Pentru orice tanar care vrea sa se specializeze intr-o anumita profesie prin studii universitare, hotararea pe care o ia dupa absolvirea liceului este adesea decisiva pentru intreaga sa viata. In luna iunie a anului 1929, Zian Boca isi incheia studiile la Liceul National "Avram Iancu" din Brad, ca sef de promotie. Dintre cei 30 de absolventi din acel an ai liceului bradean, nu mai putin de 11 vor deveni preoti. Cinci vor deveni juristi. Intalnim si doi functionari, un medic, un subinginer, un profesor. Este pilduitor pentru nivelul scolii unde a invatat Parintele Arsenie, in perioada 1921-1929. Din autobiografia scrisa la Ramnicu-Valcea, in 1945, cu ocazia primei sale arestari, aflam urmatoarele:
"Terminand liceul si luand bacalaureatul la prima prezentare, inclinam spre stiintele pozitive. Daca aveam avere sau garantau tutorii pentru mine, intram la aviatie, la Cotroceni - ceea ce n-a fost, impiedicandu-ma saracia. Drept aceea, a biruit inclinatia contemplativa, sau speculativa, si in 1929, m-am inscris la Academia Teologica din Sibiu".
Prin foc si prin apa
Ca unul care in cursul studiilor medii se remarcase la matematica, fizica si desen, cu vointa si disciplina care il caracterizau inca din adolescenta, Zian Boca ar fi ajuns cu siguranta un pilot de elita sau un inginer de mare clasa. Cu zestrea sa intelectuala si spirituala, ar fi excelat in orice domeniu. Peste ani, la Draganescu, unde a pictat biserica acestui sat vlascean, Parintele Arsenie ii va spune Preasfintitului Daniil Stoenescu, Episcopul Daciei Felix, pe atunci, student la "Teologia" din Sibiu: "Daca Dumnezeu are un plan cu mine, trec prin foc si prin apa". Astazi, avand perspectiva devenirii sale, putem spune despre acel moment de cumpana, cand a optat pentru Academia Teologica "Andreiana" din Sibiu, ca Dumnezeu avea pentru tanarul Zian Boca o misiune mult mai mare, pe masura talantilor cu care il dotase.
Cine vor fi fost tutorii, nu indeajuns de avuti, pentru a-i garanta financiar studiile superioare la Bucuresti? Dupa decesul lui Iosif Boca, tatal Parintelui Arsenie, in 1926, Vasile Crucin l-a luat pe Zian in custodie. Invatator la Buteni, localitate situata pe drumul ce leaga oraselul Brad de Arad, mai mare cu noua ani decat Zian Boca, Vasile Crucin este varul sau primar si, totodata, fiul lui Vasile Crucin, pantofar din Brad, si al Anei Boca, sora lui Iosif Boca. In casa varului sau, situata in spatele scolii, Zian va avea camera sa, pe tot parcursul cursurilor universitare. Aici isi petrece vacantele, ocupandu-se mai ales cu desenul si pictura. Asadar, tutorii la care se refera Parintele Arsenie in autobiografia din 1945 sunt, dupa toate probabilitatile, Vasile Crucin si sotia acestuia, Maria.
Academia Teologica "Andreiana" din Sibiu - azi Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" din cadrul Universitatii "Lucian Blaga" - este cea mai veche scoala romaneasca de teologie ortodoxa, infiintata inca din 1786, sub conducerea lui Dimitrie Eustatievici, si reorganizata in 1811 sub indrumarea lui Gheorghe Lazar, cu o perioada de inflorire dupa 1848, in timpul pastoririi Mitropolitului Andrei Saguna. Dupa Marea Unire din 1918, multe familii de romani transilvaneni au facut eforturi mari pentru a-si trimite copiii la studii superioare. Pe tinerii cu posibilitati financiare reduse, dornici sa studieze "Teologia", Mitropolia Ardealului ii sustinea prin acordarea de burse si ajutoare.
"In cursul teologiei, mi-am vandut casa parinteasca, spre a-mi putea continua studiile", mentioneaza Parintele Arsenie, in autobiografia sa. "Eram si bursier. Mamei nu i-am cerut nici un ajutor si nici nu ma induram, intrucat era divortata de tata, iar eu eram dat tatii, prin sentinta de divort, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur ca ma va da la scoala". Un document existent in arhiva Primariei comunei Vata de Jos, de care apartine satul natal al Parintelui, Vata de Sus, atesta ca salasul si casa de pe dealul Bujoara, mostenite de la bunicii materni, Gligor Popa si Pascuta Maris, au fost vandute in anul 1931. Mama Parintelui, Crestina, s-a recasatorit cu Nicolae Darau, in satul Halmagiu, tot din Tara Zarandului.
Nevointa si cunoastere
Preotul Teodor Bodogae, trecut la cele vesnice in 1994, ani buni profesor de istorie bisericeasca universala la Facultatea de Teologie din Sibiu, intr-un articol intitulat "In amintirea Parintelui Arsenie Boca", publicat in 1990 in revista teologica "Telegraful roman", ne ofera informatii despre studentul Zian Boca, pe care l-a avut coleg de banca timp de patru ani:
"Poate faptul ca nu s-a prea bucurat in tinerete de caldura unei vieti familiale explica firea sa putin sociabila, retrasa, introvertita. Vacantele le petrecea adeseori la o rudenie a sa. Ne-a impresionat taria de vointa cu care rabda frigul, fiind imbracat adeseori in imbracaminte redusa. Tot astfel, abtinerea de la bucate mai grele, renuntand regulat la portia de carne din Institut.
Nu l-a pasionat prea mult studiul limbilor straine. Cunostea, totusi, foarte bine limba franceza si citea cu aviditate studii de psihologie, de caracteriologie, de grafologie, cautand sa se adanceasca in descifrarea tainitelor sufletului. A iubit de mic desenul, sculptura si mai ales pictura. Imi amintesc si acum de usurinta cu care interpreta la flaut compozitii destul de pretentioase. Toate acestea erau tot atatea dovezi care ne ajutau sa intrevedem in el pe pictorul si pe duhovnicul de mai tarziu, care cauta sa redea, in compozitii clare si analize psihologice, destule adancuri ale sufletului omenesc".
Asadar, la varsta de 19-20-21 de ani, cand aproape toti tinerii sunt atrasi de placeri si distractii, cand traiesc cu impresia ca au tot timpul si toata viata inainte, Zian isi autoimpune o asceza severa: un regim alimentar fara carne, calirea trupului prin frig, o atitudine rezervata in raporturile cu ceilalti, dedicandu-se cu seriozitate studiului si rugaciunii. Sa fi incoltit in sufletul sau, inca de atunci, chemarea spre viata calugareasca?...
"In timpul teologiei", scrie Parintele Arsenie in 1945 "mi se lamurea frumusetea chipului vietuirii calugaresti si doream sa ma instruiesc, pe cat puteam, mai temeinic, cu deosebire in latura mistica a vietii. Cu prilejul acela, aveam urmatoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cat mai fara mine si cat mai fara corespondenta, ca oarecum sa ma uite si sa nu-i vie greu cand va afla ca m-am calugarit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumita disciplina austera, care avea mai multe amanunte greu de crezut. Asa, de pilda, mi-am propus ca toata vremea teologiei sa nu fac nici o cunostinta cu fete. Ceea ce n-am reusit, intrucat tocmai in anul acela, 1929, Ministerul ingaduie si fetelor sa studieze teologia, si m-am pomenit cu vreo cateva colege. Dar cunostinte in oras am izbutit sa n-am. Asta am reusit toata vremea teologiei, desi faceam parte si din "Reuniunea de muzica Gheorghe Dima" din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, si care era mixta".
Ceea ce impresioneaza este atat sfera preocuparilor pe care le are Zian Boca, in timpul studentiei la "Teologia" din Sibiu, cat si hotararea cu care evita tentatiile specifice tineretii.
Cine face curte nu face carte
Pe vremea aceea, 1929-1933, regulamentul de ordine interioara de la Academia Teologica impunea frecventa obligatorie la cursuri, la rugaciunile si slujbele religioase de la Capela facultatii; de asemenea, participarea la Sfanta Liturghie, oficiata duminica si la marile praznice la Catedrala mitropolitana. Cele trei mese de la cantina Academiei incepeau si se terminau cu rugaciune. La masa de amiaza, cei prezenti ascultau si un text biblic, citit de catre studentii din anii III sau IV.
Studentii nu puteau pleca in oras decat cu bilet de voie de la duhovnicul facultatii, pe care il prezentau portarului. Erau liberi sa mearga in oras sambata dupa amiaza si duminica, dupa Liturghie, pana la ora mesei de amiaza. "Ma abtineam de la "voia in oras", ci stam in curtea scolii, cu poarta deschisa. Cu colegii nu ieseam in oras, decat daca trebuia in interesul scolii, a vreunui profesor, sau insotiti de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzica. N-am dansat si n-am invatat lucrul acesta. Imi dase tata grija asta - si, mai cu deosebire cand eram teolog, nu-mi puteam inchipui sa fac asa ceva".
Convins ca "cine face curte nu face carte", ca "pastrarea capacitatii de incadrare in disciplina a unui suflet face dovada armoniei si valorii sale", ca luarea examenelor se face mai usor "in regim de abstinenta, de castitate", pentru ca "prin infranare, energia genezica trece ca energie vitala in sange si asigura sanatatea tuturor organelor si agerimea mintii", ca duhovnic, Arsenie va indruma pe calea unei vieti curate pe toti elevii si studentii care-l vor cauta de-a lungul anilor. Ca tanar student, Parintele Nicolae Streza de la Sibiu l-a ascultat pe Parintele Arsenie si, pe parcursul celor patru ani de studii la Academia Teologica, cu o singura exceptie, a luat toate examenele cu nota maxima.
Acum 80 de ani, studentul Zian Boca traia constient ca "Dumnezeu e de alta natura decat existenta creata, si cunoasterea lui Dumnezeu ne cere si pe noi in intregime intr-un alt mod de a fi". Inaltimea spirituala pe care o va atinge Parintele Arsenie este rodul unor indelungate nevointe, incepute inca din studentie, sau poate mai devreme, adeverind o adanca zicere a sa: "Ne intalnim in prezent cu viitorul trecutului".
"Aveam problema vointei in stapanirea simturilor. Mai mult chiar, ma preocupa, studiind mistica comparata a diferitelor religii superioare, sa vad prin proprie experienta cat se intinde sfera vointei in domeniul vietii sufletesti si biologice", isi amintea Parintele Arsenie. "Ma interesa sa vad daca e adevarat ce afirma cartile asupra actelor reflexe si asupra instinctelor, anume, ca sunt independente de vointa si controlul constiintei. Experienta mea personala, insa, mi-a dovedit ca actiunea vointei si a constiintei se poate intinde si peste instincte si actele reflexe, dupa o oarecare variabila. Ma ajutau la aceste adanciri si studiile ce le facea pe vremea aceea Mircea Eliade la Calcutta, trimis de Universitatea din Bucuresti, pentru studii orientalistice. Iar o parte de studii le tiparea in "Revista de filosofie" din Bucuresti si-mi parveneau pe aceasta cale. Toate acestea ma interesau sa le aflu si sa le probez in vederea calugariei".
Credinta si cultura
Profesor la Scoala Teologica de la Sibiu intre 1905 si 1920, dupa inscaunarea sa ca Mitropolit al Ardealului, Inalt Preasfintitul Nicolae Balan a cautat sa formeze un corp profesoral de elita. In perioada cand Zian Boca a studiat teologia, 1929-1933, Academia Teologica "Andreiana" avea multi profesori tineri de valoare, cu specializari si doctorate la universitati de prestigiu din strainatate. Intre acestia, merita amintiti Nicolae Colan, profesor de Noul Testament, care ulterior va fi ales Episcop de Cluj si Mitropolit al Ardealului, preotul Nicolae Terchila - profesor de Filosofie si Psihologie, preotul Nicolae Neaga - profesor de Vechiul Testament si Limba Ebraica, preotul Dumitru Staniloae, care preda atunci Apologetica si Teologia pastorala, si foarte tanarul Nicolae Popovici, viitorul Episcop de Oradea, profesor de Apologetica, cel care, dupa 1950, a preferat surghiunul la Manastirea Crasna oricarui compromis cu regimul comunist. Toti erau pedagogi buni, cu dragoste pentru studenti.
Zian Boca a fost in anii III si IV infirmierul "Teologiei", si a locuit intr-o camera separata, cu un mic grup sanitar in hol. Putea, astfel, sa studieze, sa picteze, sa deseneze, sa se roage in liniste. Parintele Nicolae Streza, care la randul sau a fost infirmier al "Teologiei" din Sibiu 15 ani mai tarziu, mi-a dezvaluit ca infirmierul avea obligatia sa-i depisteze pe cei bolnavi si sa-i trimita cu bilet la medicul facultatii, care avea cabinet medical in oras. Totodata, trebuia sa controleze curatenia la dormitoarele studentilor si chiar si felul cum se pregateau alimentele la bucataria internatului. Poate ca de atunci, cel care avea sa devina marele duhovnic Arsenie Boca a devenit interesat de legatura dintre bolile sufletului si maladiile trupului, de efectul pacatului asupra corpului si a mintii.
Doamna Maria Cristea de la Sibiu, astazi in varsta de 97 de ani, era studenta in anul I la Academia Teologica "Andreiana" atunci cand Parintele Arsenie era student in anul IV. Pe holul facultatii a asistat involuntar la o cearta intre studenti, in care vorbele erau rostite pe un ton ridicat. La un moment dat, Zian Boca a iesit din camera sa, deranjat de ceea ce auzea. Certaretii s-au oprit. Zian le-a zis: "Ne pregatim pentru preotie. Daca nu suntem in stare sa ne stapanim, poate ar fi bine sa ne gasim altceva de facut". Continuand parca cele spuse colegilor de facultate, Parintele Arsenie va nota, intr-o insemnare ce se pastreaza in chilia sa de la Sinaia: "Cata vreme va tulbura nimicurile, e semn ca pierdeti esentialul. Intrebati-va, dramatic, pe voi insiva, cu toata sinceritatea constiintei, ce destin dati vesniciei voastre? Iisus e un raspuns: dar care trebuie trait. Aceasta e marea noastra raspundere in fata lui Iisus".
Viitorul ieromonah era de pe atunci constient ca "preotia Bisericii urmareste ca nici unul din fiii Tatalui sa nu se invrajbeasca in sine insusi, sau sa se rupa din obste si din duhul dragostei lui Hristos", ca "preotii raspund cu sufletul lor de cei pe care ii pastoresc". Intr-o scrisoare adresata unui preot de mir care ii cerea sfatul, Parintele Arsenie scrie: ""Misiunea preotilor" nu e nicidecum numai licenta in Teologie si actele chiriarhiei, prin care esti trimis in buna randuiala. Desi obiectiv si asta este. Subiectiv, trebuie sa stii, trebuie sa fii constient ca esti trimis de Dumnezeu pe pamant, catre oameni, si ai anumite lucruri de spus". In concordanta cu ceea ce el insusi prin sarguinta ascetica si studiu temeinic devenise, adauga: "Trebuie deci sa fii si om de cultura, cat mai vasta, si om de credinta, care tii in fiinta ta evidenta divina intr-o neintrerupta continuitate de constiinta. - Asta, ca sa poti vorbi cu contemporanii tai, cu oricare s-ar intampla, la cele mai bune nivele si alte orizonturi ale constiintei, pre limba si la pretentiile lor". Ca viitor preot, inainte de a cere altora sa duca o viata potrivit poruncilor si sfaturilor evanghelice, Zian Boca a inceput prin a le trai el insusi.
Incheiem aceste randuri despre studentia la Sibiu a Parintelui Arsenie, lasand chiar cuvintele Cuviosiei sale sa-i caracterizeze trairea:
"De viata altora, in afara zidurilor teologiei, am fost in cea mai perfecta indiferenta si necunostinta. Toate preocuparile mele erau si sunt pana astazi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urata, de cand ma stiu. Chiar numele calugaresc l-am ales pentru ca Avva Arsenie isi alesese nevointa tacerii, prin care s-a desavarsit interior. Teza de licenta in Academia Teologica rezuma stradaniile mele spre acea desavarsire interioara a omului, si purta titlul: Incercari asupra vietii duhovnicesti".