- Insusi faptul ca a existat un moment al adevarului indreptateste speranta. Lucrurile au ajuns aici din cauza perpetuarii minciunii si institutionalizarii fraudei in multe licee si judete. Nimeni nu este surprins de nivelul scazut al competentelor elevilor, ci doar de faptul ca el a fost confirmat oficial. Ne complaceam in minciuna, desi testele internationale ne spuneau demult ca imparatul este gol: la citire si matematica, elevii din Shanghai, firavi si imbracati in trening, i-au lasat mult in urma pe elevii romani, cetateni ai UE cu "drepturi depline". Daca pornim de la adevar, avem sanse sa remediem situatia, dar succesul nu este garantat. Mai este nevoie de vointa politica, finantare corespunzatoare si competenta administrativa, ceea ce in Romania reprezinta o mare problema. Avem insa si un pachet de legi privind reformarea educatiei si o echipa hotarata sa schimbe lucrurile la Ministerul Educatiei. Sustinerea in teritoriu este, desigur, problematica si retorica baronilor sistemului universitar actual (ca sa nu folosim termenul de mafie universitara) si a opozitiei politice, care-i apara, este vehementa, dar premisele unei schimbari profunde in educatie exista. Vor trebui invinse opozitia din sistem, sustinuta de campania ostila de la televiziunile mogulilor, si frustrarea celor respinsi si a parintilor lor. Pe de alta parte, desi criticii reformelor invoca "demotivarea" profesorilor prost platiti, realitatea este mai nuantata. Crede cineva ca un profesor valoros ar preda prost, doar pentru ca salariul este sub asteptari? Problema reala este ca multi dascali sunt produsul sistemului de educatie pe care dorim sa-l reformam, iar putinii absolventi de valoare nu sunt atrasi de invatamant, din cauza proastei salarizari.
Este intr-un fel neasteptat ca prima bresa in sistemul ticalosit sa se fi produs in educatie, cand toata lumea se concentra pe economie si politica. Aproape ca ne miram ca in Romania frauda poate fi demascata si pedepsita. Pe aceasta obisnuinta cu "sistemul" se bazeaza, probabil, si opozitia, cand acuza ministerul pentru rezultatele slabe de la bacalaureat, riscand sa fie asociata cu practicile frauduloase si cu actualul sistem falimentar din educatie. De altfel, judecand dupa aceste reactii, putem conchide ca obstacolul major in calea salvarii educatiei este de ordin politic: Victor Ponta si Crin Antonescu au anuntat ca, daca USL ajunge la putere, toate legile actualului guvern vor fi abrogate, ceea ce inseamna ca si in educatie se va ordona "la loc comanda" . Iata o tema de meditatie pentru lunile si anul ce urmeaza.
2. Afirmatiile presedintelui Romaniei, legate de atitudinea regelui in evenimentele de la finalul celui de al 2-lea razboi mondial, au fost caracterizate de majoritatea mass-media drept "gafa istorica". Oare in spatele acestei atitudini riscante a lui Traian Basescu sa se afle doar firea sa impulsiva, sau si un razboi nevazut, caruia ii pregateste terenul?
- Nu are nici un rost sa speculam asupra motivatiei presedintelui. O evaluare a discursului sau si a posibilelor sale consecinte ne este insa la indemana. Desi abdicarea nu este niciodata un act eroic, a-l acuza pe Regele Mihai de tradare este nedrept: imprejurarile istorice erau atat de dramatice, incat intelept este sa nu judecam, pentru a nu fi judecati, cum spune evanghelistul. Nici "sluga la rusi" nu a fost Regele, dupa cum a demonstrat cu prilejul "grevei regale". Daca ar fi fost, probabil ca nu era indepartat de ocupantii sovietici si de uneltele lor. Si apoi, nu Regele si destinul sau dramatic reprezinta acum problema Romaniei, ci sechelele comunismului. Nu Regele ne tine in loc, ci privilegiatii tranzitiei, generatori de faradelege si coruptie, justitia transformata in casta malefica si politicienii care s-au imbogatit din politica si au intemeiat "sistemul ticalosit". Din cauza lor, nu din cauza Regelui, progresam atat de incet. Sa fi fost atunci iesirea nervoasa a presedintelui o diversiune? Sa nu ne grabim, caci Regele, ca personaj istoric al perioadei dramatice de instaurare a comunismului in Romania, nu se mai regaseste in toate deciziile si gesturile familiei regale din ultimii ani. Aici atingem punctul nevralgic al relatiilor dintre presedintele Basescu si familia regala, dominata acum de Radu Duda, si trebuie sa constatam ca ostilitatile au fost lansate de familia regala, care s-a asociat pe fata cu Dinu Patriciu, Ion Iliescu si Dan Voiculescu si, implicit, si cu SOV, al carui post de televiziune il ridica in slavi pe Radu Duda, in timp ce arunca sistematic cu pietre in presedinte. Regele a abdicat, astfel, de la un principiu pe care-l aparase cu strasnicie toata viata, si anume - acela al situarii deasupra luptei politice. Sustinerea candidaturii lui Radu Duda la presedintie, in 2009, a pecetluit aceasta abdicare, iar sfidarea la adresa presedintelui s-a manifestat deschis atunci cand Traian Basescu nu a fost invitat la Nunta de diamant, desi nu facuse nimic pentru a merita acest afront. In schimb, Ion Iliescu, cel care l-a expulzat pe Rege in 1990, era primit cu onoruri. Probabil ca Regele a actionat sub presiunea familiei, ceea ce ne duce la concluzia ca atacul presedintelui nu-l viza atat pe fostul suveran, cat pe ginerele sau. De ce nu a fost atunci atacat ginerele, ci Regele? Pentru ca ginerele nu ar reprezenta nimic fara prestigiul Regelui, de care se foloseste, si, presupunem, pentru ca Traian Basescu nu a trecut peste tratamentul nedrept ce i-a fost aplicat. Privind retrospectiv la acest trist episod, ne dam seama cat de corect proceda Regele atunci cand nu se amesteca in politica - si ce pret plateste, pentru ca a abdicat de la acest principiu.