Plantele nu erau pentru ei obiect de studiu, ci parte a universului creat de Dumnezeu pe pamant. Un dar ceresc, menit sa-i hraneasca, sa-i vindece si sa-i farmece sufleteste cu frumusetea lui. O prezenta benefica in care credeau si pe care o venerau, celebrand-o in ritualuri si sarbatori. "Magia creatiei", asa cum o numeste Carl Linne, unul din cei mai mari botanisti ai tuturor timpurilor. "Dumnezeu cel etern, imens, atoatestiutor, trece zilnic pe langa noi. Nu-l vezi la fata, dar prezenta lui ne atinge sufletul, ne umple de uimire si admiratie prin tot ceea ce ne inconjoara. E suficient sa-i cauti urma in cele mai mici si mai imperceptibile creatii ale sale ca sa-i descoperi forta, intelepciunea si perfectiunea. Iar stramosii nostri stiau toate astea mult mai bine ca noi. Le traiau!".
"O, falsi savanti", li se adresa marele botanist suedez contemporanilor sai, "voi, ce credeti ca faceti stiinta, scufundandu-va spiritul in retorte, permiteti-mi sa va acuz si sa va compatimesc, ca nu sunteti in stare sa vedeti si sa simtiti sufletul viu al naturii. Tresarirea vietii in verdele ce renaste in paduri si campii, razele de lumina ce aprind fulgi de aur in frunzisul copacilor, oglinda limpede a lacului ce reflecta cerul, mirosurile amare, intretesute cu mirosul dulce al florilor, toate frumusetile, toata tandretea, toata imbratisarea naturii sunt necunoscute fiintei voastre inerte. Munca voastra in laboratoare este zadarnica daca nu recunoasteti puterea lui Dumnezeu in forta plantelor de a vindeca. Medicina este magie. Ea nu poate functiona fara intelepciunea infinita a Creatorului. Nu veti afla niciodata ceea ce afla un om care pune in pamant o samanta si o asteapta sa creasca, vorbind zilnic in gand cu ea, cu radacina, cu tulpina si cu mugurii ei, intrebandu-se unde i se sfarseste vigoarea, ce o face sa creasca, ce o supara, incercand sa-i castige bunavointa si sa-i ceara iertare, atunci cand ii curma viata, ca sa si-o salveze pe-a lui". Iar pe langa toate acestea, marele Linne intuia si forta uriasa a increderii oamenilor in plante, a leacurilor transmise de generatii spre ei, o autosugestie inconstienta, care facea elixirurile din plante eficiente si grabea vindecarea.
Uitata, batjocorita, privita cu neincredere, medicina magica castiga teren, in ultima vreme, mai ales in Scotia si Irlanda, in Normandia si Bretania, unde metodele de vindecare ale preotilor druizi sunt practicate in clinici cu profil naturist. Reluate si interpretate stiintific, din punctul de vedere al cercetarilor facute intens in ultimii ani, multe dintre retetele de vindecare cu plante pe care vi le oferim in continuare se regasesc si in fitoterapia traditionala din tara noastra, coborand, cu milenii in urma, pana la daci, contemporanii, nu totdeauna prea prietenosi, ai celtilor.
Cele 9 plante magice ale Sfantului Ioan
- Plantele solstitiului de vara -
Cu 2500 de ani inainte de Cristos, druizii celebrau cu mare fast sarbatoarea solstitiului de vara, inchinata soarelui. Dupa raspandirea crestinismului, peste solstitiul de vara (22-24 iunie) s-a suprapus sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul, considerat si marele protector al plantelor medicinale. Conform unor documente de arhiva, la sfarsitul secolului 18, in dimineata de 24 iunie (nasterea Sfantului Ioan Botezatorul), in targurile mari din Scotia si Irlanda, taranii aduceau snopi intregi de plante medicinale, pe care oamenii "se bateau" sa le cumpere, pentru a se pune la adapost de boli. Un obicei stravechi, prezent si astazi in targurile anuale din vestul Frantei.
Pelinul si Brusturele, cele doua plante pe care vi le prezentam in continuare, fac parte din cele 9 plante magice ale Sfantului Ioan.
Pelinul
(Artemisa vulgaris)
Era folosit, din vremuri imemoriale, contra infectiilor ce amenintau sa se transforme in cangrena, contra epilepsiei, a viermilor intestinali si in bolile femeiesti. Era folosit si pentru a vindeca ranile vanatorilor si razboinicilor. La tara, in nordul Frantei, femeile puneau frunze de pelin in incaltarile copiilor, pentru ca usurau oboseala drumurilor grele si lungi.
Indicatii terapeutice
Uz intern:
* Epilepsie
Reteta: se macina 50 g de radacina uscata de pelin si se amesteca cu 50 g miere. Se iau 3 lingurite pe zi, intre mese.
* Amenoree
Reteta: se infuzeaza 17 g de varfuri de flori de pelin intr-un litru de apa clocotita, vreme de 17 minute. Se beau trei cesti pe zi, intre mese.
* Tulburari nervoase, isterie
Reteta: 3 g radacina de pelin se amesteca cu o ceasca de apa incalzita la 37 de grade. Se bea o ceasca dimineata si alta dupa-amiaza.
Vin de pelin - 55 g frunze de pelin se pun la macerat intr-un litru de vin alb, vreme de 4 zile. Se bea cate un paharel de lichior, inainte de mesele principale.
* Stimularea apetitului
Reteta: se oparesc 9 g de varfuri de flori de pelin intr-un litru de apa clocotita. Se infuzeaza vreme de 8 minute. Se bea cate un paharel de lichior, inainte de cele doua mese principale.
* Vermifug
Reteta: 19 g de frunze de pelin se oparesc cu 1 litru de apa clocotita. Se infuzeaza 9 minute. Se strecoara si se indulceste cu miere. Se bea cate un pahar, dimineata si seara, de preferinta caldut.
* Sanatatea tubului digestiv
Sirop de pelin: 150 g frunze si varfuri de flori de pelin (in cantitati egale) se pun la infuzat 5 ore si 10 minute intr-un litru de apa clocotita. Se pune pe foc si se lasa sa fiarba pana se reduce cu o treime. Se strecoara, se lasa sa se raceasca si se amesteca cu 500 g miere. Se pune la fiert din nou, pe foc mic, ridicandu-se spuma, pana se obtine un produs de consistenta medie. Se ia cate o lingura, dupa mesele principale.
Pelinul e contraindicat in urmatoarele cazuri: sarcina si alaptare, tendinta catre congestie cerebrala, in caz de iritatie gastrica si intestinala.
Uz extern:
Reteta: se prepara un decoct dintr-un pumn de frunze de pelin. Se pune la fiert in apa rece si se lasa apoi sa clocoteasca potolit, vreme de 5 minute.
Se foloseste la curatarea plagilor atone, a ulcerelor de piele si la piscaturi de insecte.
Brusturele
(Arctium Lappa)
In Franta e numit si "planta regilor", pentru ca are renumele de a-l fi vindecat de sifilis pe regele Henri al III-lea. Creste pe margini de drum si in locuri umede. Se folosesc, radacina, frunzele si semintele. Infloreste in timpul verii. Are flori purpurii si frunze mari, pe care copiii si le pun pe cap, ca sa se apere de soare.
Intre cele mai importante insusiri medicale ale brusturelui sunt urmatoarele: diuretic, elimina acidul uric, coleretic, antisifilitic, antidiabetic, antibiotic natural contra bacteriilor gram-pozitive, ca stafilococul auriu, streptococii si pneumococii.
Indicatii terapeutice
Uz intern:
Planta trebuie folosita cat mai proaspata cu putinta.
* Litiaza renala
Reteta: se pun 37 g radacina intr-un litru de apa rece. Se lasa pana da in fiert, apoi inca 12 minute. Se beau trei cani pe zi, intre mese.
* Diabet
Reteta: se pun 59 g de radacina intr-un litru de apa rece. Se pune pe foc, se lasa sa clocoteasca 9 minute. Se beau trei cani pe zi, intre mese. Se observa rapid o diminuare a nivelului glicemiei.
* Curata sangele, in afectiunile pielii
Reteta: 48 g de radacina se pun intr-un litru de apa clocotita. Se lasa la infuzat 10 minute. Se beau 5 cani, peste zi, prima dimineata, pe nemancate.
Uz extern:
* Muscatura de sarpe
In cazul cand nu exista la indemana un ser anti-venin, se iau frunze proaspete de brusture, care se sfarama pe loc si care se aplica imediat pe muscatura de sarpe.
* Afectiuni ale pielii: seboree, eczema, acnee etc.
Reteta: 19 g de radacina se fierb 19 minute in 250 ml apa. Se lasa sa se infuzeze, se strecoara si se sterg locurile cu pricina cu tampoane de vata inmuiate in lichid.
* Ulcere ale picioarelor (inclusiv cancerigene)
Reteta: se macereaza radacini de brusture in ulei virgin de floarea-soarelui sau masline. Se umple o sticla pana la gat cu plante, se toarna deasupra ulei si se lasa la macerat 14 zile.
* Reumatism, dureri sciatice
Reteta: se zdrobesc frunze proaspete de brusture, se pun la macerat in untdelemn presat la rece, in care se adauga si putin camfor. Durerile trec rapid.
* Afectiuni pulmonare
Reteta: frunze proaspete de brusture se piseaza cu o sticla si se pun asa, zemuinde, pe pieptul bolnavilor de afectiuni pulmonare cronice sau de raceli persistente. Se obtine o usurare rapida a starii de boala.
Gramajul farmaceutic al retetelor este stabilit de catre specialistii Colegiului de Studii Celto-Druidice din Franta. In principiu, 4 grame de planta echivaleaza cu o lingurita si 8 grame, cu o lingura.