Exista in toata lumea un public numeros, preponderent feminin, de tipul aceluia pentru care s-au creat canalele TV Euforia, Romantica sau Acasa. Pe el sconteaza mai nou si o serie de autoare tinere care nu mai scriu romane "cu apa de roze", ci combina ca bune cunoscatoare motive si teme clasice, tinand insa cont de gusturile contemporane. Adica de valentele sentimentale libere ale femeilor din societatea moderna, de nevoia lor de evaziune in aventura pe alte meleaguri sau in timpuri apuse, de placerea copilareasca de a fi infricosate (fara primejdii reale) si curajoase prin intermediar, de satisfactia ca, spre deosebire de ceea ce traiesc cotidian, binele triumfa si destinul nu ramane dator celor ce au suferit nedreptati. Mai devreme sau mai tarziu, adevarul iese la iveala si inchide ranile. Asa ca nu e de mirare ca romanele groase cu eroine greu incercate carora li se afla, fie si postum, taina devin best-sellers si sunt traduse intr-o multime de tari, asigurand castiguri si autoarelor, si editorilor. Se urmareste succesul popular, nu cel de prestigiu, mai putin profitabil acesta pe termen scurt. V-am semnalat de curand, ca lectura de vacanta, "Iubirile croitoresei", romanul de debut al unei universitare spaniole care preda literatura engleza. Si tanara australiana Kate Morton a facut studii literare avansate la Londra: dupa un masterat in proza epocii victoriene, isi da acum doctoratul cu o teza despre elemente gotice si mister in romanul contemporan. "Gradina uitata" pare o aplicatie a cercetarilor ei doctorale, caci avem din plin si elemente gotice, si mister in povestea a patru generatii de femei, pe parcursul a peste un secol, desfasurata intre Marea Britanie si Australia. "Pecetea tainei" din familia Blackhurst sub care stau strabunica Eliza, bunica Nell si nepoata Cassandra e dezlipita treptat din unghiul cate uneia din ele. Fireste, ca in tot romanul modern, naratiunea nu curge cronologic, episoadele din 2005 alternand cu unele din 1913, 1975, 1900 si 1907, plasate fie in Cornwall si Londra, fie in Brisbane si Maryborough din Australia. In toata cartea sunt depistabile ecouri din Jane Austen, Dickens, surorile Bronte, Thomas Hardy, E.M. Forster, Henry James si altii, uneori doctoranda noastra mergand pana la pastisa atat in crearea tipologiei, cat si a atmosferei si situatiilor "imprumutate". Kate Morton si-a invatat lectia si in privinta constructiei, introducand in naratiunea autorului omniscient scrisori, jurnale si pagini din cartea de povesti a Elizei, dozate astfel incat secretul originii bunicii Nell sa ramana in ceata pana la ultimele pagini. Asa ar fi vrut autoarea, numai ca cititorul, care nu e prost, intuieste cine sunt parintii lui Nell mult mai devreme, iar surpriza finala nu-l mai socheaza. Sunt mai multe asemenea stangacii si potriveli fortate, care te duc cu gandul mai curand la "confectionare" decat la creatie de talent si inspiratie. Altfel, avem o multime de ingrediente romanesti verificate: domeniul izolat cu conac, locuit de personaje bizare, iubiri care sfideaza barierele sociale, sugestia unei pasiuni incestuoase, fermecatoare tinere rebele, lume vulgara si rea, ahtiata de castiguri, o domnisoara bolnavicioasa si rasfatata, familii de oameni simpli si cumsecade, un pictor ce-si iroseste talentul pe portrete oficiale, labirinturi ce dau in gradini tainice si cate si mai cate. Kate Morton a premeditat un roman de succes popular si si-a atins scopul. "Gradina uitata" a luat premiul Cartea anului 2009 in Australia, s-a vandut foarte bine in SUA si Anglia si a fost tradusa, iata, la noi. In 2010, scriitoarea australiana a mai publicat un roman, cu acelasi succes. Nu m-as mira ca ele sa devina seriale TV pentru canale precum Euforia si Romantica. Pana atunci, amatoarelor genului le recomand aceasta istorie labirintica si cu happy-end ca placuta petrecere de vara.