- Mare parte din luna iunie a fost dedicata dezbaterilor pe marginea propunerilor de modificare a Constitutiei si de reimpartire a tarii in regiuni. Mai cu seama regionalizarea a consumat multe pasiuni. Era nevoie de aceasta discutie, sau a fost un mod de a abate atentia? Nu se cunostea deznodamantul dinainte, avand in vedere ca PDL nu are majoritatea in Parlament si era usor de banuit santajul UDMR?
- Si modificarea Constitutiei, si reorganizarea administrativa sunt teme restante, care, din pacate, au fost ratate si acum. Dezbaterea chiar trebuia sa existe si, poate, daca incepea mai demult, pana acum partidele ar fi ajuns la un consens. In felul in care s-au impotmolit, aceste subiecte nu vor fi reluate niciodata, sau daca totusi se va intampla, va fi un compromis atat de jalnic, incat nici n-ar mai merita facut. Era evident ca vor exista asemenea impedimente, ca PSD si PNL se opun la tot ce propune PDL, ca nici in coalitia de guvernare nu exista intelegere in chestiunea reorganizarii teritoriale. Totusi, presedintele Basescu a lansat aceste teme in dezbatere crezand probabil ca, fiind de interes national, partidele vor reveni, in al doisprezecelea ceas, la sentimente mai bune si vor ajunge la un numitor comun. Drept pentru care a invitat liderii partidelor la Cotroceni, unde numai bine s-au despartit definitiv si iremediabil. D-l Basescu a mers pana intr-acolo cu concesiile, incat s-a aratat dispus sa accepte Parlament bicameral in continuare, numai ca sa fie aprobate alte modificari in Constitutie. Astfel, a desconsiderat rezultatele referendumului pe care el insusi l-a comandat. Pe urma, a spus ca ar putea renunta la o parte din mandatul prezidential pentru ca alegerile parlamentare si cele prezidentiale sa se tina in acelasi timp. Dar presedintele nu are dreptul sa taie din mandatul sau cate un metru, un metru si jumatate, si sa-l vanda la taraba. Presedintele Basescu a abdicat de la propriile principii si a fost sanctionat. Nu pentru ca d-nii Ponta si Antonescu sunt corecti, ci pentru ca erau decisi sa nu accepte nimic. Nici UDMR nu a fost de acord cu nici o propunere a presedintelui si a PDL, in privinta regionalizarii. Asa incat ambele schimbari au fost amanate. Eu nu cred ca vor fi reluate aceste subiecte in urmatoarea sesiune parlamentara, pentru ca la toamna vor intra in linie dreapta pregatirile pentru alegerile locale si generale de la anul. Nu-si va mai pierde nimeni vremea negociind ceva ce ar urma sa intre in vigoare peste cativa ani. Rau e ca nu putem spera la rezolvarea acestor chestiuni administrative nici dupa eventuala schimbare a partidelor la putere. Caci e sigur ca nici USL (PSD, PNL si PC) nu va avea doua treimi in Parlament, ca sa poata schimba Constitutia, iar PDL probabil ca se va opune. Politica obstructionista va continua inca multa vreme de acum inainte. Asta ne arata ca intreaga clasa politica nu are capacitatea de a imagina si de a duce pana la capat proiecte de anvergura nationala. Partidele noastre sunt bune doar in batalii cu miza mica, pe termen scurt, electorale, pentru daramat pe cineva, pentru ungerea cuiva, pentru slujirea unor interese imediate. N-au vocatia si obisnuinta unor constructii pe termen lung, care sa presupuna o viziune de ansamblu asupra tarii si masuri coerente in favoarea acestei viziuni.
"Atacul la rege a fost un impuls de moment, pe fondul unei prea lungi suete TV"
- Un alt subiect, de aceasta data istoric, a declansat o furtuna de vorbe. Presedintele a declarat la un post de televiziune ca regele Mihai I nu poate fi exonerat de raspunderea pentru Holocaust (de care este acuzat Maresalul Ion Antonescu), ca a tradat tara, cand a abdicat, si ca a fost sluga rusilor. Ce resorturi credeti ca l-au manat pe presedinte sa-l atace violent pe rege?
- Cred ca a fost un impuls de moment, complet necontrolat, care s-a produs pe finalul unei prea lungi suete televizate, de doua ore. Presedintele ar trebui sa fie mai atent cu participarea la astfel de suete, caci intr-un asemenea cadru iti mai atipeste atentia la volan si risti sa te trezesti in decor. Prin declaratiile facute la adresa regelui, d-l Traian Basescu a starnit stupoare si a scandalizat, deopotriva, opinia publica internationala si pe cea romaneasca - care, chiar daca nu e majoritar monarhista, tine la anumite simboluri si are o anumita simpatie si compasiune pentru regele Mihai, o figura tragica a istoriei noastre nationale. D-l Basescu trebuia sa stie in ce conditii a abdicat regele, amenintat ca altfel vor fi ucisi o mie de studenti. Presedintele a citit el insusi, in Parlament, in 2006, atunci cand a condamnat comunismul, un mesaj care includea si acest episod. Atunci a recunoscut rolul majestatii sale si i-a dat onorurile cuvenite. A fost, deci, o pagina frumoasa, pe care acum d-l Basescu a mototolit-o. Nu are nici o scuza pentru acest atac. In primul rand, pentru ca nu are dreptate. Regele nu se putea juca cu o mie de vieti, desi altii s-au jucat cu mai multe, la revolutie, in 1989, si nu au dat socoteala. De asemenea, regele nu a fost implicat in deportarea sau uciderea evreilor. Daca ar fi avut vreo vina cat de mica, va dati seama ca nici Israelul, nici SUA, care ii urmaresc pe cei vinovati de Holocaust, nu l-ar fi iertat in veci de veci. Singura explicatie pentru gestul d-lui Basescu ar putea fi faptul ca a vrut sa-i intoarca regelui Mihai un afront pe care acesta i l-a facut acum cativa ani, cand, organizand o sarbatoare legata de casatoria sa, i-a invitat pe fostii sefi de stat, Ion Iliescu si Emil Constantinescu, dar nu si pe presedintele in functie. O impolitete, dar care nu justifica o iesire atat de dura. Greseala d-lui Basescu este ca si-a imaginat ca poate sa-si exprime propriile opinii, nefundamentate istoric, fara ca ele sa atraga si responsabilitatea functiei pe care o detine. Or, acum s-a convins, inca o data, ca orice spune este perceput prin prisma functiei sale. Nici SUA, nici Rusia nu i-au luat afirmatiile ca pe niste opinii personale, ci ca pe declaratiile unui sef de stat. Reactiile au fost diferite: SUA au intervenit in apararea regelui Mihai, iar Rusia a fost deranjata de afirmatia presedintelui, interpretand-o ca pe un fel de intentie a d-lui Basescu de a se alia, retroactiv, dupa 70 de ani, cu Germania nazista, pentru a ataca URSS. Chiar daca nu mai exista un regim nazist in Germania si a raposat demult si URSS.
"De-o parte vine "Hitler" cu PDL, si de cealalta Stalin si poporul rus, reprezentati de USL"
- Reactia SUA si a Rusiei erau, oarecum, previzibile, dar nu vi se pare surprinzatoare atitudinea unor politicieni si lideri de opinie de la noi care, in siajul Rusiei, l-au acuzat pe presedintele Romaniei de simpatii naziste si de sustinerea unui "razboi nedrept, care a fost, de fapt, inceputul Holocaustului in teritoriile romanesti"? Adversitatea fata de d-l Basescu n-ar trebui, totusi, sa ne intunece judecata asupra istoriei.
- Nu e de mirare si nu e prima oara, cand anumite pareri ale Rusiei, care este pe fata continuatoare a URSS (cu aceleasi tendinte imperiale), sunt aprobate la Bucuresti de politicieni care, altminteri, se dau foarte patrioti. Nu e, probabil, nici ultima oara cand acuzatiile Moscovei la adresa d-lui Basescu sunt reluate si aplaudate de opozitia de la noi. Nu-i de mirare, daca ne amintim ca d-l Mircea Geoana, ca sef al PSD, se ducea la Moscova, in 2009, ca sa obtina binecuvantarea pentru a candida la presedintia Romaniei. Este hilar cum domnii Crin Antonescu, Cristian Parvulescu si altii nu pierd nici o ocazie de a-l compara pe d-l Basescu cu Hitler. Pana acum, foloseau comparatia cu Ceausescu, cu Carol al II-lea, cu Napoleon, care inca mai puteau fi pe alocuri flatante; iata ca s-au fixat la Hitler - ca aici toata lumea vibreaza. In conflictul putere - opozitie, se folosesc acuzatii din ce in ce mai dure, incat, urmarindu-le, ai impresia ca ne-am intors in anii '30 - '40 si alegem iarasi intre fascism si comunism. De-o parte vine "Hitler" cu PDL, si de cealalta Stalin si poporul rus, reprezentati de USL. Asta le dauneaza ambelor tabere si compromite si batalia politica, si rezultatele ei. Pentru Dumnezeu, putina masura! Se introduce si o primejdioasa confuzie intre termeni. Daca d-l Basescu este Hitler, inseamna ca il reabilitam pe Hitler. Daca d-l Basescu este dictator, inseamna ca dictatura e... democratica.
"N-ar fi rau sa fim o roata a locomotivei germane"
- Apropo de relatiile incordate cu Rusia, opozitia sustine ca Romania nu mai are o directie in politica externa. Pe de o parte, ne vin directivele UE si NATO, pe de alta, nu avem initiative sau gestionam prost raporturile cu state care nu apartin acestor structuri. Se sustine o asemenea teorie?
- Intr-adevar, una din tezele curente ale opozitiei este ca n-avem politica externa si ca suntem izolati. Unu: din moment ce suntem integrati in NATO si UE, nu suntem izolati. In aceste doua organizatii sunt cele mai mari democratii si cele mai importante tari ale lumii. Doi: sigur ca avem politica externa, chiar daca in linii mari coincide cu tendintele UE si NATO, cum e si normal. D-l Traian Basescu a fost recent in vizita la Londra, la Bucuresti au venit premierul Italiei, presedintele Greciei, presedinta Elvetiei, si se pregateste sa ne viziteze premierul Israelului, avem scutul american antiracheta la Deveselu... Prin urmare, despre ce vorbim? Ca exista o politica externa care nu convine celor care au alta orientare e altceva. Politica noastra externa consta chiar in a ne respecta parteneriatul strategic cu SUA si indeplinirea angajamentelor ca membru NATO si UE. Romania nu poate face alta politica decat a decis ea insasi.
- Mai nou, se vehiculeaza un scenariu conform caruia Romania isi cam pierde fidelitatea fata de acesti aliati si devine coloana a cincea" a celui de al patrulea Reich - Germania in expansiune. Iar seful operatiunii ar fi ministrul nostru de Externe, d-l Teodor Baconschi, care beneficiaza de ajutor financiar german pentru o fundatie a sa. Are vreo legatura cu realitatea?
- E un scenariu destul de vechi, iar acum a fost reincalzit. Inca de acum cateva decenii unii prevedeau ca Germania va redeveni o mare putere mondiala. Insa nu avem nici un argument sa spunem ca noi am fi vreo roata a locomotivei germane. N-ar fi rau sa fie asa. Toata lumea ar vrea sa aiba legaturi cu Germania, pentru ca este economia cea mai stabila din UE, cel mai important contributor din Uniune si salvatoarea unor tari falimentare. Dar noi, din pacate, am neglijat relatia cu Germania in favoarea altor state. Ni s-a parut mai spectaculos sa o luam pe axa Washington - Londra. Iar acum, unii tanjesc dupa axa Moscova - Beijing. Am ignorat Berlinul, alaturi de care puteam avea mai mult de castigat, intr-un termen mai scurt. Amintiti-va ca, imediat dupa revolutie, Germania ne-a dat energie electrica in mod gratuit, un an de zile, deci ajutor eficient, pragmatic si clar. Germania avea o slabiciune pentru Romania, pentru ca aici au fost multi sasi, si daca am fi raspuns potrivit, nu numai ca primeam mai mult ajutor, dar poate ca ne-am fi molipsit si noi de spiritul nemtesc, ceea ce ne-ar fi prins bine. Sa nu uitam ca singura perioada fericita, prospera si moderna din istoria Romaniei a fost cea in care niste nemti au fost regii Romaniei. Prin urmare, o asemenea relatie avea si un temei istoric. Asa incat cred ca nu numai ca nu suntem parte in scenariul asta, dar e rau ca nu suntem. Faptul ca d-l Teodor Baconschi are contacte personale cu o fundatie germana, care ii sprijina proiectele civice, este o afacere particulara. De altfel, nu vad nici o influenta a spiritului german asupra d-l Baconschi - care se traduce prin seriozitate, pragmatism si eficienta.