului face din R. Moldova un caz aproape unic. Niciunde, cred eu, in fostul lagar sovietic, aceasta atitudine nu e atat de pronuntata, niciunde aderenta la insemnele comunismului nu a fost atat de consistenta. Nici macar in Rusia nu a fost si nu e votat atat de masiv un partid ce are ca simbolistica secera si ciocanul. Parafrazand o faimoasa vorba americana: este usor sa scoti R. Moldova din URSS, dar e mai greu sa scoti URSS-ul din R. Moldova... Iar daca mesajul politic conteaza mai putin decat simbolistica, problema mostenirii comuniste si a iesirii din URSS se pune in alt registru. In alte state din fosta URSS sau din fostul lagar comunist, inclusiv Romania, problema comunismului a fost si este inainte de toate o chestiune politica. Adversarul era etichetat drept "comunist" din ratiuni politice, pentru a deveni blamat in societate. In R. Moldova, dupa re-legalizarea din 7 septembrie 1993, partidul cel mai mare a devenit nu cel care a fugit de comunism si simbolurile lui, ci acela care s-a refugiat protector sub sigla secerii si a ciocanului, asigurandu-si astfel succesul electoral, indiferent de mesaj.
"Proiectul comunist nu a fost doar politic sau economic, ci si un proiect identitar"
- De ce s-a intamplat asta?
- Eu cred ca pentru a intelege semnificatiile si particularitatile Basarabiei confruntate cu comunismul trebuie sa asezam acest caz pe ecranul mai larg al URSS si sa pornim de la o ipoteza esentiala. Experienta post-sovietica a aratat ca rezistenta la comunism a populatiilor ocupate a fost direct proportionala cu nivelul de constiinta nationala a respectivelor populatii. Cu cat stiai mai bine cine esti, cu atat intelegeai mai bine cum te afecteaza regimul de ocupatie si cu atat mai puternice deveneau reactiile sau instrumentele de rezistenta. Aceasta observatie este cruciala, pentru ca proiectul comunist nu a fost in niciun caz numai unul politic sau economic, ci si un proiect identitar, iar in stanga Prutului - la fel ca si in dreapta lui - acest proiect a devenit evident de la inceput. Diferentele dintre cele doua maluri tin insa nu doar de nivelul de agresivitate identitara a ocupantului - incomparabil mai mare in stanga Prutului -, dar si de nivelul de constiinta identitara a populatiilor (mai precar, istoric vorbind, acolo). La care se adauga actiunea sistematica a ocupantului sovietic din Basarabia de a extermina tocmai purtatorii cei mai competenti de constiinta identitara. Chiar daca cifrele nu coincid de fiecare data, primele actiuni de deznationalizare nu au avut nimic intamplator. Dincolo de romanii care s-au refugiat in dreapta Prutului - si care au slabit si ei consistenta identitara a regiunii -, selectia celor deportati sau ucisi de sovietici nu a fost intamplatoare. Cei exterminati erau selectati in functie de cateva trasaturi esentiale - erau liderii comunitatii, inclusiv identitar, respectiv, cei care aveau capacitatea de a perpetua, si in perioada sovietica, o zestre nationala.
Deznationalizarea tarista, intervalul relativ scurt petrecut in Romania Mare, asasinatele sau deportarile bine tintite pentru a elimina purtatorii de constiinta etnica, la care se adauga refugierile masive in Romania, au lasat populatia din stanga Prutului prost inarmata in fata unui ocupant care nazuia sa modifice nivelul cel mai profund al constiintei celor pe care ii ocupase: nivelul identitar-existential.
Trei discursuri identitare
- Dupa o jumatate de secol de falsificare a istoriei nationale si de instrainare fortata, ce nu stie Basarabia despre Patria-Muma si ce nu stie Patria-Muma despre Basarabia? Ce ar trebui sa cunoastem, in primul rand, din cele intamplate, romanii de pe ambele maluri ale Prutului?
- Eu nu vreau sa ma erijez aici intr-un expert, pentru ca postura nu imi surade deloc. Expertul este omul care are mai multe raspunsuri decat intrebari, or, in cazul meu, am inca incomparabil mai multe intrebari decat raspunsuri, mai ales in ceea ce priveste R. Moldova... Mai ales in ceea ce priveste ultimele evolutii din stanga Prutului in chestiunea identitara. Un rapid rezumat al istoriei republicii din acest punct de vedere ar arata cam asa. La inceput, cel mai coerent a fost discursul (pro)romanesc. Anii '90 l-au adus in prim-planul spatiului public, in fata unei tabere dezorientate, sovietica si nostalgica, dar fara un proiect coerent, in afara de revenirea sau mentinerea URSS-ului. Anul 1994 a insemnat, cu intermitente, iesirea "discursului (pro)romanesc" din zona discursului oficial sau chiar oficios. Dar, in ciuda absentei publice de la mesele oficiale, latentele acestuia sunt inca prezente si, probabil, nu vor putea fi extirpate niciodata, pana la capat, in stanga Prutului. Are de partea lui demografia si academia, chiar daca nu politica oficiala. Ca orice latenta insa, pentru a se explicita, are nevoie de cadre de manifestare, circumstante si impulsuri favorabile. Si tot ca orice latenta, iesirea lui imediata la rampa nu e garantata suta la suta. Asa cum poate deveni primordial, poate sa si sucombe. Este ceea ce au inteles autoritatile de la Chisinau cand, explicit sau implicit, incercau sau chiar blocau contactele de orice tip dintre cele doua maluri ale Prutului. Peste acest discurs constitutiv al tinerei republici - vezi "limba romana" din textul Declaratiei de independenta - s-au suprapus, in timp, alte doua discursuri, oficiale de data asta si care, in realitate, se bat cap in cap.
- Care ar fi acestea?
- Primul este discursul moldovenist de sorginte sovietica. A fost relansat, cum spuneam, in 1994, dar a atins apogeul - si ridicolul! - in perioada guvernarii comuniste. In esenta, acrediteaza similitudinea dintre cetatenie si etnie, producand un discurs moldovenist etnicist, cu pretentii de legitimare istorica de... 650 de ani, asumandu-si nonsalant si, nu o data, rizibil, istoria intregii Moldove medievale. Asta, cu riscul suprapunerii masive pe discursul identitar romanesc, mult mai bine plasat geografic (2/3 din teritoriul Moldovei medievale se afla in Romania) si istoric (capitala Moldovei medievale, simbolistica voievodala etc.) pentru a revendica el mostenirea etno-simbolica a unui teritoriu constitutiv al Vechiului Regat si, ulterior, al Romaniei Mari. Si promotorii discursului moldovenist anti-Romania stiu asta. Dar ei mai stiu si altceva, chiar daca nu ne spun. Anume, ca discursul moldovenist etnicist, cu legitimarea istorica de 650 de ani, ar presupune, ca prima masura logica, renuntarea la... Transnistria, niciodata parte a Moldovei medievale. Drama unui asemenea discurs sta, in realitate, nu doar in imposibilitatea implinirii lui - multe discursuri etnopolitice stau sub acest semn -, ci in constiinta limpede a celor care il promoveaza ca indeplinirea lui este imposibila. "Moldova Mare" nu este nici macar un vis, pentru ca nici macar promotorii lui nu cred, cu adevarat, in el. De aici, constiinta aproape tragica a unora dintre liderii ei ideologici, a celor mai instruiti dintre domniile lor, care vor sa fie si lucizi, si indragostiti in acelasi timp. Si asta nu se poate.
Consecintele? Transformarea acestui discurs mai degraba in unul resentimentar, negativ, indreptat obsesiv impotriva Romaniei, considerata, tacit, ca vinovata pentru ratarile lor private. E o scuza, poate, buna. Dar atat. Si prea putin pentru a garanta eficacitatea unui discurs identitar statal. Pe termen scurt, este zgomotos si iritant, dar pe termen mediu si lung, este condamnat la esec si ineficienta.
- Care e al doilea tip de discurs?
- Pe cat de oficial este discursul moldovenist de sorginte sovietica - asumat ca atare in discursul public la cel mai inalt nivel -, pe atat de oficial este si discursul "polietnic si multicultural", asumat si el cu aceeasi intensitate si de la aceleasi inalte tribune. Apelul la textele oficiale poate proba asta lejer. In functie de interese sau context, unul sau altul dintre discursuri era scos din jobenul politic. In relatia cu Romania, discursul etnicist moldovenist prima, in relatia cu Moscova sau Tiraspol, discursul polietnicist si multicultural. In relatia cu Europa sau SUA, cand unul, cand celalalt, in functie de interlocutor. In fine, dupa rezultatul alegerilor parlamentare din 28 noiembrie 2010, a aparut - nu foarte explicit deocamdata, mai degraba sugerat si nu recunoscut ca atare in mod direct - un alt tip de discurs, un alt tip de moldovenism, pe care l-am putea denumi moldovenismul europenist, o specie de autoidentificare identitara, nu obligatoriu noua, dar inedita prin capacitatea de manifestare publica pe care a capatat-o. Din latenta, a devenit manifesta. Este o forma de patriotism localist, "moldovenesc". Cuvintele de ordine ale sustinatorilor sai taciti - pentru ca deocamdata discursurile politice explicite in acest sens sunt relativ temperate - sunt "realismul", "rezonabilitatea" si "luciditatea". Este un amestec de europenism si localism, care se raporteaza mai degraba la "Europa", nu la Romania, fiind pragmatic, inclusiv pe relatia cu Estul. Deocamdata, are o cota buna in societate, dar persistenta sa depinde, in primul rand, de context. Poate iesi din scena, asa de repede precum a intrat, daca aspiratiile pe care le-au declansat in populatie - integrare, prosperitate, liberalizarea regimului de vize etc. - promotorii directi sau indirecti ai lui nu vor fi indeplinite...
- Au trecut 20 de ani de cand zidul de pe Prut a fost fisurat de vointa romanilor de pe ambele sale maluri, de a trai liber, in afara dictaturilor comuniste. Astazi, exista destula libertate, si la Bucuresti, si la Chisinau, insa o alta frontiera a cazut pe Prut: frontiera Uniunii Europene care, oricat de paradoxal ar parea, continua sa mentina dezmembrat poporul roman. De ce, dupa 20 de ani de relativa libertate, nu suntem impreuna, macar in UE?
- De ce nu suntem impreuna nici macar in UE? Pentru ca drumul spre UE al RM este inca departe si nu exista nici o garantie din partea Bruxelles-ului ca se va finaliza cum crede Chisinaul. Contextul in care se afla acum R.Moldova nu este neaparat cel mai favorabil. La un moment dat, R.Moldova a fost "in moda", cum spunea Ministrul Afacerilor Externe din Romania. A fost "in moda", nu neaparat datorita ei, ci pentru ca Ucraina, principalul pivot, principalul actor in aceasta regiune, a facut un pas inapoi, fata de proiectul euroatlantic. Schimbarea de presedinte la Kiev a facut ca Ucraina sa se orienteze, transant uneori, spre spatiul rasaritean. Asta a facut ca R.Moldova sa ramana cam singurul actor care inca mai are aspiratii europene credibile. R.Moldova a ramas singurul actor prin care si Bruxelles-ul se poate justifica, pe relatia cu Rasaritul. Dar ultimele evenimente care s-au petrecut, inclusiv criza din Orientul Mijlociu, care nu stim cat va mai dura, au facut ca aceasta zona sa fie mai putin vizibila. Energiile canalizate intr-acolo au fost si vor fi tot mai mici, si ma refer la energiile diplomatice si la cele financiare.
- Care ar fi varianta optima pentru relatiile moldo-romane?
- Astazi e greu de spus, pentru ca, din acest punct de vedere, au survenit niste mutatii. E o diferenta de atmosfera deoarece, in acest moment, pachetul R. Moldova - Romania este unul care este topit in relatia mai larga R. Moldova - Uniunea Europeana. Deci, nu mai suntem in acel parteneriat privilegiat, care ar evidentia Romania intr-un fel sau altul. Suntem in pachetul R.Moldova - Uniunea Europeana si exista voci la Chisinau care pun surdina pe parteneriatul strategic bilateral, preferand sa vorbeasca despre Chisinau - Bruxelles. Romania se topeste, deocamdata, in acest pachet. Fie vorba intre noi, nici Romania n-a facut suficient ca sa se evidentieze. Nici macar lucrurile concrete pe care Bucurestiul le-a facut - mult mai mari si mai importante decat cele facute de alte state -, nici acelea nu le-a fructificat foarte bine, inclusiv la nivel de imagine. Dincolo de asta, multe dintre gesturile Bucurestiului au dat semnalul ca Romania vrea sa se topeasa in UE, inclusiv in ceea ce priveste politica fata de R.Moldova. Spre exemplu, asa-numitul Tratat de frontiera pe care Bucurestiul l-a semnat cu Chisinaul - si care inca nu e ratificat in Parlament - n-a facut decat sa plaseze Romania in pachetul mai larg al tarilor europene care sprijina R.Moldova. Deci nu este o individualizare. Asta e prima observatie. Si a doua: sigur ca Romania trebuie sa faca mult, dar Romania trebuie sa fie atenta, pentru ca si R.Moldova are ceva de facut. Are si ea niste obligatii, cred eu, din moment ce acceptam ca exista o relatie speciala.
"De ce este asa de greu sa semnam un tratat in limba romana?"
- Ce ar presupune o individualizare?
- Asumarea reciproca si sincera a comunalitatilor care fac din relatia dintre cele doua state o relatie unica! Daca ne asumam aceasta mostenire comuna, care tine de limba, istorie, unica la nivel european, atunci noi avem obligatii fata de R. Moldova, dar si R. Moldova are obligatii, nu doar fata de UE, dar si fata de Romania. Exista anumite bariere sau limite ale relatiei bilaterale peste care nu putem trece. Sunt, cum ziceam, chestiuni care tin de identitate, sunt chestiuni care tin de limba, nu se poate negocia orice, si nu cred ca Bucurestiul va castiga daca ajunge sa fie incolor etnic si identitar pe relatia cu Chisinaul. Miza principala este aceasta: cum suntem noi in raport cu istoria noastra? Suntem strict "civici", adica nu ne mai raportam la ce ne caracterizeaza din punct de vedere identitar? Dar atunci, de ce o facem cand e vorba de trecutul nostru? De ce suntem romani, cand ni se reproseaza si cand ne asumam - si pe buna dreptate! - politica din anii '40, pe dimensiunea estica (Transnistria, Odesa), dar astazi, brusc, ne decoloram identitar in relatia cu acelasi Est? Daca suntem "civici", de ce sa ne asumam, vinovati, trecutul? Iar daca ni-l asumam din motive "etnice", de ce sa nu ni-l asumam pana la capat? Inclusiv azi? De ce nu spunem, foarte clar, de pilda, ca un tratat dintre Romania si R. Moldova trebuie semnat in limba romana? Ce e atat de greu sa facem asta? Dar, dupa 20 de ani, inca nu reusim ca acest punct, care mi se pare elementar, sa fie convenit si acceptat de catre cele doua capitale.
"Campania "Basarabia, altfel decat o stiti", a revistei "Formula AS", nu trebuie sa inceteze"
- Crezi ca in 20 de ani s-a acumulat suficienta experienta pentru a vorbi, in 2011, de un proiect national, care ar crea un spatiu comun pentru tot poporul roman?
- Momentul de cotitura va fi atunci cand cele doua maluri ale Prutului isi vor asuma si vor intelege ca ceea ce le uneste este incomparabil mai mult decat ceea ce le desparte. Asta e tot. De aici incepe orice discutie. Cand va fi si daca va fi acel moment, urmeaza sa vedem...
- Chiar zilele acestea, la Chisinau, ti-a aparut cartea "Basarabia e Romania?" Semnul intrebarii apartine editurii?
- Nu, e al meu... Spuneam ca in relatia cu RM am deocamdata mai multe intrebari decat raspunsuri... Ideea titlului mi-a venit atunci cand mi-a trimis cineva o fotografie cu un imens banner afisat la meciul de fotbal Franta-Romania, din 5 septembrie 2010, de pe faimosul Stade de France: "Basarabia e Romania!". Afisul era surprinzator, provocator, lipsit de dubii. Dincolo insa de spectaculozitatea gestului, o asemenea afirmatie presupune, in opinia mea, o serie de dubitatii pe care nici macar aerul apodictic al afisului nu le poate inlatura. De aici si ideea acestei carti, sau, daca vreti, firul ei rosu... Ce se intampla, de fapt, acolo? Ce (mai) este "Basarabia" din punct de vedere identitar? Si ce date ar mai trebui incluse in acest dosar, pentru a reusi sa intelegem, fie si partial, metamorfozele, uneori surprinzatoare, aluziile si iluziile electorale ale unei populatii care pare ca, la fiecare ciclu electoral, gaseste si raspunsul. Sau nu il gaseste, si vrea sa incurce lucrurile si mai abitir. Acestea au fost intrebarile la care am incercat sa gasesc raspunsul, in cartea pe care ati mentionat-o...
- Va invit, in final, sa adresati un mesaj special, pentru numerosii cititori ai revistei "Formula AS", cititori care au sustinut si incurajat echipa redactionala, in frumoasa campanie de presa "Basarabia, altfel decat o stiti", campanie care a demolat, in mare masura, cliseele presei din Romania, fata de fratii lor de peste Prut...
- Urmaresc aceasta campanie si vreau sa felicit din tot sufletul pe initiatorii ei. Urez revistei sa o continue cat mai mult, pentru ca, din pacate, mai este nevoie de ea in presa din Romania, chiar daca vestea buna este ca presa de la Bucuresti devine tot mai interesata de acest subiect. Campania "Basarabia, altfel decat o stiti" a revistei "Formula AS" nu trebuie sa inceteze decat atunci cand romanii din dreapta Prutului, confruntati cu ea, vor raspunde, prompt, ca... "o stiu"! Si ca se gandesc la ea, asa cum se cuvine sa o faca!